🎌 1 Decembrie și 24 Ianuarie
Moș Ion Roată și Unirea
după Ion Creangă
Moș Ion Roată, țăranul cu vorbă de duh, îi învață pe boieri că Unirea se face cu umerii tuturor, iar Vodă Cuza îi spală rușinea. Scenetă de 24 Ianuarie, cu Hora Unirii.
- Clasele III–IV
- ⏱ 12 min
- 👥 8–27 copii
- 🎭 11 roluri
Despre scenetă
Iași, 1857: boierii vor să facă Unirea Moldovei cu Țara Românească și cheamă la adunare și câțiva țărani. Moș Ion Roată nu se sfiește: îi cere unui boier tânăr să vorbească „mai moldovenește”, nu franțuzește, și tot spune că „n-a înțeles”. Un boier bătrân îi arată ce e Unirea cu un bolovan, pe care Moș Ion nu-l poate muta singur, dar țăranii îl ridică împreună. Moș Ion are însă replica lui: boierii doar au poruncit, dar n-au pus umărul. De data aceasta, toți, boieri și țărani, ridică bolovanul împreună, ușor ca o pană. Urmează vestea alegerii lui Cuza la 24 ianuarie 1859 și o întâlnire după câțiva ani, la Adjud. Acolo, domnitorul îl sărută pe obraz pe Moș Ion, ca să-i șteargă rușinea făcută de un boier, iar boierul își cere iertare.
Sceneta e caldă și respectuoasă, cu umorul zicerilor lui Moș Ion, și explică pe înțelesul copiilor ce înseamnă „Unirea face puterea”. Se încheie cu prima strofă din „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri și cu o horă adevărată, în care se prinde toată distribuția. Grupurile de boieri, deputați țărani, sătence și cucoane permit urcarea pe scenă a întregii clase.
Ce învață copiii
- Mica Unire de la 24 ianuarie 1859, pe înțelesul copiilor: cine a fost Alexandru Ioan Cuza, ce despărțea Milcovul și cum a apărut numele România (Educație civică; Istorie, la clasa a IV-a).
- „Unirea face puterea”, arătat printr-o probă concretă, bolovanul, bună de discutat și la clasă.
- Respectul pentru fiecare om, bogat sau sărac: vorba țăranului contează la fel de mult ca a boierului.
- Limba lui Creangă și zicerile populare („de la vorbă până la faptă e mare deosebire”, „de la vlădică până la opincă”) (Comunicare în limba română).
- „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri, cântată și jucată de toată clasa (Muzică și mișcare).
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul întâi
Așază întâmplările în timp și explică pe scurt ce s-a petrecut. Un elev care citește clar și sigur.
Idee de costum: Cămașă albă, vestă populară și o carte mare cu titlul „Ion Creangă – Povestiri”.
-
Povestitorul al doilea
Îl completează pe primul și deschide hora de la final. Vorbește cald, ca un bunic care își amintește.
Idee de costum: Ie sau cămașă albă și o eșarfă tricoloră.
-
Moș Ion Roată
Țăranul deputat de la Câmpuri, din ținutul Putnei: cinstit, curajos și cu vorbă de duh. Nu e niciodată obraznic, doar spune verde ce gândește. Rolul principal: replicile lui se spun rar, cu un zâmbet în colțul gurii.
Costum Costum Păstor de șezătoare+ O barbă albă din vată și o hârtie mare, scrisă, prinsă în vârful unei prăjini, pentru scena de la Adjud.
-
Alexandru Ioan Cuza
La început ofițer și deputat în adunare, apoi domnitorul ales de amândouă țările. E prietenos, drept și apropiat de oameni. Vorbește puțin, dar cu greutate.
Costum Costum de ofițer roșu+ Barbă și mustăți desenate (Cuza purta barbă); o eșarfă tricoloră peste umăr după alegerea ca domn.
-
Boierul cel bătrân
Un boier înțelept și bine intenționat, care le explică țăranilor Unirea. Învață și el ceva de la Moș Ion și râde cu poftă de propria greșeală.
Idee de costum: Un halat lung (anteriu), un brâu lat, o căciulă înaltă de blană (ișlic), barbă albă și un baston.
-
Boierul cel tânăr
Un „bonjurist”, adică un boier tânăr, crescut prin străinătate, care amestecă vorbele românești cu cele franțuzești. E fudul, dar la final se rușinează și își cere iertare.
Costum Costum Maestru de ceremonii+ Un joben și o pereche de mănuși albe.
-
Boierii
Ceilalți boieri din adunare: se miră, râd, se uită unul la altul și, la urmă, pun și ei umărul la bolovan.
Idee de costum: Veste sau sacouri închise la culoare, papioane și jobene din carton; boierii mai bătrâni, halate lungi și căciuli înalte.
-
Deputații țărani
Moș Vasile, badea Ilie, badea Pandelachi și ceilalți țărani aleși în adunare. Sfioși la început, puternici când lucrează împreună.
+ Cușme noi; Creangă povestește că boierii i-au îmbrăcat pe toți la fel, „cu cheburi albe și cușme nouă”.
-
Crainicul
Vestitorul care anunță, cu toba, alegerea lui Cuza. Rol scurt, pentru un copil cu voce puternică.
Costum Costum Toboșar de paradă -
Sătencele
Femeile din sat care se bucură de Unire și se strâng la Adjud să-l vadă pe domnitor. Au o singură replică, în cor.
+ Stegulețe tricolore.
-
Cucoanele
Doamnele din Iași, în rochii de epocă, care sărbătoresc alegerea domnitorului și se prind și ele în horă.
Costum Rochie de epocă roz+ Evantaie și stegulețe tricolore.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Pentru scenele 1 și 2, sala adunării din Iași: o masă lungă, acoperită cu o pânză, câteva scaune pentru boieri și, într-un colț, bolovanul. Acesta e o cutie mare de carton îmbrăcată în hârtie gri, mototolită, ca să pară greu, dar ușoară de ridicat. Pentru scenele 3–5, masa se dă la o parte și scena rămâne liberă: e piața din Adjud și locul horei. În fundal pot sta o hartă simplă cu cele două țări și Milcovul între ele și ghirlande cu stegulețe tricolore.
Recuzita
Muzica
- La intrarea crainicului: câteva bătăi de tobă, ca la o veste mare.
- Pentru bucuria de după alegerea lui Cuza: o melodie populară de joc, de pe disc.
- „Hora Unirii” (versuri de Vasile Alecsandri, muzică de Alexandru Flechtenmacher): prima strofă, cântată de toată distribuția, apoi hora jucată pe melodie.
Textul scenetei
Scena 1 – La adunarea din Iași
O sală din Iași. La masa lungă stau Boierul cel bătrân, Boierul cel tânăr, Boierii și Alexandru Ioan Cuza, în uniformă de ofițer. În picioare, cu cușmele în mâini, stau Moș Ion Roată și Deputații țărani, îmbrăcați toți la fel.
Povestitorul întâi
În anul 1857, la Iași, s-au adunat boierii Moldovei ca să hotărască un lucru mare: Unirea cu Țara Românească.
Povestitorul al doilea
Au fost chemați la adunare și câțiva țărani, câte unul din fiecare județ. Boierii i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme noi, de se mirau țăranii ce noroc a dat peste ei. Printre ei era și Moș Ion Roată, de la Câmpuri, din ținutul Putnei.
Boierul cel bătrân
Oameni buni, știți de ce sunteți chemați aici?
Deputații țărani
Om ști, cucoane, dacă ne spuneți.
Boierul cel bătrân
Iaca de ce: de sute de ani, două țări surori, Moldova noastră și Țara Românească, trăiesc despărțite. Avem aceeași limbă, aceeași credință, aceleași cântece și obiceiuri. Ne desparte doar un pârâiaș, Milcovul, care trece pe la Focșani. Să-l secăm dar dintr-o sorbire și să facem Unirea!
Boierul cel tânăr(ridicându-se și scoțându-și jobenul)
Messieurs! Unirea este une idée magnifique! C'est-à-dire... o idee progresistă, liberală și foarte, foarte... à la mode!
Moș Ion Roată
Aveți bunătate de vorbiți mai moldovenește, cucoane, să ne dumerim și noi!
Boierii râd. Boierul cel tânăr se înroșește.
Boierul cel tânăr
Dar ce nevoie e să înțelegi tu, țărane? Taci și ascultă, dacă tot ai venit aici!
Moș Ion Roată
Ei, cucoane, cucoane! Palmele astea țărănești, pline de bătături, cum le vedeți, vă țin pe dumneavoastră de atâta amar de vreme. Dacă nu vă place să pricepem și noi ce vorbiți, de ce ne-ați mai chemat?
Boierul cel bătrân
Sfânt să-ți fie rostul, moș Ioane! Decât un bonjurist cu o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car de minte!
Cuza se ridică de la masă și îi strânge prietenește mâna lui Moș Ion.
Alexandru Ioan Cuza
Bine ai grăit, moș Ioane. Aici, fiecare are dreptul la vorbă.
Scena 2 – Bolovanul
Boierul cel bătrân
Ei, oameni buni, acum ați înțeles ce e Unirea?
Deputații țărani
Am înțeles, cucoane. Așa o fi.
Moș Ion Roată
Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înțeles! Vorba ceea: țăranul, când merge, tropăiește, și când vorbește, hodorogește...
Boierul cel bătrân
Moș Ioane, dumneata ești cam greu de cap. Vezi bolovanul cela din colț? Ia adă-l ici, lângă mine!
Moș Ion Roată
S-avem iertare, cucoane, n-oi putea. Acolo-i greutate, nu șagă!
Boierul cel bătrân
Încearcă și vezi!
Moș Ion se opintește cu toată puterea. Bolovanul nu se clintește.
Moș Ion Roată
Hooo-rup! Nu se urnește, cucoane!
Boierul cel bătrân
Moș Vasile, bade Ilie, bade Pandelachi, ia mergeți și voi într-ajutor!
Deputații țărani se pun la bolovan lângă Moș Ion, îl ridică pe umeri și îl aduc lângă boier.
Deputații țărani
Hooo-rup! Gata, cucoane!
Boierul cel bătrân
Vedeți? Moș Ion singur n-a putut, dar împreună ați făcut treaba ușor. Cum zice cântecul:
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi și la durere;
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!
Așa e și cu Unirea, oameni buni: unirea face puterea!
Moș Ion Roată
Ba eu tot n-am înțeles, cucoane.
Boierul cel bătrân(oftând)
Atunci spune dumneata cum ai înțeles, să auzim și noi!
Moș Ion Roată
Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă până la faptă e mare deosebire. Dumneavoastră ne-ați poruncit să aducem bolovanul, dar n-ați pus umărul împreună cu noi. Până acum, noi, țăranii, am dus fiecare câte-o piatră pe umeri. Acum, cu Unirea, să ducem tot noi, singuri, o stâncă întreagă?
Tăcere. Boierii se uită unul la altul.
Boierii
Hm... Ia te uită!
Boierul cel bătrân(izbucnind în râs)
Ai dreptate, moș Ioane! Unirea nu se face cu porunci, ci cu umerii tuturor. Boieri, la bolovan!
Boierul cel tânăr
Cu mănușile mele albe?
Boierul cel bătrân
Cu mănuși cu tot, cucoane!
Boierii, Cuza și țăranii se pun cu toții la bolovan. Îl ridică dintr-odată, ușor ca pe o pană, și îl așază în mijlocul scenei.
Toți
Hooo-rup!
Moș Ion Roată(ștergându-și fruntea, zâmbind)
Ei, acum am înțeles și eu ce-i Unirea!
Alexandru Ioan Cuza
Unirea o facem toți, de la vlădică până la opincă!
Scena 3 – 24 Ianuarie 1859
Masa se dă la o parte. Intră Crainicul, bătând toba, iar după el Sătencele și Cucoanele, cu stegulețe.
Crainicul
Ascultați și luați aminte! La 5 ianuarie, Moldova l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza. Iar azi, 24 ianuarie 1859, l-a ales domn și Țara Românească! Două țări surori, un singur domn!
Sătencele
Trăiască Unirea!
Cucoanele
Trăiască Vodă Cuza!
Povestitorul întâi
Așa s-a făcut Mica Unire. Cele două țări surori au devenit Principatele Unite, iar peste câțiva ani au primit un nume nou și frumos: România.
Alexandru Ioan Cuza(cu eșarfa tricoloră peste umăr)
Fraților, nu eu am făcut Unirea, ci voi toți: boieri și țărani, moldoveni și munteni. Să ne ținem de mână și la bine, și la greu!
Scena 4 – La Adjud
Povestitorul al doilea
Au trecut câțiva ani. Într-o zi, Vodă Cuza a poposit la Adjud, în drum spre București, și lumea s-a strâns grămadă să-l vadă.
Mulțimea îl înconjoară pe Cuza. Pe deasupra capetelor flutură o hârtie prinsă în vârful unei prăjini. Lumea se dă la o parte, iar Moș Ion Roată îngenunchează în fața domnitorului.
Alexandru Ioan Cuza
Ia te uită! Moș Ion Roată, prietenul meu cel vechi de la adunarea din Iași! Ridică-te, moș Ioane, și spune-mi fără sfială ce durere ai.
Moș Ion Roată(ridicându-se)
Măria-ta, ți-am scris totul aici, pe hârtie...
Alexandru Ioan Cuza
Spune din gură, moș Ioane, că mai bine înțeleg.
Moș Ion Roată
De când cu vorbele mele de la Iași, n-am mai avut zi bună cu boierul, vecinul meu. Mi-a luat vitișoarele, m-a sărăcit și m-a făcut de ocară în fața întregului sat. Și cinstea, măria-ta, e lucrul cel mai scump pe care îl are un om.
Cuza îi pune în mână o pungă.
Alexandru Ioan Cuza
Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine, pentru nevoile dumitale.
Moș Ion Roată
Mulțumesc, măria-ta. Dar cu rușinea, cum rămâne?
Alexandru Ioan Cuza
Cu rușinea, iaca așa rămâne! (Îl sărută pe un obraz și pe celălalt.) Du-te și spune sătenilor dumitale că pe obrazul pe care ți l-a pătat boierul te-a sărutat domnitorul țării și ți-a șters rușinea!
Mulțimea aplaudă. Din spatele ei iese, cu capul plecat, Boierul cel tânăr.
Boierul cel tânăr
Moș Ioane... eu sunt vecinul acela. Am greșit. Iartă-mă! Mâine îți aduc înapoi vitișoarele.
Moș Ion Roată
Te iert, cucoane. Ce-a fost a trecut. Acum suntem toți ai aceleiași țări, și bolovanul îl ducem împreună!
Boierul cel tânăr și Moș Ion își strâng mâna. Cuza le pune mâinile pe umeri.
Scena 5 – Hora Unirii
Povestitorul întâi
De atunci, în fiecare an, pe 24 ianuarie, ne amintim că împreună suntem mai puternici.
Povestitorul al doilea
Și ca să nu uităm, prindem hora, așa cum au prins-o și ei, acum mai bine de o sută cincizeci de ani.
Toți(cântă)
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Toată distribuția se prinde în horă, boieri și țărani laolaltă, cu Moș Ion Roată și Vodă Cuza în mijloc, și joacă pe melodia „Horei Unirii”. La sfârșit, toți se opresc cu fața la public și fac o plecăciune.
Sfaturi de regie
- Bolovanul e ușor, dar copiii trebuie să „joace” greutatea: Moș Ion se strâmbă și se opintește, apoi, când îl ridică toți, bolovanul „zboară” dintr-odată. Repetați momentul ca pe un joc de pantomimă.
- Explicați înainte cuvintele vechi: Divan, deputat, cucoane, bonjurist, cușmă, cheburi, vlădică (episcop) și opincă (încălțămintea țăranului). Sceneta e și o lecție de vocabular.
- Cuvintele franțuzești ale boierului tânăr se spun simplu, chiar stâlcit: râsul vine din cât de fudul le spune, nu din pronunție.
- Moș Ion e respectat, nu ridiculizat: sala râde de istețimea lui, nu de el. La fel, boierii nu sunt răi, doar învață ceva.
- Pentru sărutul domnitorului, Cuza își pune mâinile pe umerii lui Moș Ion și se apleacă spre fiecare obraz. Dacă băieții se sfiesc, ajunge o îmbrățișare.
- Învățați pașii horei la Muzică și mișcare. Dacă scena e mică, faceți două cercuri, unul în altul, sau o horă în șir care coboară printre spectatori.
Variante și adaptări
- Cu 8 elevi: un singur Povestitor, care e și crainic; fără boieri, sătence și cucoane (replicile lor le spun deputații țărani); trei deputați țărani duc bolovanul. La horă se pot prinde și spectatorii.
- Cu toată clasa: adăugați boieri, deputați, sătence și cucoane. La horă, invitați și părinții din primul rând.
- Versiune scurtă, de 7–8 minute: păstrați scenele 2, 3 și 5. Povestitorul spune în două fraze de ce au fost chemați țăranii la Iași.
- Clasa a III-a: replica lungă a lui Moș Ion de la bolovan se poate împărți între el și un deputat țăran, iar povestitorii pot citi din carte.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.