Costume de Crăciun și iarnă
Costum Șezătoare cu ie și bundiță
Disponibil
104 110 98 116 122 +2
110 lei
Încă nu ai costume salvate
Apasă inimioara de pe orice costum ca să îl păstrezi aici pentru mai târziu.
Vezi CatalogulCaută după temă
🎌 1 Decembrie și 24 Ianuarie
Două surori, Moldova și Țara Românească, despărțite de un pârâu, se țin de mână cu ajutorul lui Cuza. 24 Ianuarie explicat celor mici, cu versuri scurte și o horă adevărată.
O poveste adevărată, spusă pe limba celor mici: Moldova și Țara Românească sunt două surori care poartă aceeași ie, joacă aceeași horă și vorbesc aceeași limbă, dar le desparte un pârâu, Milcovul. Copiii din cele două țări descoperă, cu un joc de-a „Și la noi!”, că seamănă în toate. Apoi vine Alexandru Ioan Cuza, ales domn de amândouă țările, iar surorile se prind de mână. Toată lumea „soarbe” pârâul dintr-o sorbire, cum zice Alecsandri, și pânza albastră dispare. Așa se naște o singură țară, căreia peste câțiva ani i se va spune România.
Replicile sunt scurte, multe în cor, iar versurile se învață ușor. Rolurile principale sunt doar trei (cele două surori și Cuza). Ceilalți copii sunt împărțiți în două grupuri, câte unul pentru fiecare țară, și doi copii țin pânza pârâului, deci pe scenă încape toată grupa. Sceneta se încheie cu prima strofă din „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri și cu o horă adevărată.
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
Povestitorul
Duce povestea cu vorbe simple. La grupa mare rolul e al educatoarei; la clasa pregătitoare îl poate lua un copil care vorbește clar.
Idee de costum: O ie sau o cămașă albă și o carte mare de povești din carton.
Moldova
Sora care stă pe malul stâng al pârâului. E blândă și îi e dor de sora ei. Ține în mână un scut din carton cu capul de bour.
+ O eșarfă albastră cu numele „Moldova” și un scut de carton cu capul de bour, stema Moldovei.
Țara Românească
Sora de pe malul drept, veselă și jucăușă. Ține în mână un scut din carton cu vulturul cu crucea în cioc.
+ O eșarfă roșie cu numele „Țara Românească” și un scut de carton cu vulturul, stema Țării Românești.
Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul ales de amândouă țările. E prietenos și sigur pe el; le ia pe surori de mână și pornește hora.
+ O barbă desenată și o eșarfă tricoloră peste umăr.
Fetele din Moldova
Copiii de pe malul Moldovei. Spun replicile în cor, împreună cu băieții din Moldova.
Băieții din Moldova
Copiii de pe malul Moldovei. Spun replicile în cor, împreună cu fetele din Moldova.
Fetele din Țara Românească
Copiii de pe malul Țării Românești. Răspund în cor: „Și la noi!”.
Băieții din Țara Românească
Copiii de pe malul Țării Românești. Răspund în cor, împreună cu fetele de pe malul lor.
Pârâul Milcov
Doi copii care țin de capete o pânză albastră lungă și o unduiesc ca pe un pârâu. La „sorbire”, strâng pânza sul și fug să se prindă și ei în horă. Rol fără replici.
Idee de costum: Tricouri albastre și câte o panglică albastră legată la încheietura mâinii.
Scena e liberă, ca să încapă hora la sfârșit. Pe jos, prin mijloc, de la fundul scenei spre public, se întinde o pânză albastră lungă: pârâul Milcov. În stânga stau Moldova și copiii ei, în dreapta Țara Românească și copiii ei. În fundal pot sta o ghirlandă cu stegulețe tricolore și o hartă desenată de copii, cu cele două țări și pârâul dintre ele.
Pe jos, prin mijlocul scenei, Pârâul Milcov unduiește încet pânza albastră. În stânga stau Moldova și Copiii din Moldova, în dreapta Țara Românească și Copiii din Țara Românească.
Povestitorul
Au fost odată, demult, nu în povești, ci de-adevăratelea, două țări surori: Moldova și Țara Românească. Între ele curgea un pârâiaș, Milcovul, iar fiecare soră stătea pe malul ei.
Moldova
Sunt Moldova, cu păduri,
Mănăstiri și dealuri line;
Am o soră peste apă,
Dor mi-e s-o am lângă mine!
Țara Românească
Eu sunt Țara Românească,
Cu câmpii de grâu bogat;
Și eu am o soră dragă,
Și de mult nu ne-am jucat!
Copiii din Moldova
La noi se poartă ie cu flori!
Copiii din Țara Românească
Și la noi!
Copiii din Țara Românească
La noi se joacă hora!
Copiii din Moldova
Și la noi!
Copiii din Moldova
La noi se cântă doina!
Copiii din Țara Românească
Și la noi!
Copiii din Țara Românească
La noi bunica face cozonac de sărbători!
Copiii din Moldova
Și la noi!
Copiii din Moldova
Noi vorbim românește!
Copiii din Țara Românească
Și noi!
Moldova și Țara Românească
Atunci suntem surori!
Moldova și Țara Românească își întind mâinile una spre alta, dar Pârâul Milcov unduiește pânza mai tare.
Moldova
Vino la mine, surioară!
Țara Românească
Nu pot! Ne desparte pârâul!
Copiii din Țara Românească
Pârâul e mic, dar e tare încăpățânat!
Povestitorul
Fiecare țară avea domnul ei, iar unele țări mari din jur nu voiau ca surorile să se unească. Dar oamenii din amândouă țările au avut o idee: să aleagă același domn. Și l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza: întâi Moldova, apoi, pe 24 ianuarie 1859, și Țara Românească.
Intră Alexandru Ioan Cuza și se oprește lângă pârâu, între cele două surori.
Alexandru Ioan Cuza
Bună ziua, copii! M-au ales domn și moldovenii, și muntenii. Acum aveți un singur domn, deci puteți fi o singură țară!
Alexandru Ioan Cuza
Domn ales de amândouă,
Vă iau mâna, dragi surori:
Una-n dreapta, una-n stânga —
Prindem hora până-n zori!
Cuza le ia de mână pe Moldova și pe Țara Românească, câte una de fiecare parte.
Copiii din Moldova(cântând)
Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine!
Copiii din Țara Românească
Venim, venim! Dar cum trecem pârâul?
Moldova și Țara Românească
Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire!
Toți(se apleacă spre pârâu și fac că beau)
Gâl-gâl-gâl!
Pârâul Milcov strânge repede pânza albastră și fuge cu ea afară. Copiii din cele două țări aleargă unii spre alții și se prind de mâini.
Povestitorul
Și din două țări surori s-a făcut o singură țară. Moldova a adus bourul, Țara Românească a adus vulturul, și au stat de-atunci împreună, pe aceeași stemă. Peste câțiva ani, țării celei noi i s-a spus România.
Moldova și Țara Românească își apropie scuturile, unul lângă altul.
Povestitorul
De atunci, pe 24 ianuarie, toți românii prind Hora Unirii. Hai s-o prindem și noi!
Toți(cântă)
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Toți copiii se prind într-o horă mare, cu Cuza și cele două surori în mijloc, și joacă pe melodia „Horei Unirii”. Copiii de la Pârâul Milcov se întorc și se prind și ei în horă. La sfârșit, toți se opresc cu fața la public și ridică mâinile prinse.
Povestitorul
La mulți ani, România!
Toți
La mulți ani, România!
Toți fac o plecăciune.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.