📖 Povești pentru orice zi
Prâslea cel Voinic și merele de aur
după Petre Ispirescu
Prâslea, cel mai mic dintre frați, păzește mărul cu mere de aur, coboară pe tărâmul celălalt și îl învinge pe zmeu cu mintea. Basmul lui Ispirescu, blând și vesel, pentru clasele I–IV.
- Clasele I–II
- Clasele III–IV
- ⏱ 14 min
- 👥 10–26 copii
- 🎭 15 roluri
Despre scenetă
Un hoț fură în fiecare an merele de aur din grădina împăratului. Frații cei mari adorm de pază, dar Prâslea, cel mai mic, își pune doi țepuși ca să nu-l fure somnul. Când vine zmeul, Prâslea îl pune pe fugă cu o săgeată în sacul cu mere. Pe urma solzilor pierduți de zmeu, frații ajung la o prăpastie, iar Prâslea coboară pe tărâmul celălalt. Acolo eliberează trei domnițe și îl învinge pe zmeu fără nicio lovitură, doar cu mintea: aruncă buzduganul mai departe decât el și „stoarce apă din piatră”. Speriat, zmeul fuge la capătul lumii.
Trădarea fraților din basm devine aici o încurcătură comică: se ceartă cine să-l tragă primul pe Prâslea, le scapă funia din mână și apoi se laudă cu fapta lui. O zgripsoroaică recunoscătoare îl scoate pe Prâslea la lumină, mărul de aur dat de domnița cea mică îl ajută să fie recunoscut, iar frații își cer iertare. Sceneta are cinci scene, doi povestitori și formulele de început și de sfârșit ale basmului. Merele de aur, puii zgripsoroaicei și curtenii pot fi oricâți.
Ce învață copiii
- Structura basmului popular: formula de început și cea de sfârșit, cifra trei, probele eroului, ajutorul primit pentru o faptă bună (Comunicare în limba română).
- Mintea învinge forța: Prâslea câștigă prin isteție, nu prin bătaie.
- Cinstea și iertarea: frații se laudă cu fapta altuia, apoi își cer iertare, iar Prâslea îi iartă (Dezvoltare personală).
- Recunoștința: zgripsoroaica îl ajută pe Prâslea pentru că el i-a ocrotit puii.
- Palatele de aramă, argint și aur și mărul din grădină se pot face la Arte vizuale și abilități practice.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul întâi
Deschide basmul cu formula lui Ispirescu și leagă scenele. Un copil care citește expresiv și se bucură de cuvintele vechi.
Idee de costum: Cămașă albă, vestă populară și o carte mare de basme din carton.
-
Povestitorul al doilea
Îl completează pe primul și închide povestea cu formula de sfârșit. Vorbește rar, ca un bunic care a fost el însuși la nuntă.
Idee de costum: Ie sau cămașă albă și o eșarfă colorată.
-
Împăratul
Mare și puternic, dar necăjit că n-a gustat niciodată un măr de aur. Îl ia peste picior pe fiul cel mic, apoi rămâne uimit de el.
Costum Costum Rege de cetate+ O tavă aurie pentru merele aduse de Prâslea.
-
Fratele cel mare
Lăudăros și somnoros: jură că nu doarme și sforăie după două vorbe. Nu e rău, doar cam invidios pe fratele mic și grăbit să ia laudele.
Costum Costum de prinț galben -
Fratele mijlociu
Îl imită în toate pe fratele cel mare și se sperie ușor. Spune mereu „Ba eu!”, iar la urmă e primul care se rușinează.
Costum Costum de prinț albastru -
Prâslea
Cel mai mic dintre frați, modest, isteț și curajos. Nu se laudă, nu se ceartă și iartă ușor. Rolul principal, cu replici scurte și multă mișcare.
Costum Costum Prâslea cel Voinic+ Un arc de jucărie, o traistă și o căciulă; o mantie veche de drumeț, ținută în traistă, cu care acoperă cuibul în scena a patra și pe care o poartă în ultima scenă.
-
Zmeul
Mare, fudul și... fricos. Adulmecă „a om de pe tărâmul celălalt”, se laudă cu buzduganul și o ia la goană când vede că Prâslea „stoarce apă din piatră”. Rol comic, nu înfricoșător.
Costum Costum Zmeul cu solzi+ Un buzdugan din burete și un sac pentru mere.
-
Domnița de aramă
Cea mai mare dintre domnițe, grijulie și sfătoasă. Îl primește pe Prâslea și îi spune ce obiceiuri are zmeul.
+ O panglică arămie, ca bici fermecat.
-
Domnița de argint
Sora mijlocie, veselă și curajoasă. Râde prima când zmeul o ia la fugă.
Costum Rochie de prințesă albastră+ O panglică argintie, ca bici fermecat.
-
Domnița de aur
Cea mai mică dintre domnițe, blândă și statornică. Îi dă lui Prâslea mărul ei de aur și nu se mărită cu nimeni până nu-l vede întors.
+ O panglică aurie, ca bici fermecat, și un măr de aur din carton.
-
Mărul
Pomul din fundul grădinii: stă drept, cu ramurile întinse, și se scutură de bucurie la final. Rol fără replici, bun pentru un copil răbdător.
Costum Costum de copăcel+ Câteva mere aurii din carton, prinse cu clame de rufe, ca să poată fi „furate”.
-
Merele de aur
Merele fermecate din pomul împăratului. Stau în jurul mărului, își spun necazul în cor și dansează la nunta de la sfârșit.
Costum Costum Măr copt+ O eșarfă sau o coroniță aurie, ca merele să fie „de aur”.
-
Zgripsoroaica
O pasăre uriașă și năprasnică, dar cu inimă de mamă. Se îmblânzește când află că Prâslea i-a ocrotit puii și îl scoate pe tărâmul nostru.
Idee de costum: Aripi mari din carton sau dintr-o pânză maro prinsă de mâneci, un cioc din carton pe o bentiță.
-
Puii zgripsoroaicei
Puișori uzi și înfrigurați, care piuie în cuib. Au două replici scurte, spuse în cor.
Idee de costum: Tricou galben, aripioare din hârtie și un cioc mic pe o bentiță.
-
Curtenii
Oamenii de la curtea împăratului: se miră, aplaudă și joacă la nuntă. Rol fără replici, ca să urce pe scenă toată clasa.
Costum Costum Paj de curte
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
În stânga, grădina împăratului: Mărul cu merele de aur în jurul lui și un tron. La mijloc, prăpastia: un paravan cu o „gaură” neagră pictată și o funie groasă trecută peste el, pe care frații o țin de sus. În dreapta, tărâmul celălalt: trei panouri din carton pictate ca trei palate, de aramă, de argint și de aur, cu câte un măr mare pictat pe spate. Într-un colț, un cuib (un coș mare cu paie) pentru puii zgripsoroaicei.
Recuzita
Muzica
- La intrarea zmeului: „Gnomul” din „Tablouri dintr-o expoziție” de Musorgski, câteva secunde, ca să se audă că vine ceva mare și caraghios.
- La zborul zgripsoroaicei: „Dimineața” din „Peer Gynt” de Grieg, cât timp ies la lumină.
- La nuntă: o horă populară, de pe disc sau la acordeon, pe care o joacă toată distribuția.
- Cântecul final, „Măr de aur, măr de soare”: două strofe din text, pe melodia horei de la nuntă.
Textul scenetei
Scena 1 – Mărul cu mere de aur
Grădina împăratului. Mărul stă în fundul grădinii, cu Merele de aur în jurul lui. Împăratul se plimbă îngândurat. Frații și Prâslea stau deoparte.
Povestitorul întâi
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele...
Povestitorul al doilea
...era un împărat puternic și mare, care avea în grădină un măr cu mere de aur.
Merele de aur
Suntem mere aurii,
Dulci și pârguite-n soare,
Dar ne fură-n miez de noapte
Un hoț care-apoi dispare!
Împăratul
De atâția ani am pomul ăsta și n-am gustat niciodată un măr de aur! Cine îmi prinde hoțul?
Fratele cel mare
Eu, tată! Păzesc eu și nu dorm nicio clipă!
Se lasă noaptea. Fratele cel mare se așază sub măr, țanțoș, cu brațele încrucișate.
Fratele cel mare
Eu nu dorm... Eu sunt cel mai voinic... Eu... nu... sfo... (Adoarme și sforăie.) Hrrr... fiuuu...
Pe muzică, Zmeul intră în vârful picioarelor, desprinde merele de carton din pom, le pune în sac și iese. Merele de aur se ghemuiesc de frică. Se face ziuă.
Fratele cel mare(se trezește)
Unde-s merele?! Eu n-am dormit! Doar am închis ochii o clipă...
Povestitorul întâi
Și anul următor a păzit fratele mijlociu, și a pățit la fel.
Fratele mijlociu(căscând)
Eu nu dorm ca frate-meu! Eu... hrrr...
Împăratul(supărat)
Gata! Tai mărul și scap de necaz!
Prâslea
Tată, mai lasă-l un an și lasă-mă să-l păzesc și eu!
Împăratul
Fugi d-aici! Frații tăi cei mari n-au putut, și tocmai tu, un prichindel ca tine, o să poți?
Prâslea
Nu mă leg să prind hoțul, tată. Vreau numai să încerc.
Împăratul(oftând)
Fie! Mai las mărul un an.
Scena 2 – Paza lui Prâslea
Noapte. Prâslea își înfige cei doi țepuși de carton: unul în fața bărbiei, altul la ceafă. Se așază între ei, cu arcul în mână.
Povestitorul al doilea
Prâslea și-a pus doi țepuși: unul în față și unul în spate. Dacă moțăia, se înțepa în bărbie sau în ceafă și se trezea.
Prâslea(dă din cap în față)
Țac! Au! Nu dorm! (Se lasă pe spate.) Poc! Au! Nu dorm nici acum!
Merele de aur(în șoaptă)
Ce băiat isteț!
Pe muzica zmeului, se aude un fâșâit. Zmeul intră cu sacul și se apucă de mere.
Prâslea(sare în picioare)
Stai, hoțule!
Prâslea trage cu arcul spre sacul zmeului. Din culise se aude „Pac!”. Sacul se rupe, merele se rostogolesc pe jos, iar zmeul fuge, pierzând pe drum solzi strălucitori.
Zmeul(fugind)
Au, sacul meu! Lasă că ne mai vedem noi!
Se face ziuă. Prâslea strânge merele pe o tavă aurie și i le duce împăratului.
Împăratul
Mere de aur! În sfârșit! Prâslea, tu ești cel mai voinic dintre fiii mei!
Prâslea
Acum să căutăm și hoțul! Uitați, a lăsat o urmă de solzi!
Frații(încet, către public)
Iar Prâslea e eroul... Și noi?
Scena 3 – Pe tărâmul celălalt
Frații și Prâslea merg pe urma solzilor până la prăpastie. Aruncă funia peste paravan.
Povestitorul întâi
Urma de solzi i-a dus până la o prăpastie adâncă. Acolo trebuia să locuiască hoțul merelor.
Fratele cel mare
Mă las eu primul! Dar când scutur funia, să mă trageți repede sus!
Fratele cel mare trece după paravan și iese imediat înapoi, tremurând.
Fratele cel mare
E întuneric și miroase a zmeu! Nu mai cobor!
Fratele mijlociu
Ba eu! (Trece după paravan și se întoarce în fugă.) Am auzit un „hâm-hâm”! Nici eu nu mai cobor!
Prâslea
Atunci mă las eu. Țineți bine funia!
Prâslea trece după paravan și iese în partea dreaptă, pe tărâmul celălalt. În fața palatelor stau Domnițele.
Domnița de aramă
Om de pe tărâmul nostru! Suntem trei fete de împărat, furate de un zmeu, care ne ține aici, în trei palate.
Domnița de argint
Ascunde-te, voinice! Zmeul aruncă buzduganul de departe, iar buzduganul lovește în ușă și se pune singur în cui!
Din culise se aude „Bum!”. Intră Zmeul, cu buzduganul pe umăr, și adulmecă aerul.
Zmeul
Hâm! hâm! Aici miroase a om de pe tărâmul celălalt! Ce vânt te-aduce, omule? Cum vrei să ne batem: în buzdugane să ne lovim, în săbii să ne tăiem, ori în luptă dreaptă să ne luptăm?
Prâslea
Ba hai mai bine să ne întrecem în putere! Aruncă-ți buzduganul cât poți de departe!
Zmeul
Ha! Îl arunc cale de un conac! (Face că aruncă buzduganul spre culise; se aude „Bum!” departe.)
Prâslea
Atâta tot? Eu îl arunc până după lună! (Face că îl aruncă și mai departe; se aude „Bum!” foarte încet.)
Zmeul(uitându-se în sus, speriat)
Până după lună?! Hm... Dar știi să storci piatra? (Strânge în pumni un bolovan de hârtie gri, care se fărâmițează.) Uite, eu o fac praf!
Prâslea(scoate din traistă un bulgăre alb)
Praf? Eu scot apă din piatră! (Strânge buretele, iar apa picură pe tavă.)
Zmeul
Apă din piatră?! Dacă din piatră scoate apă, din mine ce-o să scoată? Fug până la capătul lumii și nu mai fur niciodată mere!
Zmeul fuge din scenă. Domnițele râd și bat din palme.
Domnița de argint
Uitați-l cum fuge, de-i sfârâie călcâiele! Și-a uitat și buzduganul!
Domnița de aur
Ne-ai scăpat fără să lovești pe nimeni! Mintea ta e mai tare decât buzduganul zmeului!
Domnița de aramă
Surorilor, hai să ne luăm palatele cu noi! Le atingem cu biciul fermecat, și se fac mere.
Fiecare domniță își atinge palatul cu panglica ei și întoarce panoul: pe spate e pictat câte un măr mare, de aramă, de argint și de aur. Domnița de aur îi dă lui Prâslea mărul ei.
Domnița de aur
Păstrează mărul meu de aur. După el te voi recunoaște oriunde.
Scena 4 – Funia
Prâslea scutură funia. Frații, de sus, trag pe rând domnițele, care trec după paravan și ies în partea stângă.
Domnițele(ieșind la lumină)
Soare! Lumină! Suntem iar pe tărâmul nostru!
Povestitorul al doilea
Frații au tras sus, pe rând, cele trei domnițe. A rămas doar Prâslea. Dar el s-a gândit: „Ia să vedem dacă frații mei mă așteaptă cu drag.”
Prâslea
Leg de funie o piatră și pun căciula mea deasupra.
Prâslea leagă piatra de carton și pune căciula pe ea. Frații văd căciula.
Fratele cel mare
Uite căciula lui Prâslea! Trag eu, ca să vadă tata că eu l-am scos!
Fratele mijlociu
Ba eu!
Frații trag de funie fiecare în altă parte. Funia le scapă din mână și cade în prăpastie. Se aude „Bum!”.
Frații
Ups!
Fratele mijlociu(speriat)
Vai de noi! Ce-o să zică tata?
Fratele cel mare
Știi ce? Nu-i spunem nimic. Zicem că noi am scăpat domnițele! Prâslea sigur se descurcă!
Frații pleacă grăbiți spre palat. Pe tărâmul celălalt, Prâslea privește piatra căzută.
Prâslea
Bine că am pus piatra în locul meu! Dar acum cum mai ies de aici?
Se aude tunet. Din cuib piuie Puii zgripsoroaicei, uzi de ploaie.
Puii zgripsoroaicei
Piu-piu! Ne e frig! Ne e frig!
Prâslea
Sărmanii de voi! Vă acopăr eu cu mantia mea.
Prâslea își întinde mantia peste cuib. Intră Zgripsoroaica, cu aripile larg deschise.
Zgripsoroaica
Cine e lângă puii mei?
Puii zgripsoroaicei
Mamă, nu-i face nimic! Ne-a apărat de ploaie cu mantia lui!
Zgripsoroaica
Atunci îți sunt datoare, voinice. Ce bine vrei să-ți fac?
Prâslea
Scoate-mă pe tărâmul nostru, la lumină!
Zgripsoroaica
Greu lucru mi-ai cerut, dar pentru puii mei fac orice. Ține-te bine de aripile mele!
Pe muzica lui Grieg, Prâslea pune mâinile pe umerii zgripsoroaicei și „zboară” amândoi într-un ocol larg prin scenă, până în grădina împăratului.
Scena 5 – Mărul de aur
Curtea împăratului. Frații stau mândri lângă tron, iar Domnițele în fața lor. Curtenii aplaudă.
Fratele cel mare
Tată, noi am coborât în prăpastie, noi am alungat zmeul și noi am scăpat domnițele!
Fratele mijlociu(încet)
Ăă... da... noi...
Domnița de aramă(în șoaptă, către surori)
Ei au coborât în prăpastie? Eu nu i-am văzut acolo...
Domnița de argint(în șoaptă)
Nici eu!
Împăratul
Bravo, fiii mei! Dar unde e Prâslea?
Domnița de aur
Eu nu mă mărit decât cu voinicul care are mărul meu de aur!
Intră Prâslea, cu mantia veche de drumeț pe umeri, și scoate mărul de aur.
Prâslea
Acesta e mărul tău, domniță?
Domnița de aur
El e! El ne-a scăpat de zmeu!
Împăratul(îl îmbrățișează)
Prâslea! Fiul meu cel mic!
Frații(rușinați, cu capetele plecate)
Iartă-ne, Prâslea! Ne-am certat pe funie, ne-a scăpat din mână, și apoi ne-am lăudat cu fapta ta...
Prâslea
Vă iert, frații mei. Dar de-acum să fim cinstiți unii cu alții.
Împăratul
Și merele de aur să fie de-acum pentru toată împărăția! Să se facă nuntă mare!
Pe muzica horei, Merele de aur, Curtenii și toată distribuția joacă în jurul mărului.
Povestitorul al doilea
Și am fost și eu la nuntă și m-am veselit, apoi am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!
Toți(cântă)
Măr de aur, măr de soare,
Strălucește iar în pom,
Că l-a apărat de zmeu
Prâslea, mic, dar mare om!
Cine minte se încurcă,
Cine iartă e voinic;
Mintea bună și curajul
Nu întreabă de ești mic!
Toată distribuția se prinde de mână și face o plecăciune. Zmeul se strecoară în spatele lor, cu un măr de aur ascuns la spate, iar Prâslea i-l ia râzând.
Sfaturi de regie
- Țepușii sunt din carton moale, cu spini din hârtie. Prâslea doar își atinge bărbia sau ceafa de ei și sare ca ars: „Au! Nu dorm!”. Gluma vine din sărituri, nu din durere.
- „Cașul” e un burete alb, ud, ascuns în traistă. Când Prâslea îl strânge, picură apă de-adevăratelea, iar sala chiar se miră. Puneți o tavă sub el, ca să nu alunece nimeni pe scenă.
- Nimeni nu aruncă nimic spre ceilalți. Buzduganul și săgeata se „aruncă” spre culise, iar din culise se aude un „Bum!” făcut de un adult.
- Coborârea în prăpastie înseamnă doar să treci după paravan și să ieși prin partea cealaltă. Funia nu se leagă de copil: Prâslea o ține în mână.
- Zborul zgripsoroaicei: Prâslea merge în spatele ei, cu mâinile pe umerii ei, iar amândoi fac un ocol larg prin scenă, cu brațele larg deschise, pe muzică.
- Repetați întâi scena 3 (zmeul și Prâslea). Când aceasta „merge”, toată sceneta prinde viață.
Variante și adaptări
- Cu 10 copii: un singur Povestitor, Mărul e un panou de carton, merele sunt din carton, iar puii zgripsoroaicei sunt jucării de pluș în cuib.
- Cu toată clasa: adăugați mere de aur, pui și curteni. La nuntă, toată distribuția joacă hora.
- Versiune scurtă, de 10 minute: Povestitorul spune doar în două fraze cum au păzit frații cei mari, iar zgripsoroaica apare imediat după ce cade piatra, fără scena furtunii.
- Clasele III–IV: păstrați din basm și trei zmei, frați între ei, câte unul la fiecare palat. Fiecare e păcălit altfel: cu buzduganul, cu „piatra” din care curge apă și cu o întrecere la strigat.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.