📖 Povești pentru orice zi
Muzicanții din Bremen
după frații Grimm
Un măgar, un câine, o pisică și un cocoș, trimiși „la pensie” de stăpâni, pleacă la Bremen să facă muzică. O comedie despre prietenie și curaj, pentru clasele I–IV.
- Clasele I–II
- Clasele III–IV
- ⏱ 14 min
- 👥 10–28 copii
- 🎭 16 roluri
Despre scenetă
Patru animale de care stăpânii nu mai au nevoie își fac o orchestră și pornesc spre Bremen. În pădure dau peste casa unor tâlhari și, cu cel mai gălăgios concert din istorie, îi pun pe fugă. Tâlharii se întorc însă cu tobe din oale și capace și cer să intre în orchestră, iar locuitorii din Bremen vin chiar ei să-i asculte. Animalele află că nu trebuiau să ajungă nicăieri: muzica bună se aude de departe.
Rolurile animalelor sunt pline de umor și au personalitate: măgarul filosof, câinele cu nasul în toate, pisica pretențioasă și cocoșul care strigă „Cucurigu!” când nu trebuie. Tâlharii sunt caraghioși, nu înfricoșători. Copacii, șoriceii și locuitorii din Bremen sunt roluri de grup, așa că pe scenă încape toată clasa.
Ce învață copiii
- Prietenia și sprijinul: fiecare animal e prețuit de ceilalți, chiar dacă stăpânul nu-l mai voia.
- Curajul de a o lua de la capăt și ideea că talentul nu are vârstă.
- Lucrul în echipă: „turnul” animalelor reușește doar dacă fiecare își face partea.
- Exprimarea expresivă și umorul, prin replici în proză cu personaje bine conturate (Comunicare în limba română).
- Ritmul și sincronizarea, prin concertul animalelor și cântecul de final (Muzică și mișcare).
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul
Leagă scenele și spune ce nu se vede pe scenă. Vorbește rar, cu suspans, ca într-o emisiune de radio.
Idee de costum: Cămașă albă, papion și o carte mare cu titlul „Frații Grimm”.
-
Povestitoarea
Al doilea povestitor; cei doi își dau cuvântul unul altuia. Poate fi comasat cu Povestitorul.
Idee de costum: O eșarfă colorată și aceeași carte mare.
-
Măgarul
Bătrân, înțelept și puțin filosof. E „dirijorul” orchestrei și are ideea plecării la Bremen. Vorbește tărăgănat și e mândru de „I-aaa”-ul lui.
-
Câinele
Credincios, obosit, dar cu nasul în toate. Adulmecă tot ce întâlnește și latră scurt când se emoționează.
-
Pisica
Elegantă, pretențioasă și ironică. Iubește somnul la gura sobei și laptele cald. Toarce când e mulțumită.
-
Cocoșul
Teatral și gălăgios: strigă „Cucurigu!” când nu e cazul. Se crede cel mai mare cântăreț al ogrăzii.
-
Morarul
Stăpânul măgarului: zgârcit și bombănitor. Apare doar la început.
Idee de costum: Șorț alb prăfuit cu făină, o căciulă și un sac pe umăr.
-
Pădurarul
Stăpânul câinelui, grăbit să plece cu cățelul cel nou.
Costum Costum Aventurier al Pădurii -
Bunica
Stăpâna pisicii, care se plânge că pisica nu mai prinde șoareci.
-
Gospodina
Stăpâna cocoșului: vrea să-l pună în ciorbă pentru musafirii de duminică. Rol comic, cu un polonic mare în mână.
Idee de costum: Batic, șorț cu flori și un polonic mare.
-
Căpitanul tâlharilor
Șeful bandei: se dă mare, dar e primul care fuge. Rol comic, nu înfricoșător.
Costum Costum Pirat de corabie+ O mustață desenată și o hartă a „comorilor” făcută de mână.
-
Tâlharul fricos
Cel mai fricos tâlhar din lume, trimis tocmai el să cerceteze casa. Povestea lui încurcată e cel mai amuzant moment al scenetei.
Costum Costum Pirat cu dungi -
Tâlharul mâncăcios
Nu se gândește decât la mâncare, chiar și când fuge.
Costum Costum de pirat pentru fete+ Un șervețel legat la gât și o pulpă de pui din carton.
-
Șoriceii
Dansează nestingheriți în jurul pisicii, care nu-i mai vânează. Rol fără replici, pentru cei mai timizi.
Idee de costum: Tricou gri, urechi rotunde din carton și o codiță din șnur.
-
Copacii pădurii
Decor viu: se leagănă în vânt, foșnesc și se „înclină” de frică la concertul animalelor. Fără replici.
Costum Costum de copăcel -
Locuitorii din Bremen
Vin la final să asculte faimoasa orchestră și se prind în cântec. Au o replică în cor.
Idee de costum: Pălării, eșarfe și fulare colorate: haine de oraș, de duminică.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
O scenă împărțită în două. În stânga, drumul și pădurea: câțiva copaci din carton (sau Copacii pădurii, jucați de copii) și un indicator „BREMEN →”. În dreapta, casa tâlharilor: un panou din carton cu o fereastră mare, decupată, prin care se văd capetele animalelor, și o masă plină cu mâncare. Lumina scade în scena a treia (se poate stinge o parte din lumini).
Recuzita
Muzica
- Cântecul orchestrei, „Hai la Bremen, pas cu pas”: refrenul din text, cântat de fiecare dată când se alătură un animal nou, cu bătăi din palme.
- Concertul din fața ferestrei: fiecare animal își face sunetul, apoi toate deodată, cât mai tare și mai caraghios. Se poate „dirija” cu o baghetă.
- Fundal pentru drumul prin pădure: o melodie instrumentală vioaie, de exemplu „În grota regelui munților” de Edvard Grieg, pentru momentul în care se lasă noaptea.
- Cântecul de final, în care intră și tâlharii cu tobele lor din oale.
Textul scenetei
Scena 1 – Măgarul pleacă de acasă
Pe scenă, în stânga, Morarul cu sacul pe umăr. Lângă el, Măgarul, cu capul plecat.
Povestitorul
A fost odată un măgar care cărase saci la moară toată viața lui. Dar anii au trecut, picioarele au obosit, iar morarul...
Morarul
Gata, măgarule! Nu mai ești bun de nimic. Cari un sac pe zi și te odihnești trei. Mâine te vând la târg!
Morarul iese bombănind.
Măgarul
I-aaa! Adică eu nu mai sunt bun de nimic? Eu, care am cel mai frumos glas din tot satul? I-aaa! (Ascultă încântat ecoul.) Auziți ce rezonanță? Gata, am hotărât: plec la Bremen și mă fac muzicant în orchestra orașului!
Povestitoarea
Și uite-așa, măgarul și-a luat traista, și-a aranjat urechile și a pornit la drum.
Scena 2 – Drumul spre Bremen
Măgarul merge pe loc, prin fața copacilor. Copacii se leagănă. Pe marginea drumului, Câinele stă întins, cu limba scoasă. Pădurarul trece pe lângă el cu un cățel de pluș în brațe.
Pădurarul(mângâind cățelul de pluș)
Ce cățel tânăr și isteț! Hai acasă, puiule! Iar tu, bătrânule, descurcă-te singur de-acum. (Iese.)
Măgarul
Ce-i cu tine, prietene? Gâfâi de parcă ai alergat până la lună.
Câinele
Ham... Am păzit casa pădurarului doisprezece ani. Acum și-a luat un cățel tânăr și mi-a spus să-mi caut singur de lucru. Unde să mă duc la vârsta mea?
Măgarul
Vino cu mine la Bremen! Mă fac muzicant. Tu ce știi să cânți?
Câinele(se ridică, mândru)
Ham! Ham-ham! Ham-ham-ham! Pot să latru și pe două voci.
Măgarul
Minunat! Tu vei fi la tobe. Hai cu mine!
Animalele(cântă, mergând pe loc)
Hai la Bremen, pas cu pas,
Cu vioară și cu glas!
Cine cântă cu plăcere
Prinde aripi și putere!
Lângă o sobă desenată stă Pisica, tristă. Bunica o ceartă. Șoriceii dansează nestingheriți în jurul ei.
Bunica
Uite-i, uite-i! Șoarecii joacă hora prin cămară, iar tu dormi la gura sobei! Nu-mi mai trebuie o pisică leneșă! (Iese, fluturând șorțul. Șoriceii fug după ea.)
Pisica
Miau... Leneșă? Eu? Eu doar mă odihnesc foarte serios.
Câinele(o adulmecă de departe)
Hmm... miros de pisică necăjită.
Măgarul
Pisică dragă, nu vrei să vii cu noi la Bremen? Facem o orchestră.
Pisica
O orchestră? Miau! Am cântat serenade pe acoperiș toată tinerețea. Vin, dar cu o condiție: să ne oprim des, pentru somnul de după-amiază.
Animalele(cântă)
Hai la Bremen, pas cu pas,
Cu vioară și cu glas!
Cine cântă cu plăcere
Prinde aripi și putere!
Gospodina aleargă după Cocoș cu polonicul. Cocoșul sare în spatele animalelor.
Gospodina
Stai, cocoșule! Duminică am musafiri și mi-ai trebui în ciorbă!
Cocoșul
Cucurigu! În ciorbă?! Eu sunt artist, nu legumă!
Câinele mârâie scurt. Gospodina se sperie și fuge.
Măgarul
Liniștește-te, prietene. Vino cu noi la Bremen! Cu glasul tău, ne trebuie un solist.
Cocoșul
Solist? Cucurigu! Am așteptat toată viața cuvântul ăsta! Dar vă previn: cânt la orice oră, mai ales la cinci dimineața.
Pisica(oftând)
Asta o să fie o problemă.
Animalele(cântă, tot mai tare)
Hai la Bremen, pas cu pas,
Cu vioară și cu glas!
Cine cântă cu plăcere
Prinde aripi și putere!
Scena 3 – Casa din pădure
Lumina scade. Copacii se apropie unii de alții. Animalele merg obosite.
Povestitorul
Dar Bremenul era departe, iar noaptea i-a prins în mijlocul pădurii.
Câinele
Ham... Mie mi-e frig și mi-e foame.
Pisica
Iar eu am ratat trei somnuri de după-amiază. Trei!
Cocoșul(urcă pe bancă și se uită în zare)
Cucurigu! Văd o lumină! Acolo, printre copaci! O căsuță!
Animalele se apropie de fereastra casei. Înăuntru, Tâlharii stau la masă și mănâncă.
Căpitanul tâlharilor(ridicând o cană)
Să trăiască cea mai cumplită bandă de tâlhari din pădure! Adică noi!
Tâlharul mâncăcios
Să trăiască! Și să trăiască și pulpa asta de pui!
Tâlharul fricos(tresărind)
Ați auzit ceva? Parcă a trosnit o crenguță...
Căpitanul tâlharilor
Tu auzi crenguțe și-n somn! Mănâncă și taci!
Măgarul(în șoaptă, către animale)
Uitați-vă câtă mâncare! Avem nevoie de un plan.
Pisica
Un plan? Eu propun să le cântăm. Nimeni nu rezistă unei orchestre ca a noastră.
Câinele
Faceți turnul! Eu am văzut asta la circ!
Animalele fac „turnul” în spatele ferestrei: Măgarul în genunchi, Câinele ghemuit lângă el, Pisica în picioare, Cocoșul pe bancă. Se văd patru capete unul peste altul.
Măgarul
La trei! Unu... doi... trei!
Animalele(toate deodată, cât pot de tare)
I-aaa! Ham-ham! Miaaau! Cucurigu!
Copacii se apleacă de frică. Tâlharii sar de la masă, se împiedică unii de alții și fug din casă, ieșind din scenă.
Tâlharii
O fantomă! Un balaur! Fugiți!
Animalele intră în casă, se așază la masă și mănâncă vesele, apoi se culcă: Măgarul lângă ușă, Câinele după ușă, Pisica lângă sobă, Cocoșul pe bancă.
Povestitoarea
Animalele au mâncat pe săturate și s-au culcat. Fiecare și-a găsit locul care i se potrivea: măgarul în curte, câinele după ușă, pisica lângă jarul din sobă, iar cocoșul sus, pe o grindă.
Scena 4 – Tâlharul fricos se întoarce
La marginea scenei, Tâlharii se adună, gâfâind.
Căpitanul tâlharilor
Stați! Poate ne-am speriat degeaba. Trebuie să trimitem pe cineva să vadă ce e în casă. (Se uită la Tâlharul fricos.) Pe tine!
Tâlharul fricos
Pe mine? De ce tocmai pe mine?
Tâlharul mâncăcios
Pentru că tu ai cele mai lungi picioare. Fugi cel mai repede!
Tâlharul fricos intră în casă pe vârfuri, tremurând. Vede ochii Pisicii strălucind lângă sobă.
Tâlharul fricos
Ah, doi tăciuni aprinși! Ia să-mi aprind lumânarea de la ei...
Se apropie cu lumânarea de ochii Pisicii. Pisica pufnește și îl zgârie în joacă, cu laba. Tâlharul sare înapoi, peste Câine.
Câinele
Ham-ham! (Îl prinde de pantalon, în joacă.)
Tâlharul fuge spre ușă. Măgarul îl împinge cu botul.
Măgarul
I-aaa!
Cocoșul(de pe bancă)
Cucurigu-u-u!
Tâlharul fricos fuge la ceilalți, cu părul vâlvoi.
Tâlharul fricos(pe nerăsuflate)
Căpitane! Nu mă mai întorc acolo nici pentru toată mâncarea din lume! Lângă sobă stă o vrăjitoare care m-a zgâriat cu unghii lungi! După ușă, un om cu un cuțit m-a înțepat de picior! În curte, o arătare uriașă și întunecată m-a lovit cu o bâtă! Iar sus, pe acoperiș, un judecător striga cât îl ținea gura: „Prindeți-l! Aduceți-l aici!”
Tâlharul mâncăcios(îngrozit)
Și... mai era ceva de mâncare pe masă?
Căpitanul tâlharilor
Gata! Casa e bântuită! Plecăm din pădure!
Tâlharul fricos
Eu zic să ne lăsăm de tâlhării. Pe cuvânt, inima mea nu mai rezistă.
Căpitanul tâlharilor(se gândește)
Știi... nici nu-i o idee rea. Și ce-o să facem?
Tâlharul mâncăcios(scoate o oală și un capac și bate în ele)
Muzică! Ați auzit ce concert era acolo? Și noi avem oale și capace!
Tâlharii pleacă, bătând ritmic în oale.
Scena 5 – Orchestra din pădure
Dimineața. Lumina revine. Cocoșul se trezește primul.
Cocoșul
Cucurigu! E dimineață! Toată lumea în picioare!
Pisica(se întinde, morocănoasă)
Era și mai bine fără anunț...
Măgarul
Prieteni, mai avem drum lung până la Bremen. Să ne strângem lucrurile.
Se aude bătaie în oale. Intră Tâlharii, rușinați, cu oalele în mâini.
Căpitanul tâlharilor
Bună dimineața... Noi suntem foștii tâlhari. Am auzit aseară cel mai grozav concert din viața noastră.
Tâlharul fricos
Și cel mai înfricoșător!
Tâlharul mâncăcios
Vrem să ne cerem iertare. Și să vă întrebăm... nu vă trebuie niște toboșari?
Animalele se privesc. Măgarul se gândește lung, apoi zâmbește.
Măgarul
Fiecare merită o a doua șansă. Și noi am primit una. Bine ați venit în orchestră!
Din cealaltă parte intră Locuitorii din Bremen, cu pălării și fulare.
Locuitorii din Bremen
Am auzit de voi până la Bremen! Ne-ați trezit tot orașul! Vrem să vă ascultăm!
Pisica(încântată)
Miau! Nu mai trebuie să mergem noi la Bremen. A venit Bremenul la noi!
Povestitorul
Și așa, animalele au aflat că nu trebuiau să ajungă nicăieri. Muzica bună se aude de departe.
Povestitoarea
Iar cine cântă din tot sufletul nu e niciodată prea bătrân, nici prea mic, nici prea fricos.
Toți(cântă, iar foștii tâlhari bat ritmul în oale)
Hai la Bremen, pas cu pas,
Cu vioară și cu glas!
Cine cântă cu plăcere
Prinde aripi și putere!
Fie mic sau fie mare,
Fiecare-un dar își are;
Iar când suntem împreună,
Orice zi-i o zi mai bună!
Toată distribuția se prinde de mână și face o plecăciune. Animalele refac „turnul” pentru o ultimă fotografie, iar cocoșul strigă: „Cucurigu!”
Sfaturi de regie
- „Turnul” animalelor se face fără cățărări: în spatele ferestrei din carton, măgarul stă în genunchi, câinele ghemuit, pisica în picioare, iar cocoșul urcă pe o bancă joasă, ținută de un adult. Din sală se văd patru capete unul peste altul.
- Povestea tâlharului fricos merge cel mai bine spusă repede, pe nerăsuflate, cu gesturi mari. Repetați-o separat, e momentul care face sala să râdă.
- Fiecare animal are un sunet al lui. Exersați la început „concertul” cu toată clasa: e o încălzire bună pentru voce și îi relaxează pe copii.
- Stăpânii apar o singură dată. Le pot juca și copiii care au alt rol mai târziu (de exemplu, tâlharii), cu un accesoriu schimbat.
- Pentru trecerea de la zi la noapte e destul să stingeți jumătate din lumini și să aprindeți lanterna din fereastră.
Variante și adaptări
- Clasa întreagă: înmulțiți copacii, șoriceii și locuitorii din Bremen; tâlharii pot fi cinci sau șase, cu replicile împărțite.
- Cu zece copii: un singur povestitor, doar doi locuitori din Bremen, fără șoricei și copaci. Stăpânii îi joacă cei trei tâlhari și unul dintre locuitori, cu un accesoriu schimbat.
- Clasa pregătitoare: păstrați scenele 2, 3 și 5, iar povestitorul (învățătoarea) rezumă restul. Replicile animalelor se pot scurta la câte o propoziție.
- Clasele III–IV: tâlharul fricos își poate lungi povestea cu încă două-trei „orori” inventate de copii. Așa elevii scriu și ei o bucată din scenetă.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.