🎄 Crăciun
Spărgătorul de nuci
după E.T.A. Hoffmann
Clara, spărgătorul de nuci și bătălia cu perne contra Regelui Șoarecilor, apoi pădurea de zăpadă și Țara Dulciurilor, pe muzica lui Ceaikovski. Pentru clasele III–IV.
- Clasele III–IV
- ⏱ 15 min
- 👥 13–36 copii
- 🎭 17 roluri
Despre scenetă
Povestea lui Hoffmann, spusă cu umor pentru clasele mari: unchiul Drosselmeyer, ceasornicarul cu buzunarele pline de minuni, îi dăruiește Clarei un spărgător de nuci cu dinți mari. Fritz îi rupe falca cu „o nucă tare”, iar Clara i-o leagă cu panglica ei. La miezul nopții, bufnița de pe ceas pierde socoteala bătăilor, bradul crește, iar Regele Șoarecilor, care cere să i se spună „Mărimea Sa”, atacă cu armata lui de șoricei. Bătălia e o luptă cu perne, jucată cu încetinitorul, și se termină când Clara aruncă cu papucul și dărâmă turnul de coroane al regelui. Nimeni nu pățește nimic, iar șoriceii pleacă la culcare cu cașcavalul lor.
Vraja se rupe, iar spărgătorul de nuci o duce pe Clara prin pădurea de zăpadă, unde dansează fulgii, până în Țara Dulciurilor, la Zâna Bomboanelor. Fiecare moment de dans are sugerat fragmentul potrivit din baletul lui Ceaikovski. Rolurile principale au replici bogate, cu jocuri de cuvinte, iar soldățeii, șoriceii, fulgii și bomboanele pot fi oricâți, așa că urcă pe scenă toată clasa.
Ce învață copiii
- Comunicare în limba română: un text literar clasic adaptat pentru scenă, cu dialog bogat și jocuri de cuvinte („o nucă tare”, „a sparge gheața”, „Măria Sa” și „Mărimea Sa”).
- Educație civică: grija față de cel slab și curajul de a-l apăra; Clara îl îngrijește pe spărgătorul de nuci tocmai când pare urât și stricat.
- Muzică și mișcare: întâlnirea cu muzica lui Ceaikovski, cu dansuri scurte pe fragmente din baletul „Spărgătorul de nuci”.
- Exprimarea corporală: mișcări de jucării mecanice, lupta cu încetinitorul, dansul fulgilor.
- Lucrul în echipă: o scenetă cu multe grupuri, în care fiecare are momentul lui și toți trebuie să fie atenți la muzică și la intrări.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Primul povestitor
Deschide povestea și spune scenele de seară. Vorbește ca un prezentator de spectacol: rar, cu zâmbet și cu pauze înaintea surprizelor.
Costum Costum Maestru de ceremonii+ O carte mare cu coperți aurii.
-
Al doilea povestitor
Spune momentele de vis: miezul nopții și Țara Dulciurilor. Poate citi dintr-o carte mare, ca dintr-o carte de povești.
Costum Costum Maestru de ceremonii+ Sau o rochie de epocă, dacă rolul îl joacă o fată.
-
Clara
Visătoare, blândă și, când trebuie, foarte curajoasă. E rolul cel mai lung: are nevoie de un copil care vorbește clar și nu se grăbește.
Costum Rochie de epocă albastră+ O panglică roșie în păr (pe care o leagă la bărbia spărgătorului), un șal pentru scena de la miezul nopții și papuci moi de pluș.
-
Fritz
Fratele Clarei: zgomotos, pus pe joacă, se crede general. Strică jucăria din neatenție, dar la sfârșit își cere iertare.
Costum Costum de ofițer roșu+ O sabie de lemn sau de carton.
-
Mama
Doamna Stahlbaum, mama Clarei și a lui Fritz: calmă, cu umor, ține ordinea în salon. Rol scurt.
Costum Rochie de epocă roz -
Unchiul Drosselmeyer
Ceasornicarul misterios, care în povestea lui Hoffmann e nașul Clarei: vorbește în ghicitori, face cu ochiul publicului și apare exact când trebuie. Rol pentru un copil cu prezență de scenă.
+ O pelerină neagră, un ceas de buzunar pe lanț și o cutie mare cu fundă.
-
Bufnița de pe ceas
Bufnița din vârful ceasului cel mare: stă nemișcată, apoi bate miezul nopții... și pierde socoteala. Rol scurt și foarte comic.
Costum Costum Bufniță de bibliotecă+ Un scaun înalt și stabil în spatele unui ceas mare din carton.
-
Spărgătorul de nuci
Jucăria de lemn care se dovedește a fi un prinț fermecat. La început stă țeapăn, ca o jucărie; după bătălie devine prinț, cu o coroniță și o mantie. Vorbește demn, dar are și umor.
Costum Costum Soldățel de lemn+ O mustață desenată, o sabie de lemn; pentru transformare, o coroniță și o mantie roșie, ascunse în spatele bradului.
-
Soldățeii
Soldățeii de jucărie de sub brad: se trezesc cu mișcări mecanice și luptă cu perne pentru Clara. Replicile le spun în cor.
+ Sau costumul „Soldățel de lemn”. Câte o pernă mică și moale.
-
Regele Șoarecilor
Lăudăros, lacom și foarte caraghios: poartă șapte coroane una peste alta și se supără dacă i se spune „Măria Sa” în loc de „Mărimea Sa”. Cel mai comic rol al scenetei.
+ Șapte coroane mici din carton auriu, lipite una peste alta, și o pelerină roșie.
-
Șoriceii
Armata Regelui: chițăie, se laudă, „atacă” cu bucăți de cașcaval din burete și fug la prima înfrângere.
+ Sau un hanorac gri, urechi din carton prinse pe o bentiță și o coadă dintr-un ciorap. Cuburi galbene de burete, pe post de cașcaval.
-
Crăiasa Fulgilor
Stăpâna pădurii de zăpadă: rece la prima vedere, dar zâmbitoare. Are puține replici și conduce dansul fulgilor.
Costum Costum Crăiasa cristalelor -
Fulgii de nea
Dansează pe valsul fulgilor, în jurul Clarei și al prințului. Rol fără replici.
Costum Costum de fulg de nea+ Pentru băieți, „Fulg de nea cu șase raze”. Câte o eșarfă albă de tul.
-
Zâna Bomboanelor
Gazda Țării Dulciurilor: grațioasă, veselă, puțin solemnă. Îi dăruiește Clarei bomboana care, la final, îi arată că nu totul a fost un vis.
Costum Rochie de prințesă roz-lila+ O baghetă cu o bomboană din celofan în vârf.
-
Turta dulce
Dulciul cel mai mândru din regat: se prezintă în versuri și roagă politicos să nu fie mâncat, pentru că e „în timpul serviciului”.
Costum Costum Turtă dulce -
Acadeaua
Vărgată și amețitoare: se învârte când vorbește. Rol vesel, potrivit pentru un copil cu umor.
Costum Costum Acadea de Crăciun -
Bomboanele
Dansatoarele din Țara Dulciurilor: un dans vioi, fără replici, pe muzica lui Ceaikovski.
Idee de costum: Fustițe din tul colorat și câte o „bomboană” mare la piept: o sticluță de plastic învelită în celofan, legată la capete cu panglică.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Salonul familiei Stahlbaum: în stânga, bradul de Crăciun (un panou mare din carton, al cărui vârf poate fi ridicat din spate de un adult, ca să „crească”); în mijloc, un fotoliu și o măsuță cu un bol de nuci; în dreapta, un ceas mare din carton, în spatele căruia stă Bufnița pe un scaun înalt. Pentru pădurea de zăpadă ajung o lumină albastră și o pânză albă întinsă pe jos; pentru Țara Dulciurilor, o lumină roz-caldă, ghirlande colorate și câteva acadele mari din carton, aduse de Bomboane.
Recuzita
Muzica
- Ceaikovski, „Marșul” din „Spărgătorul de nuci”: la intrarea lui Drosselmeyer și la trezirea soldățeilor.
- Ceaikovski, fragmentul din primul act în care crește bradul: la miezul nopții.
- Ceaikovski, „Bătălia” (scena luptei cu șoarecii): pentru bătălia cu perne, jucată cu încetinitorul.
- Ceaikovski, „Valsul fulgilor de nea”: pentru dansul din pădurea de zăpadă.
- Ceaikovski, „Trepak” (dansul rusesc) pentru Bomboane și „Dansul Zânei Bomboanelor” pentru intrarea Zânei.
- Ceaikovski, „Valsul florilor”: pentru dansul de la sfârșitul Țării Dulciurilor sau pentru plecăciunea finală.
Textul scenetei
Scena 1 – Darurile unchiului Drosselmeyer
Salonul familiei Stahlbaum, în Ajunul Crăciunului. Bradul strălucește. Bufnița stă nemișcată pe ceasul cel mare. Mama aranjează ultimele podoabe, iar Fritz mărșăluiește cu sabia de lemn. Soldățeii stau nemișcați lângă brad, ca niște jucării.
Primul povestitor
Era Ajunul Crăciunului, într-un oraș vechi, cu acoperișuri pline de zăpadă. În casa familiei Stahlbaum, bradul strălucea, iar doi copii nu mai aveau răbdare: Clara și fratele ei, Fritz.
Al doilea povestitor
Și mai așteptau pe cineva: pe unchiul Drosselmeyer, ceasornicarul care repara toate ceasurile din oraș și care avea mereu în buzunare câte o minune.
Fritz
Stâng, drept! Stâng, drept! Eu sunt generalul Fritz! Și anul ăsta vreau o armată întreagă!
Clara
Iar eu vreau doar să vină unchiul Drosselmeyer. Darurile lui nu seamănă cu ale nimănui.
Mama
Fritz, generalii nu aleargă prin salon. Mai ales când agață bradul cu sabia!
Se aud trei bătăi rare în ușă. Pe muzica „Marșului” lui Ceaikovski intră Unchiul Drosselmeyer, cu pelerina fluturând și o cutie mare sub braț.
Unchiul Drosselmeyer(se uită la ceasul de buzunar)
Bună seara, bună seara! Am întârziat exact cât trebuia.
Fritz și Clara
Unchiule!
Unchiul Drosselmeyer
Pentru generalul Fritz, o companie întreagă de soldăței!
Fritz(ia cutia și o strânge în brațe)
Ura! O armată! Acum chiar sunt general!
Unchiul Drosselmeyer
Iar pentru Clara... un dar care nu se vinde în nicio prăvălie.
Drosselmeyer bate de două ori din palme. Spărgătorul de nuci intră țeapăn, cu pași de jucărie mecanică, și se oprește lângă brad, nemișcat.
Clara
Ce e?
Unchiul Drosselmeyer
Un spărgător de nuci. Pui nuca între dinții lui, apeși pe mâner și... crac! Coaja se sparge, iar miezul iese întreg.
Fritz
E cam urât. Are dinți cât clapele de pian și o pălărie caraghioasă.
Clara
Nu e urât! Uită-te la ochii lui. Are ochi buni.
Unchiul Drosselmeyer(încet, doar pentru Clara)
Ai văzut bine. Ai grijă de el. Unii oameni, și unele jucării, sunt mai mult decât par.
Clara
Cum adică, unchiule?
Unchiul Drosselmeyer
Îți spun o poveste scurtă, cât o nucă. Demult, un tânăr curajos a spart cea mai tare nucă din lume, ca să salveze o prințesă. Dar regina șoarecilor s-a supărat și l-a prefăcut într-un omuleț de lemn, cu dinți mari.
Fritz
Și cum scapă?
Unchiul Drosselmeyer
Vraja se rupe doar dacă cineva îl îngrijește așa cum e, de lemn și urât, și îl apără la nevoie.
Fritz(căscând)
Pe scurt, o poveste cu nuci. Acum pot să-l încerc?
Fritz ia de pe masă nuca uriașă.
Fritz
Ia să vedem ce poate! Cea mai mare nucă din casă!
Clara
Fritz, nu! E prea tare pentru el!
Unchiul Drosselmeyer(ridicând din sprâncene)
Asta, nepoate, chiar e o nucă tare...
Fritz pune nuca în gura Spărgătorului și apasă pe brațul lui. Crac! Spărgătorul își lasă bărbia strâmbă, într-o parte.
Fritz(vinovat)
Vai... I-a căzut falca.
Clara(îi leagă bărbia cu panglica ei)
Bietul de tine! Gata, ți-am pus o panglică. O să te faci bine, ai să vezi.
Mama
Fritz, cere-i iertare surorii tale. Și acum, la culcare amândoi! E aproape miezul nopții.
Fritz
Iartă-mă, Clara. N-am știut că e chiar așa... de lemn.
Mama iese cu copiii. Drosselmeyer rămâne o clipă, se uită la Spărgător, apoi la ceas, și face cu ochiul publicului.
Unchiul Drosselmeyer
La miezul nopții, în casele cu brad, se întâmplă lucruri ciudate. Dar să nu spuneți nimănui că v-am spus eu.
Drosselmeyer iese, cu pelerina fluturând.
Scena 2 – La miezul nopții
Lumina scade. Clara intră încet, cu un șal pe umeri și o lumânare electrică în mână.
Al doilea povestitor
Dar Clara nu putea să doarmă. Se tot gândea la spărgătorul de nuci cu falca legată. Așa că, pe la miezul nopții, a coborât încet în salon.
Clara(în șoaptă)
Am venit doar să văd dacă nu-ți e frig... Și să știi că Fritz nu e rău. E doar general, iar generalii mai sparg câte ceva. Dar eu am grijă de tine.
Bufnița de pe ceas deschide ochii și bate din aripi.
Bufnița de pe ceas
Hu-hu! Miezul nopții! Unu... doi... trei... patru... cinci...
Bufnița cască.
Bufnița de pe ceas
...Am pierdut socoteala. Bine, să zicem că e douăsprezece! Hu-hu!
Lumina devine albăstruie. Vârful bradului urcă încet, pe muzică.
Clara
Ce se întâmplă? Bradul crește! Sau... eu mă fac mică?
De sub brad se aude un chițăit. Șoriceii ies în șir, cu bucăți de cașcaval în mâini. După ei intră Regele Șoarecilor, cu șapte coroane una peste alta.
Șoriceii
Chiț-chiț! Faceți loc! Trăiască Măria Sa!
Regele Șoarecilor
Nu „Măria Sa”! „Mărimea Sa”! Sunt cel mai mare șoarece din lume!
Clara
Dar ești cât un papuc.
Regele Șoarecilor(jignit)
Un papuc foarte mare!
Regele se umflă în pene și își îndreaptă coroanele.
Regele Șoarecilor
Faceți loc, că vine Craiul
Cu coroanele în frunte!
Toate nucile din casă
Vreau să le mănânc mărunte!
Regele Șoarecilor
Șoricei! Toate nucile și toate bomboanele de sub brad sunt ale noastre! Iar primul prizonier va fi omulețul de lemn cu falca legată!
Clara
Nu! Lăsați-l în pace!
Spărgătorul de nuci deschide ochii, își mișcă brațele țeapăn, apoi scoate sabia.
Spărgătorul de nuci
Nimeni nu se atinge de stăpâna mea! Soldați, treziți-vă! La arme!
Pe „Marș”, soldățeii prind viață unul câte unul, cu mișcări de jucării mecanice.
Soldățeii
Prezent! Prezent! Prezent!
Scena 3 – Bătălia cu perne
Spărgătorul de nuci
Soldați, în linie! Pernele, sus! Pentru Clara și pentru brad!
Soldățeii
Pentru Clara și pentru brad!
Regele Șoarecilor
Șoricei, cașcavalul la mână! Pentru Mărimea Mea!
Șoriceii
Pentru cașcaval!
Pe muzica „Bătăliei” lui Ceaikovski începe lupta, cu încetinitorul: soldățeii leagănă pernele larg, șoriceii aruncă bucăți de cașcaval pe deasupra, iar cine e „atins” cade încet, ca în filme, și se ridică la loc. Încet-încet, Regele îl împinge pe Spărgător până lângă brad.
Regele Șoarecilor
Ha! Te-am prins, omuleț de lemn! Nu mai ai unde fugi!
Spărgătorul de nuci(cu sabia ridicată, obosit)
Un soldat nu fuge niciodată!
Clara(își scoate un papuc)
Lasă-l în pace, Mărimea Ta!
Clara aruncă papucul pe podea, lângă Rege. Regele se clatină ca lovit, coroanele i se prăbușesc una după alta, se învârte de trei ori, calcă pe propriul cașcaval și se așază pe jos.
Regele Șoarecilor
Coroanele mele! Mi-a dărâmat toată mărimea!
Șoriceii
Fugiți! Papucul uriaș!
Regele Șoarecilor(adunându-și coroanele)
Ne predăm, ne predăm! Dar... putem să luăm măcar cașcavalul?
Spărgătorul de nuci
Luați-l și mergeți la culcare! Și să nu vă mai prind pe sub brad!
Regele și Șoriceii ies în fugă, chițăind. Soldățeii ridică pernele.
Soldățeii
Ura! Ura! Ura!
Lumina se stinge o clipă. Când se aprinde, Unchiul Drosselmeyer e în spatele Spărgătorului și îi pune pe cap o coroniță și pe umeri o mantie roșie. Panglica Clarei rămâne la gâtul lui.
Unchiul Drosselmeyer
Vraja s-a rupt. O fetiță l-a îngrijit când părea urât și l-a apărat când era în pericol. Exact cum spunea povestea.
Clara
Unchiule?! Tu știai?
Drosselmeyer duce degetul la buze și dispare după brad.
Spărgătorul de nuci(se înclină)
Clara, mi-ai salvat viața... și falca. Sunt prințul acestor jucării, iar acum, în sfârșit, sunt liber. Lasă-mă să-ți arăt regatul meu!
Clara
Acum? Cu șalul pe umeri și cu un singur papuc?
Spărgătorul de nuci
În regatul meu, un papuc e semn de mare curaj. Vino!
Scena 4 – Pădurea de zăpadă
Lumina devine albastră. Pe „Valsul fulgilor de nea”, Fulgii intră dansând și se rotesc în jurul Crăiesei Fulgilor.
Primul povestitor
Și au pornit împreună prin pădurea de brazi, unde fulgii nu cad la întâmplare, ci dansează.
Crăiasa Fulgilor
Bun venit în țara albă,
Unde fulgii nu se-opresc:
Ei nu cad, ci toți dansează
Ca-ntr-un vals împărătesc!
Crăiasa Fulgilor
Dar cine e fetița cu un singur papuc?
Spărgătorul de nuci
Clara, cea mai curajoasă fată din lume. Ea m-a scăpat de vrajă.
Clara
Ce frig e... dar ce frumos!
Spărgătorul de nuci
Nu-ți fie teamă. Un spărgător de nuci știe să spargă orice. Chiar și gheața.
Crăiasa Fulgilor(râzând)
Ai spart-o deja, prințe. Uite, fulgii mei te plac!
Fulgii dansează în jurul lor. Clara și Spărgătorul trec printre ei, ținându-se de mână, și ies pe partea cealaltă.
Scena 5 – Țara Dulciurilor
Lumina devine roz și caldă. Bomboanele aduc ghirlande colorate și acadele mari din carton. În mijloc stă Zâna Bomboanelor, cu Turta dulce și Acadeaua de o parte și de alta. Intră Clara și Spărgătorul.
Al doilea povestitor
Dincolo de pădure se afla Țara Dulciurilor, unde râurile sunt de sirop, casele de turtă dulce, iar ploaia... e de bomboane.
Zâna Bomboanelor
Prințe! Te-ai întors! Și nu mai ești de lemn!
Spărgătorul de nuci
Datorită ei. Ea e Clara. Mi-a legat falca cu panglica ei și l-a învins pe Regele Șoarecilor cu un papuc!
Dulciurile
Cu un papuc?!
Clara(rușinată)
Era singurul lucru pe care îl aveam la îndemână...
Acadeaua
Și Regele Șoarecilor? A fugit?
Spărgătorul de nuci
Cu coroanele în brațe și cu cașcavalul sub braț!
Turta dulce
Bine i-a făcut! Anul trecut a vrut să ne roadă toate casele de turtă dulce!
Zâna Bomboanelor
Atunci, Clara, ești oaspetele nostru de onoare! Dulciurile mele, prezentați-vă!
Turta dulce
Turtă dulce sunt, cu miere,
Scorțișoară, cuișoare,
Am doi nasturi din bomboane
Și miros de sărbătoare!
Turta dulce
Dar vă rog frumos să nu mă mâncați. Sunt în timpul serviciului.
Acadeaua(se învârte)
Acadea vărgată sunt,
Roșu, alb, ca o spirală;
Dacă mă privești prea mult,
Te apucă o amețeală!
Clara(se clatină, râzând)
Chiar m-a apucat!
Bomboanele dansează pe „Trepak” de Ceaikovski. Apoi Zâna Bomboanelor dansează pe „Dansul Zânei Bomboanelor”, iar la sfârșit se oprește în fața Clarei, cu o bomboană mare în mână.
Zâna Bomboanelor
Clara, ia bomboana asta,
Cea mai dulce din regat:
Când o vei privi, vei ști
Că nimic nu s-a visat.
Clara
Mulțumesc! N-o s-o mănânc niciodată. O s-o păstrez toată viața.
Spărgătorul de nuci
Acum, toată lumea la dans!
Pe „Valsul florilor”, toate personajele din Țara Dulciurilor dansează în jurul Clarei. Lumina scade încet, până la întuneric.
Scena 6 – Dimineața de Crăciun
Lumină de dimineață. Clara doarme în fotoliu, lângă brad. Spărgătorul de nuci stă nemișcat lângă ea, fără coroniță, dar cu panglica la bărbie. Pe jos, sub brad, sunt un papuc și o coroniță mică.
Bufnița de pe ceas
Hu-hu! Dimineața! Și de data asta n-am pierdut socoteala!
Intră Fritz și Mama.
Fritz
Clara! Ai dormit sub brad toată noaptea?
Clara(se trezește)
Fritz! A fost o bătălie! Șoriceii, Regele cu șapte coroane, soldățeii tăi... iar eu am aruncat cu papucul!
Fritz(râde)
Da, da, și eu am zburat pe o nucă până la lună! Ai visat, surioară.
Mama
Și unde ți-e celălalt papuc, Clara?
Fritz se uită sub brad și scoate papucul. Apoi ridică, mirat, coronița cea mică.
Fritz
O coroană... cât un nasture?
Clara ridică de pe fotoliu bomboana cea mare a Zânei.
Clara
Și bomboana! N-am visat!
Intră Unchiul Drosselmeyer.
Unchiul Drosselmeyer
Bună dimineața! Cum a dormit spărgătorul nostru de nuci?
Clara
Unchiule... a fost doar un vis?
Unchiul Drosselmeyer(zâmbind, cu degetul la buze)
Unele lucruri sunt mai mult decât par. Mai ales în noaptea de Crăciun.
Spărgătorul de nuci face cu ochiul publicului. Fritz îl vede și scapă sabia din mână.
Fritz
Mi-a făcut cu ochiul! Mamă, mi-a făcut cu ochiul!
Fritz(către Spărgător, cu mâna la inimă)
Iartă-mă pentru falcă. De-acum îți dau numai nuci mici. Promit pe cuvânt de general!
Toată distribuția intră și vine în fața scenei.
Toți
Când e noapte de Crăciun
Și-i zăpadă la ferești,
Jucăriile prind viață
Și se nasc din nou povești.
Orice vrajă se dezleagă
Când privești cu ochi curați:
Cine pare doar de lemn
Poate-ascunde-un prinț, aflați!
Pe „Valsul florilor”, toți se prind de mâini și fac o plecăciune. La urmă se înclină Regele Șoarecilor, care își scapă din nou coroanele.
Sfaturi de regie
- Bătălia se joacă cu încetinitorul, pe muzică: pernele se leagănă larg, cașcavalul de burete „zboară” pe deasupra, iar cine e „lovit” cade încet, ca în filme. Așa e și sigur, și de trei ori mai amuzant.
- Nimeni nu aruncă nimic spre fața cuiva. Clara aruncă papucul de pluș pe podea, lângă Rege, iar Regele își dărâmă singur coroanele, ca și cum l-ar fi atins papucul.
- Transformarea se face într-o clipă de întuneric: Drosselmeyer iese din spatele bradului cu coronița și mantia pregătite și i le pune Spărgătorului. Repetați momentul de câteva ori cu lumina.
- Fiecare dans durează cel mult un minut: lăsați muzica să scadă încet, nu o opriți brusc. Dansurile le puteți pregăti la orele de muzică și mișcare.
- Repetați pe bucăți: salonul (scena 1), miezul nopții și bătălia (scenele 2–3), călătoria (scenele 4–5) și dimineața (scena 6). Schimbările de decor se fac doar din lumini și din câteva obiecte aduse de personaje.
- Jucăriile stau „statuie” până la miezul nopții: exersați la repetiții mișcările de jucărie mecanică, sacadate, cu opriri bruște.
Variante și adaptări
- Cu 13 copii: un singur povestitor, care spune și replicile Mamei și ale Bufniței; renunțați la Fulgi, la Bomboane și la Crăiasa Fulgilor (replicile ei le spune Zâna Bomboanelor, care îi întâmpină din pădure); câte doi soldăței și doi șoricei.
- Cu toată clasa sau cu două clase: soldățeii, șoriceii, fulgii și bomboanele pot fi oricâți. Puteți adăuga și alte dansuri din balet, de pildă Ciocolata, cu dansul spaniol (merge costumul „Spania – dansatoare andaluză”).
- Versiune scurtă (10 minute): păstrați scenele 1, 2, 3 și 6, iar călătoria o povestește Clara dimineața, în câteva fraze, în timp ce fulgii și bomboanele dansează în fundal.
- Pentru clasele I–II: povestitorul rezumă scena 1, iar replicile lungi ale Clarei și ale lui Drosselmeyer se scurtează la o propoziție.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.