Costume de Crăciun și iarnă
Costum Șezătoare cu cămașă și bundiță
Disponibil
104 110 98 116 122 +2
110 lei
Încă nu ai costume salvate
Apasă inimioara de pe orice costum ca să îl păstrezi aici pentru mai târziu.
Vezi CatalogulCaută după temă
🎄 Crăciun
după povestirea Nașterii Domnului
Un Vicleim pentru școală: drumul spre Betleem, hanurile pline, păstorii, îngerii, magii și colindătorii. Roluri pentru toată clasa și colinde tradiționale.
Povestea Nașterii Domnului, spusă simplu și cu respect, în tradiția Vicleimului: porunca împăratului, drumul Mariei și al lui Iosif spre Betleem, hanurile fără loc, păstorii treziți de înger, magii care urmează steaua și darurile de la iesle. Hangiii nu sunt răi, ci doar copleșiți de oaspeți; al treilea le dăruiește grajdul din toată inima, iar la sfârșit toți vin la iesle. Umorul blând (un ciobănaș care adoarme numărând oile, un hangiu cu oaspeți până și în covată) stă în jurul momentelor sfinte, nu în ele.
Sceneta are șase scene scurte, legate de doi povestitori și de colindătorii care cântă, ca un cor, colindele tradiționale „Florile dalbe”, „O, ce veste minunată”, „Trei crai de la Răsărit”, „Domn, Domn să-nălțăm” și „Steaua sus răsare”. Are peste douăzeci de roluri, multe în grup (locuitori, ciobani, îngeri, colindători), așa că urcă pe scenă toată clasa, iar Măgărușul și Mielușeii, roluri fără replici, sunt potriviți pentru copiii timizi.
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
Primul povestitor
Deschide povestea și leagă scenele. Rol pentru un copil care citește expresiv și vorbește rar și clar, cu fața spre public.
+ O carte mare cu coperți aurii. Dacă rolul îl joacă o fată, costumul „Șezătoare cu ie și bundiță”.
Al doilea povestitor
Povestește împreună cu primul, pe rând. Spune momentele cele mai liniștite: nașterea Pruncului și drumul magilor.
+ Dacă rolul îl joacă un băiat, costumul „Șezătoare cu cămașă și bundiță”.
Crainicul
Vestitorul împăratului: important, grăbit, cu glas puternic. Bate în tobiță înainte să vorbească. Rol scurt, potrivit pentru un copil cu voce tare.
Idee de costum: O tunică roșie (un tricou lung, strâns cu un cordon auriu), o pelerină dintr-o bucată de material, o tobiță și un sul de hârtie legat cu panglică.
Maria
Blândă, liniștită și curajoasă. Vorbește puțin și rar; puterea rolului stă în liniștea ei. În scenele de la iesle ține Pruncul cu mare grijă.
+ Pruncul: o păpușă înfășată într-un scutec alb.
Iosif
Ocrotitor și răbdător. Conduce măgărușul, bate la uși și rămâne politicos chiar și când e refuzat.
+ Un toiag; mai târziu, felinarul primit de la hangiu.
Măgărușul
Merge alături de Maria, se încăpățânează comic la plecare și se culcă lângă iesle. Rol fără replici, iubit de sală, bun pentru un copil timid.
+ Un frâu din panglică, pe care îl ține Iosif.
Locuitorii din Betleem
Lumea din piața Betleemului: mirați, gălăgioși, puțin bombănitori, dar buni la suflet. Își spun replicile pe rând, câte o propoziție fiecare.
+ Pentru fete, costumul „Locuitoare din Betleem”. Coșuri, ulcioare și o găină de pluș.
Primul hangiu
Grăbit și copleșit de oaspeți, dar nu rău: îi pare sincer rău că n-are loc. Rol comic, cu un teanc de perne care tot îi scapă din brațe.
+ Un teanc de perne mici.
Hangița
Nu mai are niciun pat liber, dar nu-i lasă pe drumeți să plece cu mâna goală: le dă un colac și lapte și îi trimite la hangiul cel bun.
+ O lampă, un colac și un ulcior.
Hangiul cel bun
Cel care face loc: le dăruiește grajdul lui din toată inima. Vorbește cald, fără grabă, și își spune versurile privindu-i pe Maria și pe Iosif.
+ Un felinar.
Păstorul cel bătrân
Înțeleptul ciobanilor: veghează turma, simte că cerul „e altfel” și îi pornește pe toți spre Betleem. Vorbește rar, cu glas grav.
+ Un toiag și un cojoc mic sau o blăniță, darul pentru Prunc.
Păstorița
Veselă și grijulie: îl tachinează pe Ciobănaș, apoi e prima care se gândește la un dar pentru Prunc.
+ Un ulcior și un fir de pai.
Ciobănașul
Cel mai mic dintre ciobani: adoarme numărând oile și se trezește strigând „Patru!”. La iesle are darul cel mai frumos, cântecul fluierului. Umor blând, apoi tandrețe.
+ Un fluier sau un flaut drept (blockflöte).
Ciobanii
Ceilalți păstori de pe câmp: râd de Ciobănaș, se sperie de lumina îngerului și pornesc toți la Betleem. Replicile le spun în cor.
+ Pentru fete, costumul „Păstoriță de șezătoare”. Câte un toiag (o coadă de mătură).
Mielușeii
Turma păstorilor: dorm lângă foc, merg după ciobani și se culcă lângă iesle. Rol fără replici, pentru copiii mai mici sau mai timizi.
Îngerul vestitor
Aduce vestea cea bună. Vorbește tare, rar și luminos, cu brațele deschise: nu strigă, ci vestește.
+ Un scăunel stabil pe care urcă, cu un adult în spatele lui.
Îngerii
Corul cerului: intră în șir, spun în cor versurile de slavă și cântă împreună cu colindătorii.
+ Pentru cei mai mici, „Îngeraș cu aripi textile”. Câte o steluță din carton auriu sau o lumânare electrică.
Steaua
Steaua de la Răsărit, care îi călăuzește pe magi. Se mișcă încet și cu demnitate, își spune versurile de sus, iar la final merge în fruntea colindătorilor.
+ Un scăunel stabil în spatele ieslei.
Melchior
Cel mai bătrân și mai înțelept dintre magi: citește semnele din cărțile vechi și răspunde cu răbdare la întrebările lui Gaspar. Aduce aurul.
+ O cutiuță aurie.
Gaspar
Cel mai tânăr și mai nerăbdător dintre magi: vrea să plece imediat și întreabă „Mai e mult?”, ca orice copil în călătorie. Aduce tămâia.
+ Un săculeț sau o cădelniță de jucărie, pentru tămâie.
Baltazar
Liniștit și visător, vine de cel mai departe. Aduce smirna, o rășină cu miros frumos.
+ Un flacon frumos, pentru smirnă.
Colindătorii
Copiii de azi, care duc vestea mai departe. Stau ca un cor pe marginea scenei, cântă colindele între scene și, la final, vin în față cu steaua.
+ Pentru fete, costumul „Colindătoare de iarnă”. O stea de colind pe băț.
Scena are trei zone. În stânga, strada din Betleem: trei uși desenate pe carton (sau trei paravane), fiecare cu o lampă. În dreapta, grajdul: un panou maro cu acoperiș în pantă, o ladă de lemn plină cu fân (ieslea) și, în spatele ei, un scăunel stabil pentru Stea. În față, la mijloc, câmpul păstorilor: un „foc” din hârtie creponată roșie și galbenă, cu o lanternă sub el. Pe fundal, o pânză albastru-închis cu stele din folie. Colindătorii stau ca un cor pe o latură a scenei de la început până la sfârșit.
Colindătorii stau ca un cor în stânga scenei și cântă o strofă din colindul tradițional „Florile dalbe”. Apoi povestitorii ies în fața scenei.
Primul povestitor
Bună seara, oameni buni! În seara asta vă aducem o poveste veche de două mii de ani.
Al doilea povestitor
Veche, dar nouă în fiecare iarnă. Pentru că în fiecare iarnă o spunem din nou și ne bucurăm de ea ca prima oară.
Primul povestitor
Pe vremea aceea, peste multe țări domnea un împărat puternic, Cezar August. Și într-o zi, împăratul a vrut să afle câți oameni are în împărăția lui.
Locuitorii din Betleem intră din ambele părți, cu coșuri și ulcioare, ca într-o piață. Crainicul intră, bate de trei ori în tobiță și desface sulul.
Crainicul
Ascultați, oameni buni, ascultați! Din porunca împăratului Cezar August, fiecare om să plece în cetatea din care se trage neamul lui și să se scrie acolo, în cartea cea mare a împărăției!
Locuitorii din Betleem(pe rând, mirați)
Toată lumea la drum? Pe frigul ăsta? Și cine-mi hrănește găinile?
Crainicul
Porunca e poruncă! Cine e din Betleem rămâne în Betleem. Ceilalți, la drum!
Crainicul bate în tobiță și iese.
Locuitorii din Betleem
Noroc că noi suntem chiar din Betleem!
Locuitorii ies, vorbind între ei. Din dreapta intră Iosif, Maria și Măgărușul.
Al doilea povestitor
Departe, în orășelul Nazaret, trăiau Iosif, un tâmplar cinstit, și Maria, logodnica lui. Maria aștepta un copil, iar un înger îi spusese că acest copil va fi Fiul lui Dumnezeu.
Iosif
Maria, ai auzit porunca. Eu sunt din neamul regelui David, iar cetatea lui David e Betleemul. Trebuie să plecăm, și drumul e lung.
Maria
Drumul lung nu mă-nspăimântă,
Nici că noaptea-i friguroasă:
Unde-i dragoste și pace,
Și-un colț mic devine casă.
Iosif
Atunci, la drum! Hai, măgărușule!
Măgărușul nu se mișcă. Iosif trage ușor de frâu, dar degeaba.
Maria(mângâind Măgărușul pe cap)
Hai, dragul meu. Mergem împreună.
Măgărușul pornește imediat. Iosif ridică din umeri, zâmbind. Toți trei fac încet un tur al scenei, pe o melodie liniștită.
Primul povestitor
Au mers zile întregi, pe drumuri de piatră, prin vânt și prin frig. Când au ajuns la Betleem, se lăsase seara.
Al doilea povestitor
Iar Betleemul era plin de oameni veniți la numărătoare. Toate hanurile erau pline până sub acoperiș.
Iosif bate la prima ușă.
Iosif
Bună seara! E cineva acasă?
Primul hangiu(iese grăbit, cu un teanc de perne în brațe)
Bună seara, bună seara! Dacă vreți loc, vai, nu mai am! Am oaspeți în toate odăile, pe scări, în pod... unul doarme chiar în covata de frământat!
Iosif
Te rugăm, omule bun. Maria e obosită și nu mai poate merge.
Primul hangiu(oftează)
Vă cred, vă cred... dar n-am niciun colțișor liber. Încercați la hanul de alături. Și iertați-mă!
Primul hangiu intră grăbit și scapă o pernă, pe care o culege repede. Iosif bate la a doua ușă. Hangița iese cu o lampă în mână.
Hangița
Of, dragii mei, ultimul pat l-am dat acum o clipă. Dar nu vă las să plecați cu mâna goală. Luați colacul ăsta cald și ulciorul cu lapte.
Maria
Mulțumim, femeie bună. Dumnezeu să-ți răsplătească bunătatea.
Hangița
Mergeți la hanul din capătul străzii. Hangiul de acolo are casa mică, dar inima mare.
Iosif bate la a treia ușă. Hangiul cel bun iese cu un felinar și îi privește cu blândețe.
Hangiul cel bun
Hanul meu e plin de lume,
N-am odaie, n-am un pat,
Dar în grajd e cald și bine:
Paie moi și fân curat.
Maria
Mulțumim, om bun. Un grajd dăruit cu drag e mai cald decât un palat.
Hangiul cel bun
Veniți după felinarul meu. Și nu vă temeți de bou: e blând ca un miel.
Hangiul cel bun îi conduce în grajd, în dreapta scenei, și le lasă felinarul. Măgărușul se culcă lângă iesle.
Al doilea povestitor
Și în noaptea aceea, în grajdul sărac din Betleem, s-a născut Pruncul Iisus. Maria L-a înfășat în scutece și L-a culcat în iesle, pe fân, pentru că nu fusese loc pentru ei la han.
Lumina scade. Maria ia din iesle Pruncul înfășat și Îl leagănă. Iosif ține felinarul. Colindătorii fredonează încet, fără cuvinte, o melodie de leagăn.
Lumina se aprinde în fața scenei, la mijloc: câmpul. Păstorii stau în jurul focului, iar Mielușeii dorm ghemuiți lângă ei.
Primul povestitor
Pe dealurile de lângă Betleem, păstorii vegheau la turmele lor. Noaptea era rece, iar cerul era plin de stele.
Păstorul cel bătrân
Ciobănașule, nu dormi! Păstorul bun veghează toată noaptea.
Ciobănașul(cu ochii închiși)
Nu dorm, bade, număr oile... Una... două... trei... trei...
Ciobănașul cască și începe să sforăie încet.
Păstorița(râzând, îl gâdilă cu un fir de pai)
Iar a numărat până la trei și a adormit!
Ciobănașul(tresare)
Patru! Am zis patru! Eram treaz, să știți!
Ciobanii
Ha-ha-ha!
Păstorul cel bătrân
Liniște... Uitați-vă la cer. Parcă e altfel în noaptea asta, ca înaintea unei sărbători mari.
Se aprinde o lumină puternică. Îngerul vestitor apare în spatele câmpului, pe un scăunel, cu brațele deschise. Păstorii se ghemuiesc și își acoperă ochii.
Păstorița
Ce lumină e asta? Parcă a răsărit soarele la miezul nopții!
Îngerul vestitor
Nu vă fie frică! Vă aduc cea mai frumoasă veste din lume. În noaptea asta, aici, aproape, în Betleem, s-a născut Pruncul Iisus, Mântuitorul lumii!
Ciobănașul(ridică încet capul)
Și... cum Îl găsim?
Îngerul vestitor
Căutați un grajd. Pruncul doarme într-o iesle, pe fân, înfășat în scutece. Acesta e semnul vostru.
Îngerii intră în șir și se așază de o parte și de alta a Îngerului vestitor, cu steluțe în mâini.
Îngerii
Slavă-n ceruri, slavă-n zare,
Și pe-ntreg pământul pace!
Bucurați-vă, păstori:
Cerul azi minune face!
Îngerii și colindătorii cântă colindul tradițional „O, ce veste minunată”. Păstorii se ridică încet, uimiți.
Păstorul cel bătrân
Hai, ciobani, cu mic, cu mare,
Să-L vedem pe Pruncul Sfânt!
Ce-am primit în noaptea asta
Nu se uită pe pământ.
Păstorița
Dar nu putem merge cu mâna goală! Eu Îi duc un ulcior cu lapte cald.
Păstorul cel bătrân
Eu, un cojoc de miel, să nu-I fie frig.
Ciobănașul
Eu n-am decât fluierul meu. Îi cânt un cântec. Și-l iau și pe mielul cel mai mic, să-I țină de cald.
Ciobanii
Hai la Betleem!
Păstorii pornesc cu toiegele în mână, iar Mielușeii merg după ei. Fac un tur al scenei pe o melodie de fluier și se opresc deoparte, aproape de grajd.
Steaua intră încet și se oprește în mijlocul scenei, cu brațele ridicate. Din partea opusă vin cei trei magi, cu darurile în mâini.
Al doilea povestitor
Departe, la Răsărit, trei învățați care cercetau cerul au văzut o stea nouă, mai strălucitoare decât toate. Și au înțeles că s-a născut un Împărat cum n-a mai fost altul.
Melchior
Scrie în cărțile vechi: când va răsări steaua aceasta, Împăratul cel așteptat va veni pe lume.
Gaspar
Atunci ce mai așteptăm? Haideți după ea!
Baltazar
Încet, Gaspar. Drumul e lung, iar steaua nu se grăbește. Ne așteaptă.
Magii
Mergem după stea!
Steaua pornește încet, iar magii merg în urma ei. Colindătorii cântă colindul tradițional „Trei crai de la Răsărit”.
Gaspar(după un tur de scenă, obosit)
Mai e mult? Am trecut munți, am trecut deșerturi... Până și cămila mea a început să bombăne!
Melchior(zâmbind)
Cât ne arată steaua, atâta mergem.
Steaua
Eu sunt steaua cea mai nouă,
Cerul m-a aprins de-o zi:
Mergeți după raza mea
Și pe Prunc Îl veți găsi!
Baltazar
Ați auzit? Suntem pe drumul cel bun.
Steaua merge până la grajd și urcă pe scăunelul din spatele ieslei.
Steaua
Aici mă opresc. Priviți: în grajdul acesta sărac doarme Pruncul pe care Îl căutați.
Gaspar(mirat)
Într-un grajd? Un Împărat?
Melchior
Tocmai de aceea e un Împărat altfel decât toți ceilalți, Gaspar.
Lumina se aprinde peste grajd. Maria ține Pruncul, Iosif stă alături, Măgărușul e culcat lângă iesle. Păstorii se apropie primii, cu Mielușeii.
Primul povestitor
Păstorii au ajuns primii. Au găsit grajdul, pe Maria, pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle, întocmai cum le spusese îngerul.
Păstorul cel bătrân(îngenunchează și pune cojocul lângă iesle)
Am venit de pe câmp așa cum suntem: oameni simpli, cu daruri simple. Primește cojocul ăsta, să-Ți fie cald.
Păstorița
Și laptele ăsta, muls în seara asta. E încă cald.
Ciobănașul
Iar eu Îți cânt la fluier... dar încet, să nu Te trezesc.
Ciobănașul duce fluierul la gură. Se aude o melodie scurtă de fluier. Mielușeii se culcă lângă iesle.
Maria
Mulțumim, păstori dragi. Ați venit cei dintâi, cu inima deschisă.
Magii intră și îngenunchează pe rând în fața ieslei.
Melchior
Aur Îți aduc în dar,
Galben, cald și luminos,
Pentru că ești Împărat,
Doamne, Pruncule Hristos!
Gaspar
Am adus tămâie bună,
Fumul ei se-nalță lin,
Ca o rugăciune caldă
Către Tine, Prunc divin.
Baltazar
Smirnă-aduc de peste mări,
Din ținuturi depărtate,
Că venim la Tine, Doamne,
Din pământurile toate.
Iosif
Păstori de pe câmp și învățați de departe, toți în același grajd mic... Uite cum încape toată lumea aici.
Locuitorii din Betleem intră încet, uimiți. După ei vin, sfioși, Primul hangiu și Hangița, cu o pătură și un coș cu colaci.
Locuitorii din Betleem
S-a născut un Prunc în Betleemul nostru!
Primul hangiu
Am auzit vestea... Dacă știam cine bate la ușa mea, Îi dădeam patul meu, pernele mele și tot hanul!
Hangița
Am adus o pătură moale și colaci calzi. Putem să intrăm?
Hangiul cel bun
Intrați, vecini, intrați! Lângă iesle e loc pentru oricine vine cu inima deschisă.
Toți se adună în jurul ieslei, într-un tablou nemișcat. Toată distribuția cântă colindul tradițional „Domn, Domn să-nălțăm”.
Colindătorii pornesc din stânga, cu Steaua în frunte, și vin în fața scenei. Personajele de la iesle rămân nemișcate în spatele lor.
Al doilea povestitor
De atunci au trecut două mii de ani. Dar în fiecare iarnă, copiii pornesc cu steaua din casă în casă, ca să ducă mai departe vestea cea bună.
Primul povestitor
Și pentru că în seara asta ne-ați primit în casa voastră, colindul nostru e pentru voi.
Colindătorii cântă colindul tradițional „Steaua sus răsare”.
Colindătorii
Am venit cu steaua-n mână
De la poartă la fereastră,
Să vă spunem vestea bună:
S-a născut Lumina noastră!
Toată distribuția vine în fața scenei, lângă colindători. Maria, cu Pruncul în brațe, și Iosif stau la mijloc.
Toți
Vestea bună, vestea sfântă,
Noi v-o spunem cu noroc:
Fie casa voastră caldă,
Plină de colind și joc!
Cine bate-n poartă seara,
Obosit și fără foc,
Să găsească-n casa voastră
Pâine, zâmbet și un loc!
Colindătorii
La mulți ani, cu sănătate!
Toți
La mulți ani!
Toți se prind de mâini și fac o plecăciune. Steaua ridică brațele deasupra Mariei și a lui Iosif, iar colindătorii mai cântă o dată refrenul din „Steaua sus răsare” în timp ce distribuția iese.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.