Sari la conținut

🍂 Serbarea toamnei

Sperietoarea care voia prieteni

O sperietoare care nu vrea să sperie pe nimeni își caută prieteni: spicele tremură, ciorile fug, dar un arici și o bufniță o ajută. O comedie despre aparențe, pentru clasele I–II.

  • Clasele I–II
  • ⏱ 10 min
  • 👥 10–30 copii
  • 🎭 10 roluri

Despre scenetă

Grădinarul pune o sperietoare nouă în mijlocul ogorului și îi cere să sperie ciorile. Numai că sperietoarea nu vrea să sperie pe nimeni: ea vrea prieteni. Spicele de grâu tremură de frică, dovleacul se preface că doarme, iar ciorile, care tocmai s-au lăudat că sunt curajoase, fug cât le țin aripile. Seara, un arici care și el e ocolit „din cauza ghimpilor” îi devine primul prieten, iar o bufniță cu ochelari îi citește din cartea ei că nu trebuie să judeci o carte după copertă. A doua zi, sperietoarea face primul pas și se împrietenește cu ciorile, iar când vine furtuna, toți strâng împreună recolta în hambar. Grădinarul se întoarce și nu-i vine să creadă.

E o comedie cu personaje bine conturate: cioara cea mare e gălăgioasă și fricoasă, spicele sunt agitate, dovleacul e leneș, iar bufnița e înțeleaptă și pretențioasă. Dialogul e în proză, iar momentele importante sunt în versuri. Merge la serbarea de toamnă și la carnaval, iar cu ciorile, spicele și picăturile de ploaie pot urca pe scenă între 10 și 30 de copii.

Ce învață copiii

  • Să nu judecăm după înfățișare: sperietoarea, ciorile și ariciul par altfel decât sunt (Dezvoltare personală).
  • Cum îți faci prieteni: faci tu primul pas, cu blândețe, și ajuți când e nevoie.
  • Munca în echipă: recolta e salvată pentru că fiecare ajută cu ce poate.
  • Viața la țară: secerișul, hambarul, rostul sperietorii și al păsărilor (Matematică și explorarea mediului).
  • Lectura expresivă și jocul cu vocea: cioara gălăgioasă, ariciul sfios, bufnița înțeleaptă (Comunicare în limba română).

Distribuția

Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.

  • Povestitorul

    Leagă scenele și schimbă timpul: seara, dimineața, furtuna. Pot fi doi copii care își împart replicile; la nevoie, rolul îl ia Grădinarul, care lipsește din scenele din mijloc.

    👥 1–2 copii 💬 5 replici

    Idee de costum: O pălărie de paie și o vestă, ca un om de la țară.

  • Sperietoarea

    Blândă, puțin stângace și pusă pe glume, chiar dacă glumele ei nu prea fac pe nimeni să râdă. Vrea din tot sufletul un prieten. Rolul principal, pentru un copil care poate fi și caraghios, și duios.

    👥 1 copil 💬 21 de replici

    + Câteva fire de rafie, ascunse în mânecă, ca să-i „cadă paie” când glumește.

  • Grădinarul

    Harnic și mereu grăbit, bun la suflet, dar cu gândul numai la ogor. La final rămâne cu gura căscată.

    👥 1 copil 💬 7 replici

    + Doi saci goi în brațe, la întoarcerea de la târg.

  • Cioara cea mare

    Șefa stolului: gălăgioasă, fudulă și mare fricoasă. Spune „Cra!” la fiecare frază și își umflă pieptul când e lăudată.

    👥 1 copil 💬 10 replici

    + Costumul de corb merge perfect pentru o cioară: amândouă sunt păsări negre și istețe.

  • Ciorile

    Stolul: repetă tot ce zice șefa, sar, dau din aripi și se ciocnesc una de alta când fug. Vorbesc în cor.

    👥 2–8 copii 💬 6 replici

  • Spicele de grâu

    Lanul de grâu: agitate și fricoase, tremură la orice zgomot și se plâng că li se „zbârlesc mustățile”. Vorbesc în cor.

    👥 2–8 copii 💬 5 replici

  • Dovlecelul

    Leneș și pus pe somn: se preface că doarme ca să scape de orice, dar deschide un ochi exact când trebuie să spună o vorbă de duh.

    👥 1 copil 💬 4 replici

    + Costumul de dovleac din catalog e vesel, nu înfricoșător, așa că merge foarte bine și la serbarea de toamnă.

  • Ariciul

    Sfios și bun: toți fug de el din cauza ghimpilor, așa că o înțelege pe sperietoare înaintea tuturor. Vorbește încet, dar clar.

    👥 1 copil 💬 6 replici

  • Bufnița

    Înțeleaptă și puțin pretențioasă, cu ochelari pe nas și o carte mare. Citește cu glas solemn și cere liniște, ca la bibliotecă.

    👥 1 copil 💬 6 replici

    + O carte mare din carton, pe care scrie „Cartea înțelepciunii”.

  • Picăturile de ploaie

    Trec în fugă ușoară peste scenă în timpul furtunii, pe muzică. Rol fără replici, potrivit pentru copiii timizi.

    👥 2–6 copii 🤫 fără replici

Decorul, recuzita și muzica

Decorul

Un ogor la marginea satului. În fundul scenei, spicele de grâu stau în picioare, în două rânduri: ele sunt lanul. În mijloc, un loc marcat pe podea pentru sperietoare. Într-o parte, hambarul: un panou din carton cu acoperiș roșu și o ușă mare, în spatele căruia încap mai mulți copii. În cealaltă parte, un copac din carton, lângă care stă dovleacul. Pentru scena de noapte, lumina se stinge pe jumătate.

Recuzita

Bifează ce ai pregătit; bifele rămân salvate în browserul tău.

Muzica

  • Intrarea ciorilor și întoarcerea lor pe vârfuri: Grieg, „Peer Gynt” – „În palatul regelui munților”. Începutul, foarte încet, e numai bun pentru mersul pe furiș.
  • Scena de noapte: Debussy, „Clair de lune”, în surdină.
  • Furtuna și strânsul recoltei: Vivaldi, „Anotimpurile” – „Vara”, partea a III-a (Presto).
  • Cântecul final, „Strângem roadele-mpreună”: două strofe de patru versuri, pe o melodie de horă. A doua strofă e chiar versul citit de bufniță.

Textul scenetei

Alege un rol ca să-i vezi replicile evidențiate. Poți printa textul întreg sau doar fișa unui rol.

Scena 1 – O sperietoare nouă

Ogorul, la sfârșitul verii. În fundul scenei, Spicele de grâu se leagănă ușor. Dovlecelul stă jos, lângă copac, cu ochii închiși. Intră Grădinarul, ducând-o de mână pe Sperietoare, care merge țeapăn, ca o păpușă.

Povestitorul

La marginea satului era un ogor cu grâu auriu și cu dovleci mari și grei. Grădinarul îl îngrijise toată vara, iar acum, înainte de seceriș, avea o singură grijă: ciorile.

Grădinarul(o așază pe Sperietoare în mijloc și îi ridică brațele)

Așa! Stai aici, cu brațele întinse, și păzește grâul și dovlecii. Când vin ciorile, fă-te mare și fioroasă și sperie-le!

Sperietoarea

Să le sperii? Dar eu...

Grădinarul

N-am timp de vorbă! Plec la târg după saci și mă întorc mâine, la seceriș. Păzește bine! (Iese grăbit.)

Sperietoarea(singură, către public)

Pălăria-mi e turtită,

Paie am în loc de păr;

Toți fug când mă văd, dar eu

Nici n-aș speria un măr!

Sperietoarea

Eu nu vreau să sperii pe nimeni. Eu vreau doar... un prieten.

Scena 2 – Toți fug

Povestitorul

Și Sperietoarea s-a hotărât să-și facă prieteni chiar în ziua aceea.

Sperietoarea(către spice, cu un zâmbet larg)

Bună ziua, vecinilor!

Spicele de grâu(tremurând toate)

Vai! Ni s-au zbârlit mustățile de frică!

Sperietoarea

Nu vă fie frică! Vreți să auziți o glumă? De ce nu mi-e mie niciodată foame? Pentru că sunt deja... umplută cu paie! Ha-ha!

Nu râde nimeni. Din mâneca Sperietoarei cade un pai.

Spicele de grâu

Ha... ha... Ne e frică și când râdem!

Sperietoarea(se întoarce spre Dovlecel)

Bună ziua, domnule dovleac!

Dovlecelul(cu ochii închiși)

Hrrr... Nu sunt aici... Sunt doar un dovleac care doarme... Hrrr...

Sperietoarea oftează și lasă brațele în jos. Din culise se aude: „Cra! Cra!”

Spicele de grâu

Vin ciorile! Vin ciorile! Ne ciugulesc boabele!

Pe muzica lui Grieg intră Ciorile în stol, sărind și fluturând din aripi, cu Cioara cea mare în frunte.

Ciorile(cântă)

Cra-cra-cra! Venim în stol

Și lăsăm ogorul gol!

Negre, iuți și curajoase,

Suntem cele mai frumoase!

Cioara cea mare

Cra! Ia uitați ce grâu frumos! Ciorilor, la masă!

Ciorile

La masă! Cra!

Ciorile se apropie de spice. Sperietoarea vrea să le salute: ridică brațele și face un pas spre ele.

Sperietoarea(prietenoasă)

Bună ziua, dragele mele!

Cioara cea mare

CRAAA! Un monstru! Fugiți! Salvați-vă penele!

Ciorile

Craaa!

Ciorile fug în toate părțile, se ciocnesc una de alta și ies.

Dovlecelul(deschide un ochi)

„Curajoase”, ai? (Închide ochiul la loc.)

Sperietoarea(se așază jos, tristă)

Am vrut doar să le spun „bună ziua”...

Scena 3 – O noapte cu stele

Lumina scade. Spicele se apleacă ușor, ca și cum ar dormi. Pe la marginea scenei vine Ariciul, încet.

Povestitorul

S-a lăsat seara. Sperietoarea stătea singură în mijlocul ogorului, când a auzit un foșnet.

Ariciul(se oprește, sfios)

Bună seara... Te sperii de mine?

Sperietoarea(mirată)

Eu? De tine? Tu nu fugi de mine?

Ariciul

De ce să fug? Ești doar puțin cam... ciufulită. Lasă, că și de mine fug toți. Se tem să nu-i înțep.

Ariciul

Toți cred că-s țepos și rău,

Dar sub ghimpi sunt bun, pe zău!

Sperietoarea

Și eu, sub paie, sunt bună! Atunci... vrei să fim prieteni?

Ariciul

Vreau!

Ariciul îi întinde lăbuța. Sperietoarea i-o strânge.

Sperietoarea

Au! (Râde.) Glumesc! Paiele nu simt nimic.

Se aude „Hu-hu!”. Intră Bufnița, cu ochelarii pe nas și cartea sub aripă.

Bufnița

Hu-hu! Ce văd? O sperietoare și un arici, prieteni? Asta trebuie trecut în carte!

Sperietoarea

Doamnă bufniță, de ce fug toți de mine?

Bufnița

Pentru că se uită numai la pălăria turtită și la paie. Ascultă ce scrie aici.

Bufnița(deschide cartea și citește, solemn)

Nu privi doar la copertă,

Ci citește cartea toată:

Cine pare fioros

Poate-i inimă curată!

Ariciul

Și cum o să citească ceilalți „cartea” sperietoarei?

Bufnița

Simplu: fă tu primul pas. Dar încet și cu blândețe... ca să nu-i sperii! Și dacă poți să ajuți pe cineva, ajută-l. Prieteniile se fac din fapte, nu din vorbe.

Sperietoarea

Mâine încerc! Mulțumesc, doamnă bufniță!

Bufnița

Hu-hu! Iar acum, ssst! E noapte, și unii dintre noi... citesc. (Iese, cu nasul în carte.)

Ariciul îi face Sperietoarei cu lăbuța și pleacă, încet, spre pădure.

Scena 4 – Vine furtuna

Lumina revine. Pe începutul foarte încet al muzicii lui Grieg, Ciorile intră pe vârfuri, ascunzându-se una în spatele celeilalte.

Povestitorul

A doua zi dimineață, ciorile s-au întors. Dar de data asta, pe vârfuri.

Cioara cea mare(în șoaptă)

Cra... Monstrul mai e aici?

Ciorile(în șoaptă)

Cra... e aici...

Sperietoarea(încet, fără să se miște)

Bună dimineața. Nu fugiți, vă rog. Nu vă fac nimic. Nici n-aș putea: sunt făcută din paie!

Cioara cea mare

Cra? Un monstru politicos?

Sperietoarea

Nu sunt monstru. Sunt Sperietoarea. Și... v-ar plăcea să fim prietene?

Ciorile(se uită una la alta)

Prietene? Cu noi?

Cioara cea mare

Cra! Nimeni n-a vrut niciodată să fie prieten cu ciorile. Toți zic că suntem gălăgioase și că le ciugulim tot grâul.

Sperietoarea

Vedeți? Și pe mine toți mă judecă după haine. Hai să facem o înțelegere: voi nu ciuguliți grâul din spice, iar după seceriș, toate boabele căzute pe jos sunt ale voastre.

Cioara cea mare

Cra! Și noi ce dăm în schimb?

Sperietoarea

Voi zburați sus și vedeți departe. Fiți paznicii ogorului, împreună cu mine!

Cioara cea mare(își umflă pieptul)

Paznici? Noi? Ce onoare! Cra! S-a făcut!

Ciorile

S-a făcut! Cra!

Dovlecelul(deschide un ochi)

Bine, bine, dar mai încet, că unii încearcă să doarmă.

Cioara cea mare(se uită în sus și arată cu aripa)

Cra! Cra! Nori negri dinspre deal! Vine furtuna!

Spicele de grâu(tremurând)

Furtuna?! O să ne culce la pământ! Și grădinarul nu e aici!

Sperietoarea

Repede! Strângem recolta în hambar până vine ploaia! Ciorilor, toată lumea, la treabă!

Ariciul intră în fugă.

Ariciul

Am auzit! Vin și eu!

Dovlecelul(se ridică, oftând)

Bine... vin și eu. Dar încet, că sunt dovleac.

Pe muzica furtunii, toți lucrează: Ciorile duc snopi de grâu în hambar, Ariciul cară și el câte un snop, Spicele intră în hambar ținându-se de mână, iar Dovlecelul merge legănat, sprijinit de două ciori. Se aude un tunet. Picăturile de ploaie trec în fugă ușoară peste scenă.

Povestitorul

Au terminat chiar când au căzut primii stropi. Toată recolta era la adăpost.

Toți stau înghesuiți în spatele panoului-hambar și se uită afară.

Cioara cea mare

Cra... Am reușit!

Spicele de grâu

Mustățile noastre au rămas uscate! Mulțumim, sperietoareo! Și iartă-ne că ne-am speriat de tine.

Scena 5 – Sărbătoarea recoltei

Ploaia trece. Intră Grădinarul, ud leoarcă, cu sacii goi în brațe.

Grădinarul

Vai de mine, ce furtună! Ogorul meu! Grâul meu! (Se oprește, uimit.) Dar... unde e grâul?

Sperietoarea

În hambar, domnule grădinar! L-am strâns înainte de ploaie.

Grădinarul

Tu? Singură?

Sperietoarea

Nu singură. Cu prietenii mei!

Din hambar ies, pe rând, Ciorile, Ariciul, Spicele și Dovlecelul.

Grădinarul(holbându-se la ciori)

Ciorile? Ciorile mi-au strâns grâul?

Cioara cea mare(cu o plecăciune adâncă)

Cra! Paznicii ogorului, la datorie!

Grădinarul(scărpinându-se în cap)

Te-am pus să sperii ciorile, și tu... te-ai împrietenit cu ele!

Sperietoarea

Așa e mai bine, nu?

Grădinarul(râzând)

Mult mai bine! Boabele căzute sunt ale voastre, ciorilor. Și diseară facem sărbătoarea recoltei, cu toții!

Toți

Ura!

Intră Bufnița, căscând, cu cartea sub aripă.

Bufnița

Hu-hu! Pentru o sărbătoare ca asta, merită să stai treaz și ziua. V-am spus eu: nu priviți doar la copertă!

Toată distribuția vine în fața scenei. Sperietoarea stă la mijloc, între Arici și Cioara cea mare.

Toți(cântă)

Strângem roadele-mpreună,

Vara-i caldă, toamna-i bună!

Hai la horă, hai la joc,

Toți prietenii-ntr-un loc!

Nu privi doar la copertă,

Ci citește cartea toată:

Cine pare fioros

Poate-i inimă curată!

Toți se prind de mână și fac o plecăciune. Dovlecelul o face ultimul, încet, apoi se preface iar că doarme.

Sfaturi de regie

  • Sperietoarea nu trebuie să țină brațele întinse toată sceneta: le ridică doar când intră cineva, ca și cum „ar intra în rol”, și le lasă jos când vorbește cu prietenii.
  • Fuga și ciocnirile ciorilor se repetă ca un dans, cu încetinitorul: se ating doar cu umărul, nu se împing. Haosul trebuie doar să pară haos.
  • Glumele sperietorii trebuie să „cadă” comic: o pauză scurtă, nimeni nu râde, îi cade un pai din mânecă. Pauza aceea face sala să râdă.
  • Pentru scena de noapte, exersați o „voce de noapte”: mai caldă și mai rară, dar destul de tare cât s-o audă și ultimul rând.
  • Folosiți rafie în loc de paie adevărate: nu face mizerie și nu provoacă alergii.
  • Repetați întâi scenele 2 și 4, care au mișcare multă (ciorile, furtuna), apoi pe cele liniștite. Strânsul recoltei se face pe muzică, fără replici, ca o coregrafie scurtă.

Variante și adaptări

  • Cu 10 copii: Sperietoarea, Grădinarul (care e și Povestitorul), Cioara cea mare cu două ciori, două spice, Dovlecelul, Ariciul și Bufnița, fără picături de ploaie.
  • Cu toată clasa: până la opt ciori și opt spice, plus șase picături de ploaie în furtună. Povestitorul se împarte între doi copii.
  • Versiune scurtă (7 minute): săriți scena nopții cu ariciul. Bufnița vine imediat după fuga ciorilor și îi citește sperietoarei versurile, apoi totul merge mai departe la fel.
  • La carnaval, sceneta poate deschide parada: după plecăciune, Sperietoarea îi cheamă la horă pe toți copiii costumați din sală.

Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.

Sperietoarea care voia prieteni

Costumele pentru această scenetă

Toate personajele, într-un singur loc. Închiriezi pentru o zi sau pentru câteva zile, cu livrare în toată țara.

Află cum funcționează
Costum Spic de grâu — de închiriat pentru copii

Flori, anotimpuri și natură

Costum Spic de grâu

Disponibil

104 110 98 116 122 +2

75 lei

Costume pentru toată grupa, fără bătăi de cap

Ca partener Premium nu lași garanție, iar fiecare părinte plătește doar costumul copilului lui. Livrăm totul o singură dată, la grădiniță sau la școală.

Află cum funcționează

Ai o scenetă care a mers foarte bine?

Trimite-ne-o, iar cu acordul tău o publicăm aici, cu numele tău și al grădiniței sau școlii. Sau spune-ne ce scenetă îți lipsește.

Scrie-ne
Toate scenetele
🎭 Carnaval ★ Recomandată

Balul dovlecilor

Un iepuraș nou în pădure ajunge la balul costumat al vecinilor și se sperie de toți, până află cine e sub fiecare costum. O comedie caldă, deloc înfricoșătoare, pentru clasele I–IV.

  • Clasele I–II
  • Clasele III–IV
  • ⏱ 12 min
  • 👥 9–30 copii
🍂 Toamna ★ Recomandată

Coșul cu roade al Zânei Toamna

Zâna Toamnei își umple coșul: fructele, legumele și roadele pădurii spun câte două versuri și sar „hop, în coș!”. Pentru grupa mică și mijlocie, cu loc pentru toată grupa.

  • Grupa mică
  • Grupa mijlocie
  • ⏱ 6 min
  • 👥 8–30 copii
📖 Povești ★ Recomandată

Ridichea uriașă

poveste populară rusească

Bunicul sădește o ridiche care crește uriașă. O scot doar toți împreună, cu ajutorul celui mai mic: șoricelul. Cu refren pentru toată grupa, la grupa mică și mijlocie.

  • Grupa mică
  • Grupa mijlocie
  • ⏱ 6 min
  • 👥 7–25 copii