🍂 Serbarea toamnei
Coșul cu roade al Zânei Toamna
Zâna Toamnei își umple coșul: fructele, legumele și roadele pădurii spun câte două versuri și sar „hop, în coș!”. Pentru grupa mică și mijlocie, cu loc pentru toată grupa.
- Grupa mică
- Grupa mijlocie
- ⏱ 6 min
- 👥 8–30 copii
- 🎭 14 roluri
Despre scenetă
Roadele toamnei dorm duse, până când Vântul le trezește și frunzele cad dansând. Apoi mărul, strugurele, para, morcovelul, mazărea, castana, ghinda, ciupercuța și spicul de grâu vin pe rând, spun câte un distih despre ele și sar în coșul cel mare, în timp ce toată grupa strigă „Hop, în coș!”. La urmă vine dovlecelul, care nu mai încape și ajunge paznicul coșului. Sala râde, iar Zâna scoate din coș mere adevărate și le împarte părinților, în timp ce copiii cântă.
E gândită pentru cei mici. Educatoarea povestește și ține firul, iar fiecare copil are de spus doar două versuri scurte, cu rimă. Dansul frunzelor nu are replici, deci e bun pentru copiii timizi. Rolurile de roade se pot dubla, așa că încap pe scenă între 8 și 30 de copii.
Ce învață copiii
- Cunoașterea roadelor toamnei: fructe, legume, semințe din pădure și de pe câmp, cu forma, culoarea și locul unde crește fiecare.
- Pronunția și memoria: fiecare copil spune un singur distih rimat, ușor de învățat pe de rost.
- Mișcarea pe muzică și reacția la semnal: dansul frunzelor și „Hop, în coș!”, strigat și sărit împreună.
- Bucuria de a dărui: roadele se împart cu cei dragi, iar coșul cu mere ajunge la părinți și bunici.
- Se potrivește cu tema anuală „Când, cum și de ce se întâmplă?” (anotimpurile, schimbările din natură).
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitoarea
Educatoarea leagă momentele și ține ritmul: anunță cine urmează și, la nevoie, șoptește începutul versului. Stă într-un colț al scenei, aproape de copii.
Idee de costum: O eșarfă în culorile toamnei sau o coroniță din frunze de hârtie.
-
Zâna Toamnei
Gazda poveștii: blândă și veselă, intră dansând și îi cheamă pe toți în coș. Are cele mai multe replici, deci se potrivește unui copil care vorbește tare și clar.
Costum Costum de Zâna Toamnei+ La final, coșul adevărat cu mere.
-
Vântul
Zburdalnic și iute: aleargă ușor printre frunze, le atinge cu panglica și trezește roadele. Bun pentru un copil plin de energie.
Costum Costum Vânt de primăvară+ Costumul de vânt merge și toamna; adăugați câteva panglici aurii și portocalii, prinse de un băț scurt.
-
Frunzele
Dansează pe o muzică lentă și cad încet pe podea când le atinge Vântul. Rol fără replici, potrivit pentru copiii timizi.
Costum Costum Frunză de arțar+ Câte o frunză mare din hârtie colorată în fiecare mână.
-
Mărul
Rotund, roșu și grăbit: vrea să fie primul în coș. Spune versurile cu mâinile pe burtică.
Costum Costum Măr copt -
Strugurele
Mândru de boabele lui: le arată cu degetul, de parcă le-ar număra.
Costum Costum Strugure de toamnă -
Para
Cochetă: se învârte o dată pe loc, ca s-o vadă toată lumea.
Costum Costum Pară de livadă -
Morcovelul
Sare din brazdă, adică din ghemuit, și face „ronț-ronț” cu poftă.
Costum Costum Morcovel vesel -
Mazărea
Arată cu degetele „zece frați” și râde. Doi copii pot spune versurile împreună, ca două boabe din aceeași păstaie.
Costum Costum Mazăre în păstaie -
Castana
Lucioasă și mândră: iese din „căsuța ghimpoasă” cu un pas mare.
Costum Costum Castană de toamnă -
Ghinda
Mică și darnică, se gândește la veverițe. Face o plecăciune când spune „un dar”.
Costum Costum Ghindă de stejar -
Ciupercuța
Își ține pălăria cu amândouă mâinile, ca pe o umbrelă, și nu se teme de ploaie.
Costum Costum Ciupercuță de poiană -
Spicul de grâu
Se leagănă ușor, ca în bătaia vântului, și se laudă cu pâinea caldă.
Costum Costum Spic de grâu -
Dovlecelul
Cel mai mare rod și cel mai haios: nu mai încape în coș și ajunge paznicul lui. E bun pentru un copil care râde ușor și nu se sfiește.
Costum Costum Dovlecel de Halloween+ Costumul de dovleac din catalog e vesel, nu înfricoșător, așa că merge foarte bine și la serbarea de toamnă.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
În fundul scenei stă coșul cel mare: un panou lung din carton (cam 2,5 m lățime și 80–90 cm înălțime), vopsit maro, cu nuiele desenate și cu o toartă din carton prinsă deasupra. Copiii-roade stau în spatele panoului și se văd de la piept în sus, ca într-un coș plin. Pe laturi puneți doi pomi din carton, un măr și un păr, iar pe podea câteva frunze de hârtie. În spatele panoului ascundeți dinainte un coș adevărat cu mere, pentru final.
Recuzita
Muzica
- Intrarea Zânei Toamnei: Vivaldi, „Anotimpurile” – „Toamna”, partea I (Allegro), un fragment de 30–40 de secunde.
- Dansul frunzelor: Ceaikovski, „Anotimpurile” – „Octombrie (Cântec de toamnă)”, sau orice piesă lentă la pian, cam un minut.
- La „Hop, în coș!” nu e nevoie de muzică: educatoarea poate bate o dată într-o tobiță la fiecare săritură.
- Cântecul final, „Toamna, zâna cu cunună”: două strofe de patru versuri, cântate pe o melodie simplă de joc pe care copiii o știu deja.
Textul scenetei
Scena 1 – Roadele dorm
Roadele stau ghemuite pe podea, în fața coșului mare, cu obrazul pe mâini: dorm. Frunzele stau în picioare, de-o parte și de alta, cu brațele ridicate ca niște crengi.
Povestitoarea
A venit toamna! În livadă s-au copt merele și perele, în grădină s-au copt legumele, iar în pădure au căzut castanele. Și iată că vine o zână îmbrăcată în frunze aurii...
Pe muzica lui Vivaldi intră Zâna Toamnei, cu pași de dans, și se oprește în mijlocul scenei.
Zâna Toamnei
Bună ziua, oameni buni!
Eu sunt Toamna cea bogată.
Am un coș cu toartă mare:
Hai să-l umplem chiar îndată!
Povestitoarea
Dar roadele dormeau duse. Ia ascultați!
Roadele(sforăind)
Hrrr... fiuuu... Hrrr... fiuuu...
Zâna Toamnei(bate din palme)
Treziți-vă, roade!
Roadele nici nu se mișcă. Sforăie și mai tare.
Roadele
Hrrr... fiuuu...
Zâna Toamnei
Vai, ce somnoroase sunt! Vântule, vino tu să le trezești!
Scena 2 – Vântul și frunzele
Intră Vântul, alergând ușor și fluturând panglicile.
Vântul
Eu sunt Vântul, bat întruna,
Frunze scutur una-una!
Fâș-fâș-fâș!
Pe muzică lentă, Frunzele dansează: se leagănă, se rotesc, apoi cad încet pe podea, fiecare când o atinge Vântul cu panglica.
Vântul suflă și peste roade. Roadele se trezesc, se întind și cască.
Roadele(întinzându-se)
Uaaah! Bună dimineața, Zână Toamnă!
Zâna Toamnei
Bună dimineața! V-ați copt toate. Hai, veniți la mine, în coș!
Roadele se ridică și se așază în șir, pe o parte a scenei. Vântul se oprește lângă Frunze.
Scena 3 – Hop, în coș!
Povestitoarea
Din livadă și din vie au venit mărul, strugurele și para.
Mărul
Sunt un măr rotund și roșu
Și sar primul, hop, în coșu'!
Toți
Hop, în coș!
Mărul face o săritură mică și trece în spatele coșului, la semnul lui. Așa face fiecare rod, după ce toți strigă „Hop, în coș!”.
Strugurele
Sunt un strugure din vie,
Plin de boabe, cât o mie!
Toți
Hop, în coș!
Para(se învârte o dată)
Sunt o pară din livadă,
Toată lumea să mă vadă!
Toți
Hop, în coș!
Povestitoarea
Din grădină au venit morcovelul și mazărea.
Morcovelul(sare din ghemuit)
Morcovel portocaliu,
Ronț-ronț-ronț! Ce bun sunt, știu!
Toți
Hop, în coș!
Mazărea(arată zece degete)
Eu sunt mazărea-n păstaie:
Zece frați într-o odaie!
Toți
Hop, în coș!
Povestitoarea
Din pădure au venit castana, ghinda și ciupercuța.
Castana(face un pas mare înainte)
Sunt castana cea lucioasă,
Ies din casa mea ghimpoasă!
Toți
Hop, în coș!
Ghinda
Sunt o ghindă de stejar,
Pentru veverițe-un dar!
Toți
Hop, în coș!
Ciupercuța(își ține pălăria cu amândouă mâinile)
Sunt o ciupercuță mică,
Cu umbrelă, nu mi-e frică!
Toți
Hop, în coș!
Povestitoarea
Și din hambar a venit spicul de grâu, strâns de pe câmp încă din vară.
Spicul de grâu(se leagănă ca în bătaia vântului)
Sunt un spic de grâu frumos:
Pâine fac, cu miez gustos!
Toți
Hop, în coș!
Povestitoarea
Coșul s-a umplut. Dar mai era cineva în grădină... cineva mare, rotund și portocaliu!
Dovlecelul(vine legănat în mijlocul scenei, cu mâinile pe burtă)
Dovlecel rotund și mare,
M-am copt toată vara-n soare!
Toți
Hop, în coș!
Dovlecelul își ia avânt, dar se oprește în fața coșului și se uită: nu mai e niciun loc.
Dovlecelul
Ups! Nu încap! Sunt prea mare! (Râde.)
Toți(râzând)
Ha-ha-ha!
Zâna Toamnei
Nu-i nimic, dovlecelule! Tu ești cel mai mare rod al toamnei. Stai lângă coș și păzește-l!
Dovlecelul(se așază mândru lângă coș)
Eu sunt paznicul coșului!
Scena 4 – Darurile Toamnei
Povestitoarea
Coșul Toamnei era plin. Dar o zână bună nu păstrează darurile numai pentru ea...
Zâna Toamnei scoate din spatele coșului mare coșul adevărat, plin cu mere, și îl ridică să-l vadă toată sala.
Zâna Toamnei
Roadele mele, cu cine împărțim coșul?
Roadele(în cor)
Cu mămicile, cu tăticii și cu bunicii!
Toată distribuția vine în fața scenei. Frunzele se ridică și ele.
Toți(cântă)
Toamna, zâna cu cunună,
Roade-n coșul ei adună:
Mere, pere, nuci, alune,
Toate dulci și toate bune!
(Zâna Toamnei și Dovlecelul coboară cu coșul și împart mere spectatorilor din primul rând.)
Mulțumim, frumoasă Toamnă,
Zână bună, mândră doamnă!
Coșul plin, poftiți, gustați,
Mame, tați, bunici și frați!
Zâna și Dovlecelul se întorc pe scenă. Toți se prind de mână, fac o plecăciune și fac cu mâna publicului.
Sfaturi de regie
- Lipiți pe podea, în spatele coșului, câte un semn colorat pentru fiecare rod, în ordinea intrării, începând cu locul cel mai depărtat de intrare. Așa nimeni nu trece prin fața altuia.
- Strigătul „Hop, în coș!” îl spune toată grupa. Jucați-l întâi ca joc în clasă: arătați un fruct de jucărie, iar copiii strigă și sar pe loc.
- Copiii timizi pot spune distihul câte doi, ținându-se de mână, iar Frunzele nu au deloc replici. Nimeni nu trebuie obligat să vorbească.
- Exersați separat momentul somnului: copiii stau ghemuiți cel mult un minut, iar la „Uaaah!” se întind cu brațele sus. Dacă îl repetați de prea multe ori, râsetele nu se mai opresc.
- Pentru coșul de la final, merele sunt cea mai sigură alegere. Nu dați boabe întregi de strugure sau nuci copiilor mici din sală și întrebați dinainte de alergii.
Variante și adaptări
- Cu 8–10 copii: păstrați Zâna, Vântul și șase roade (de exemplu mărul, para, strugurele, morcovelul, castana și dovlecelul). Vântul dansează singur dansul frunzelor, cu panglicile.
- Cu toată grupa (25–30 de copii): fiecare rod e jucat de doi copii, care spun distihul împreună, iar Frunzele pot fi șapte. Dacă vreți roade în plus, iată două distihuri gata făcute. Prunele: „Suntem prune brumării, / Dulci de tot, pentru copii!” Nuca: „Sunt o nucă tare-tare, / Am miez dulce, ce mirare!”
- Grupa mijlocie: replicile Povestitoarei le pot spune doi copii, pe rând. După distih, fiecare rod poate adăuga un sunet sau un gest al lui: morcovelul face „ronț!”, castana face „poc!” când cade, mărul se rostogolește.
- Versiune scurtă (4 minute): săriți peste momentul somnului. Roadele intră deja treze, una câte una, pe muzica lui Vivaldi.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.