📖 Povești pentru orice zi
Scufița Roșie
după frații Grimm
Scufița Roșie pleacă la bunica prin pădure, iar lupul încearcă s-o păcălească. O versiune blândă după frații Grimm, cu animale care o păzesc și o regulă clară: nu vorbim cu străinii.
- Grupa mare
- Clasa pregătitoare
- ⏱ 9 min
- 👥 7–24 copii
- 🎭 11 roluri
Despre scenetă
Povestea fraților Grimm, într-o versiune fără momente care să sperie. Mama o trimite pe Scufița Roșie la bunica bolnavă, cu un coșuleț și o regulă: mergi pe cărare și nu vorbi cu necunoscuți. Bufnița îi amintește regula, florile și animalele pădurii îi șoptesc „Nu-i spune!”, dar lupul tot reușește s-o tragă de limbă. Bunica, mai isteață decât el, se ascunde la timp în dulap, iar lupul se îmbracă în cămașa ei de noapte. Urmează celebrul dialog „Bunico, ce ochi mari ai!”, apoi lupul se împiedică în cămașa de noapte, bunica iese din dulap cu mătura, iar pădurarul, chemat de iepurași, îl alungă din pădure.
Mesajul de siguranță e limpede și se repetă fără să fie predicat: în cântecul Scufiței, în sfatul bufniței și în cântecul de la final. Pe lângă cele șapte roluri principale, florile, veverițele, iepurașii și aricii sunt roluri de grup, așa că încape toată grupa.
Ce învață copiii
- Regulile de siguranță, spuse limpede prin poveste: mergi pe drumul știut, nu vorbești cu necunoscuți și nu le spui unde mergi.
- Când e greu, chemi un adult de încredere: animalele aleargă după pădurar.
- Grija pentru cei dragi și pentru bunici: Scufița pleacă la bunica bolnavă, iar animalele o păzesc pe drum.
- Memoria și expresivitatea: dialogul repetitiv cu lupul, jocul cu vocea și versurile ușor de învățat pe de rost.
- Se potrivește cu tema anuală „Cine sunt/suntem?” (familia, regulile) și cu activitățile de siguranță personală.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul
Leagă scenele. Poate fi educatoarea sau un copil care vorbește clar și rar; ține în mână o carte mare de povești.
Idee de costum: O vestă colorată și o carte mare, făcută din carton.
-
Scufița Roșie
Veselă, bună și politicoasă, chiar prea politicoasă cu lupul. Greșește, își dă seama și învață. Vorbește cald, iar în dialogul cu lupul face câte un pas înapoi la fiecare întrebare.
Costum Costum Scufița Roșie+ Un coșuleț cu plăcintă, un borcan cu miere și o cutiuță cu fragi.
-
Mama
Grijulie și blândă, dar serioasă când îi spune Scufiței regula. Apare doar la început.
Idee de costum: Un șorț cu flori și o basma.
-
Bunica
Răcită, dar isteață: îl recunoaște pe lup după urechi și se ascunde în dulap. Iese de acolo hotărâtă, cu mătura în mână.
+ O mătură; boneta și ochelarii pe care i le „împrumută” lupul stau pe noptieră.
-
Lupul
Mieros și șiret, dar caraghios: face plecăciuni, vorbește cu glas prefăcut și se împiedică în cămașa de noapte a bunicii. Rolul cel mai amuzant al scenetei.
Costum Costum Lupul din poveste+ O cămașă de noapte lungă și largă, o bonetă și ochelari mari, fără lentile.
-
Pădurarul
Vine la chemarea iepurașilor și pune lucrurile în ordine. Vorbește apăsat și calm; el spune la final regula, pe înțelesul tuturor.
Costum Costum Aventurier al Pădurii -
Bufnița
Înțeleapta pădurii: îi spune Scufiței sfatul în versuri și îi trimite pe iepurași după ajutor. Vorbește rar, cu „Hu-hu!” la început.
Costum Costum Bufniță de bibliotecă -
Veverițele
Iuți și curioase; din vârful copacilor văd tot ce se întâmplă.
Costum Costum de veveriță maro -
Iepurașii
Cei mai rapizi din pădure: aleargă după pădurar și vin cu el.
Costum Costum Iepuraș de câmp -
Aricii
Mici și atenți. Îl văd pe lup luând-o pe scurtătură, iar la final lupul se înțeapă fugind pe lângă ei.
Costum Costum Arici de pădure -
Florile
Stau în poiană, lângă cărare. Când Scufița iese din drum, o roagă să se întoarcă. Rol potrivit pentru copiii mai timizi.
Costum Costum Margaretă de poiană+ Merg și alte costume de flori din catalog, de exemplu clopoței sau maci.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Scena are trei locuri, de la stânga la dreapta. Căsuța Scufiței: o măsuță cu coșulețul. Pădurea, în mijloc: doi-trei copaci din carton, o cărare lipită pe podea cu bandă colorată și, lângă ea, poiana cu flori. Căsuța bunicii: un pat (sau trei scaune acoperite cu o pătură), o noptieră, un dulap din carton cu ușă care se deschide și o fereastră decupată într-un panou. Bufnița stă pe un scaun stabil, în spatele unui copac.
Recuzita
Muzica
- Cântecul Scufiței, „Pe cărare, pas cu pas”: pe o melodie simplă, de mers, cântat când pornește la drum și reluat de toți la final.
- Intrarea lupului: câteva note grave la pian sau tema lupului din „Petrică și lupul” de Serghei Prokofiev.
- Fuga iepurașilor după pădurar: câteva secunde din „Zborul bondarului” de Rimski-Korsakov.
- Cântecul de la sfârșit: opt versuri, pe melodia cântecului Scufiței.
Textul scenetei
Scena 1 – Coșulețul pentru bunica
Căsuța Scufiței. Mama pune în coșuleț o plăcintă, un borcan cu miere și o cutiuță cu fragi. Scufița Roșie își leagă scufița.
Povestitorul
A fost odată o fetiță pe care o iubea toată lumea. Bunica ei îi cususe o scufiță roșie, iar fetița o purta peste tot. De aceea, toți îi spuneau Scufița Roșie.
Mama
Scufițo, bunica e răcită și stă în pat. Du-i coșulețul ăsta: plăcintă caldă, miere și fragi.
Scufița Roșie
Bucuroasă, mămico! Îmi place tare mult la bunica.
Mama(serioasă)
Dar ascultă bine: mergi numai pe cărare, nu te abate prin pădure și nu sta de vorbă cu nimeni pe care nu-l cunoști.
Scufița Roșie
Pe cărare, fără opriri și fără vorbă cu străinii. Promit, mămico!
Mama o sărută pe frunte. Scufița pornește la drum, cu coșulețul pe braț.
Scufița Roșie(cântă)
Pe cărare, pas cu pas,
Merg cântând, nu fac popas!
Duc bunicii mele dragi
Miere, plăcintă și fragi!
Scena 2 – În pădure
Pădurea. Florile stau în poiană, puțin mai departe de cărare. Veverițele, Iepurașii și Aricii se joacă printre copaci. Bufnița stă pe creanga ei.
Povestitorul
Ca să ajungă la bunica, Scufița trebuia să treacă prin pădure. Iar în pădure o așteptau prietenii ei.
Veverițele
Bună dimineața, Scufițo! Ce frumos cânți!
Iepurașii(adulmecând coșulețul)
Și ce bine miroase plăcinta pentru bunica!
Aricii
Ai grijă pe drum, Scufițo!
Bufnița(de pe creangă)
Hu-hu! Ține minte, fată:
Mergi pe drum, nu prin desiș,
Și cu cine nu cunoști
Nu vorbi, nici pe furiș!
Se aude muzica lupului. Animalele se ascund repede după copaci. Lupul iese în calea Scufiței și face o plecăciune adâncă.
Lupul(cu glas mieros)
Bună ziua, domnișoară! Ce scufiță frumoasă! Încotro, așa singurică?
Animalele pădurii(în șoaptă, din spatele copacilor)
Nu-i spune! Nu-i spune!
Scufița ezită o clipă, apoi răspunde politicoasă. Animalele își duc lăbuțele la cap.
Scufița Roșie
La bunica mea. Stă în căsuța de sub cei trei stejari, la capătul cărării.
Lupul(către public, frecându-și labele)
Hă-hă! O bunică și o nepoțică... (Tare, dulce.) Ce fetiță bună! Dar ia uite ce flori frumoase sunt în poiană! Bunica s-ar bucura tare de un buchet.
Scufița Roșie
Ce idee bună! Culeg doar câteva...
Lupul pleacă grăbit pe partea cealaltă. Scufița iese de pe cărare și se apleacă spre Flori.
Florile(clătinând din cap)
Lasă-ne în iarba deasă!
Mergi la bunicuța-acasă!
Scufița Roșie(se ridică, speriată)
Vai! Am ieșit de pe cărare! Și am vorbit cu un necunoscut... Am uitat tot ce mi-a spus mama!
Animalele ies din ascunzători.
Aricii
Lupul nu s-a dus la plimbare! A luat-o pe scurtătură!
Veverițele
Spre casa bunicii! L-am văzut din vârful copacului!
Bufnița
Hu-hu! Iepurași, fugiți după pădurar! Iar tu, Scufițo, grăbește-te, dar numai pe cărare!
Iepurașii
Fugim! Hop, hop, hop!
Iepurașii ies țopăind. Scufița se întoarce pe cărare și pornește repede.
Scena 3 – Lupul la bunica
Căsuța bunicii. Bunica stă în pat; boneta și ochelarii sunt pe noptieră. Lupul bate la ușă: cioc, cioc, cioc!
Bunica
Cine e?
Lupul(cu glas subțire, prefăcut)
Eu sunt, bunicuțo... Scufița Roșie! Ți-am adus plăcintă!
Bunica(se ridică și se uită pe fereastră)
Hm... De când are nepoata mea urechi păroase și coadă stufoasă? Ăsta e lupul! Repede, în dulap!
Bunica se ascunde în dulap și trage ușa după ea. Lupul intră.
Lupul
Bunicuțo? Unde-ai dispărut? (Caută sub pat și după perdea.) Nu-i nicăieri! (Vede boneta și ochelarii.) Am o idee și mai bună!
Lupul își pune boneta și ochelarii, își trage pe el cămașa de noapte și se bagă în pat, cu plapuma până la nas.
Lupul(către public)
Acum eu sunt bunica! Hi-hi-hi!
Bunica(crăpând ușa dulapului, în șoaptă, către public)
Ce lup obraznic! Mi-a luat boneta!
Scena 4 – Bunico, ce ochi mari ai!
Povestitorul
Între timp, Scufița a ajuns la căsuța bunicii.
Scufița Roșie
Cioc, cioc! Bunicuțo, eu sunt!
Lupul(cu glas subțire, de sub plapumă)
Intră, puișor, intră! Bunica e cam răcită...
Scufița intră și se apropie de pat. Se oprește, nedumerită.
Scufița Roșie
Bunico, ce ochi mari ai! Parcă-s două farfurii!
Lupul
Ca să te văd mai bine când vii!
Scufița Roșie
Bunico, și ce urechi mari ai! Și ce păroase!
Lupul
Ca să te aud mai bine... (Își trage repede boneta peste urechi.) Și să nu-mi fie frig la ele!
Scufița Roșie
Bunico, dar mâinile tale... parcă-s labe!
Lupul
Ca să te îmbrățișez mai bine! (Își ascunde labele sub plapumă.)
Scufița Roșie(face un pas înapoi)
Bunico... și ce dinți mari ai!
Lupul(aruncă plapuma și sare din pat)
Ca să te... HAP!
Scufița sare într-o parte și fuge în jurul patului. Lupul se împiedică în cămașa de noapte și cade pe spate, cu labele în sus. Ușa dulapului se deschide și iese Bunica, cu mătura.
Bunica
Afară din patul meu, lupule! Și dă-mi boneta înapoi!
Scufița aleargă în brațele Bunicii. Intră Pădurarul, urmat de Iepurași și de celelalte animale.
Pădurarul
Stai pe loc, lupule!
Lupul(cu glas subțire, cu boneta strâmbă)
Care lup? Eu sunt... bunica! Hm, hm! Cof-cof!
Toți
Ha-ha-ha!
Pădurarul
De când au bunicile coadă? Gata cu păcălelile! Pleacă din pădurea noastră și să nu te mai prind pe cărarea copiilor!
Lupul
Plec, plec! Nu mai vin niciodată!
Lupul fuge spre ușă și trece prea aproape de Arici.
Lupul
Au! Ace! Au, au, au!
Bunica(râzând, în timp ce lupul iese în fugă, cu boneta pe cap)
Las-o, că ți-e frig la urechi!
Scena 5 – Ce-am învățat
Scufița Roșie(cu capul plecat)
Iartă-mă, bunicuțo. Am vorbit cu un străin și am ieșit de pe cărare.
Bunica(o îmbrățișează)
Bine că v-ați ajutat unii pe alții! Hai să mâncăm plăcinta, toți împreună.
Pădurarul
Și să ținem minte: un străin poate vorbi frumos și poate zâmbi frumos. Dar tu nu-i spui unde mergi și nu pleci nicăieri cu el.
Scufița Roșie
Am învățat, bunicuțo:
Merg pe drum, nu prin desiș,
Și cu cine nu cunosc
Nu vorbesc, nici pe furiș!
Bufnița
Hu-hu! Așa da!
Povestitorul
Și de atunci, Scufița Roșie a mers numai pe cărare. Iar lupul... se zice că și acum poartă boneta bunicii, că-i ține de cald la urechi.
Toți(cântă)
Pe cărare, pas cu pas,
Merg cântând, nu fac popas!
Cu străinii nu vorbesc
Și cu lupul nu glumesc!
Dacă-un lup cu vorbe dulci
Te întreabă unde mergi,
Nu-i răspunzi și pleci de-acolo:
Că ești mare și-nțelegi!
Toată distribuția se prinde de mână și face o plecăciune. Lupul vine în fugă ultimul, cu boneta bunicii pe cap, și se înclină și el.
Sfaturi de regie
- Marcați cărarea pe podea cu bandă colorată. Copiii văd limpede când Scufița iese de pe cărare, iar mesajul de siguranță se înțelege fără explicații.
- Dulapul bunicii poate fi un paravan sau o cutie mare de carton deschisă în spate: bunica stă pe un scăunel, ascunsă, și iese pe neașteptate, spre bucuria sălii.
- Cămașa de noapte a lupului să fie lungă și largă, ca să se împiedice caraghios. „Căderea” se face pe pat sau pe o saltea și se exersează dinainte.
- Dialogul „Bunico, ce ochi mari ai!” merge cel mai bine cu pauze: Scufița face un pas înapoi la fiecare întrebare, iar lupul își ascunde repede ce l-a dat de gol.
- Copiii din public vor striga singuri „Nu-i spune!”. Lăsați-i, e semn că au înțeles regula; Scufița poate aștepta o clipă înainte să răspundă.
Variante și adaptări
- Cu șapte copii: Scufița, mama, bunica, lupul, pădurarul, bufnița și povestitorul. Replicile celorlalte animale și ale florilor le preia bufnița.
- Toată grupa: oricâte flori, veverițe, iepurași și arici; fiecare grup își spune replica în cor.
- Grupa mijlocie: păstrați scenele 1, 2 și 4, iar educatoarea, ca povestitor, rezumă ce s-a întâmplat la casa bunicii.
- Clasa pregătitoare: doi povestitori, iar dialogul cu lupul se poate lungi cu o întrebare inventată de copii (de exemplu, „ce nas mare ai!”).
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.