🎄 Crăciun
Scrisoarea pierdută a lui Moș Crăciun
Vântul de iarnă fură o scrisoare din geanta Poștașului lui Moș Crăciun. Spiridușii, renii și copiii o caută, iar Moș o citește la final. Caldă, amuzantă, cu cântec.
- Clasele I–II
- ⏱ 11 min
- 👥 10–27 copii
- 🎭 13 roluri
Despre scenetă
Poștașul lui Moș Crăciun ia din cutia roșie a satului o mie de scrisori, dar în pădure Vântul de iarnă îi smulge căciula și, în timp ce Poștașul aleargă după ea, îi fură plicul cu un brăduț desenat. La Moș Crăciun, spiridușii numără doar 999 de scrisori. Spiridușii, renii, Poștașul și copiii din sat pornesc în căutare, trag de nasul Omului de zăpadă din greșeală și aleargă degeaba după Vânt, până când Ilinca, cea care a trimis scrisoarea, îl întreabă pur și simplu de ce a luat-o. Vântul era doar singur. Îl primesc în horă, iar el le dă plicul înapoi.
La final, Moș Crăciun citește scrisoarea cu voce tare: Ilinca nu cere nimic pentru ea, ci ochelari noi pentru bunica ei, pentru că pe cei vechi s-a așezat pisica. Sceneta e în proză, cu momente în versuri și două cântece cu versuri originale. Rolurile sunt bine conturate (Poștașul vorbăreț, Spiridușul grăbit, Vântul ștrengar), iar Fulgii și Copiii din sat lărgesc distribuția după numărul copiilor din clasă.
Ce învață copiii
- Dezvoltare personală: empatia și generozitatea; Ilinca cere un dar pentru bunica ei, nu pentru ea.
- Rezolvarea neînțelegerilor prin vorbă bună: Vântul nu e prins cu forța, ci întrebat ce-l supără.
- Comunicare în limba română: dialog în proză, versuri și citirea expresivă a unei scrisori. Sceneta e un bun început pentru o lecție despre scrisoare.
- Muzică și mișcare: hora cu Vântul și cântecul final, cu versuri originale.
- Matematică și explorarea mediului: numărătoarea până la o mie și gluma Spiridușului grăbit („unu, doi, trei, patru, cinci, o sută!”).
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul
Leagă scenele cu câteva fraze. Rol pentru un copil care citește bine și vorbește rar.
Idee de costum: O căciulă cu moț, un fular și o carte cu un plic mare desenat pe copertă.
-
Ilinca
Fetița care a scris scrisoarea cu brăduț: discretă, isteață și bună la suflet. Ea are ideea să vorbească frumos cu Vântul, în loc să alerge după el.
Costum Costum Colindătoare de iarnă -
Matei
Prietenul Ilincăi: vorbăreț și curios, cu o listă de dorințe lungă cât o sanie cu motor. El își dă seama al cui e plicul pierdut.
Costum Costum Colindător de iarnă -
Copiii din sat
Copiii care se dau cu sania la marginea pădurii. Spun pe rând ce i-au cerut lui Moș Crăciun și se alătură căutării.
Idee de costum: Haine groase de iarnă de acasă (geacă, căciulă, fular, mănuși) și o săniuță de plastic.
-
Poștașul
Poștașul lui Moș Crăciun: harnic, vorbăreț și cam neatent. Numără o mie de scrisori, dar nu observă când îi dispare una din geantă. Rol comic mare.
+ O geantă mare, cu un buzunar în exterior.
-
Vântul de iarnă
Ștrengar, iute, mereu în mișcare. Pare un hoțoman, dar de fapt e singur și vrea doar să se joace cu cineva. Rolul cere energie, dar și un moment liniștit, când spune ce-l supără.
Idee de costum: O pelerină din tul alb sau din folie argintie, cu panglici albe și albastre prinse de mâneci, care flutură la fiecare rotire; „vârtejuri” albastre pictate pe obraji.
-
Fulgii de nea
Ceata Vântului: se învârt în jurul lui, fac viscolul și se alătură horei. Rol fără replici.
+ Pentru fete, și „Costum de fulg de nea”.
-
Moș Crăciun
Blând și răbdător; pentru el, fiecare scrisoare contează. La final citește scrisoarea Ilincăi rar, cu ochelarii pe vârful nasului.
Costum Costum Moș de serbare+ O pereche de ochelari fără lentile.
-
Doamna Crăciun
Organizată și caldă: ea pornește căutarea și se gândește la un dar și pentru pisica bunicii.
Costum Costum Doamna Crăciun -
Spiridușul grăbit
Face totul pe fugă: numără sărind de la cinci la o sută și trage de nasul Omului de zăpadă crezând că a găsit ceva.
Costum Costum de spiriduș -
Spiridușa isteață
Ordonată, cu creionul după ureche: ea numără scrisorile și observă că lipsește una.
Costum Costum Spiridușă cu șorț+ Un creion după ureche și un carnețel.
-
Renii
Se laudă cu nasul lor bun și adulmecă scrisoarea „după miros de creioane colorate”. Replicile le spun în cor.
Costum Costum Ren de sărbătoare+ Sau diadema cu coarne de ren peste un tricou maro.
-
Omul de zăpadă
Stă nemișcat în pădure ca un decor, până când cineva îi trage de nas. Martorul care a văzut totul.
Costum Costum Om de zăpadă+ Un morcov de jucărie sau din carton portocaliu, prins ușor, ca să poată fi „luat”.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Trei locuri, schimbate doar din lumini și din câteva obiecte. În stânga, marginea satului: o cutie poștală roșie din carton, pe care scrie „Pentru Moș Crăciun”. În mijloc, pădurea: doi-trei brazi din carton și un paravan alb, nămetele după care se ascund copiii; Omul de zăpadă stă aici tot timpul, ca un decor viu. În dreapta, casa lui Moș Crăciun: o masă cu teancuri de plicuri și un scaun mare.
Recuzita
Muzica
- Versurile Poștașului, „Ger și viscol, nea și vânt”: spuse ritmat, ca un marș vesel.
- Pentru viscol și pentru alergarea după Vânt: „Valsul fulgilor de nea” din „Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski sau o înregistrare cu vânt.
- Cântecul horei, „Hai în horă, frate vânt”, și răspunsul Vântului: din text, pe o melodie simplă de horă.
- Cântecul final, „Cea mai mică scrisorică”: din text, pe o melodie de colind veselă sau spus în cor.
Textul scenetei
Scena 1 – Cutia poștală din sat
Marginea satului. Copiii din sat, Ilinca și Matei intră cu săniuțele și își aruncă bulgări de vată.
Povestitorul
În satul nostru de sub munte, în fiecare decembrie, se întâmplă același lucru: copiii pun scrisori în cutia poștală roșie de la marginea pădurii, iar seara vine Poștașul lui Moș Crăciun să le ia.
Matei(strecoară un plic în cutie)
Gata, am pus-o! I-am cerut lui Moș Crăciun o sanie cu motor. Și cu volan. Și cu claxon!
Copiii din sat(pe rând)
Eu am cerut o păpușă! Eu, un robot! Eu, un dinozaur care face baloane de săpun!
Matei
Ilinca, tu ce-ai cerut?
Ilinca(strecoară repede plicul în cutie)
Secret.
Matei
Hai, spune-ne!
Ilinca
Secret înseamnă secret. Am desenat doar un brăduț pe plic, ca să-l recunoască Moșul.
Se aude un clopoțel. Copiii se ascund după nămete și privesc. Intră Poștașul, cu geanta mare, mărșăluind vesel.
Poștașul
Ger și viscol, nea și vânt,
Eu la drum pornesc mereu:
Câte-o mie de scrisori
Duc în geantă, chiar de-i greu!
Poștașul deschide cutia și pune plicurile în geantă, numărând repede.
Poștașul
...nouă sute nouăzeci și opt, nouă sute nouăzeci și nouă... și o mie! Ultima, cu un brăduț desenat pe plic. Pe asta o pun deasupra, în buzunar, să nu se îndoaie.
Poștașul arată plicul publicului, îl pune în buzunarul exterior al gentii și pleacă spre pădure. Copiii ies de după nămete și îi fac cu mâna.
Ilinca(încet)
Drum bun, scrisoare mică!
Scena 2 – Vântul de iarnă
Pădurea. Lumina devine albastră. Vântul de iarnă intră rotindu-se, cu Fulgii de nea după el.
Povestitorul
Dar în pădure îl aștepta cineva care nu stă niciodată locului: Vântul de iarnă.
Vântul de iarnă
Vâjj și vâjj! Sunt Vântul iernii,
Nu stau nicio clipă-n loc;
Cine trece prin pădure
Intră, vrând-nevrând, în joc!
Intră Poștașul, tremurând de frig.
Poștașul
Brrr! Ce viscol! Bine că mai am puțin până la Moș Crăciun.
Vântul de iarnă(către public, șoptit)
Ia să vedem ce are poștașul în geantă! Vâjjj!
Vântul suflă spre Poștaș, iar Fulgii se învârt în jurul lui. Vântul îi ia căciula și o aruncă mai încolo.
Poștașul
Căciula mea! Stai, căciulă, stai!
Poștașul aleargă după căciulă. Între timp, Vântul scoate plicul cu brăduț din buzunarul gentii și îl ascunde la spate.
Vântul de iarnă
Hi-hi! O scrisoare! Ce frumos e desenat brăduțul!
Poștașul(își pune căciula, fără să bage de seamă nimic)
Gata, am prins-o! Și acum, repede, la Moș Crăciun!
Poștașul iese. Vântul se învârte fericit cu plicul și iese pe partea cealaltă, cu Fulgii după el.
Scena 3 – Lipsește una!
Casa lui Moș Crăciun. Spiridușii numără plicurile de pe masă. Moș Crăciun și Doamna Crăciun privesc. Poștașul stă lângă ușă, mândru.
Spiridușa isteață
...nouă sute nouăzeci și șapte, nouă sute nouăzeci și opt, nouă sute nouăzeci și nouă... Și gata.
Spiridușul grăbit
Cum gata? Trebuia să fie o mie! Le număr eu din nou: unu, doi, trei, patru, cinci, o sută!
Spiridușa isteață
Nu poți sări de la cinci la o sută!
Spiridușul grăbit
Ba pot, dacă mă grăbesc!
Doamna Crăciun
Poștașule, ai luat toate scrisorile din cutie?
Poștașul
Toate, doamnă Crăciun! O mie, numărate! Ultima era cu un brăduț desenat pe plic. Am pus-o deasupra, în buzunar...
Poștașul caută în buzunar, apoi întoarce geanta pe dos.
Poștașul
Nu mai e! Vai de mine, am pierdut-o în viscol!
Moș Crăciun
O scrisoare pierdută... Pentru noi, fiecare scrisoare contează. Poate tocmai aceea e cea mai importantă dintre toate.
Doamna Crăciun
Atunci o căutăm. Spiriduși, reni, toată lumea în pădure!
Renii
Noi avem nasul cel mai bun! O găsim după miros!
Spiridușul grăbit
Și cum miroase o scrisoare?
Renii(adulmecând)
A hârtie... și a creioane colorate!
Scena 4 – Căutarea
Pădurea. Copiii se dau cu săniuța. Omul de zăpadă stă nemișcat, cu morcovul drept nas. Intră Spiridușii, Renii și Poștașul.
Poștașul
Copii, ați văzut cumva un plic cu un brăduț desenat pe el?
Matei
Cu un brăduț? Ilinca, așa desenezi tu brăduții, cu stea în vârf!
Ilinca(încet)
E... e scrisoarea mea.
Copiii din sat
Atunci te ajutăm s-o găsim!
Toți caută: după brazi, sub săniuțe, în zăpadă. Spiridușul grăbit fuge la Omul de zăpadă și îi ia morcovul.
Spiridușul grăbit
Am găsit ceva! E portocaliu și lung!
Omul de zăpadă(prinde viață)
Hei! Ăla e nasul meu!
Spiridușul grăbit
Pardon, pardon!
Spiridușul grăbit îi pune morcovul la loc, strâmb. Copiii râd.
Omul de zăpadă
Eu stau aici de o săptămână și văd tot. Vântul de iarnă a trecut pe aici cu un plic în mână. Râdea și se tot învârtea.
Vâjj! Vântul de iarnă apare cu Fulgii, ținând plicul deasupra capului.
Vântul de iarnă
Căutați ceva? Asta, poate? Prindeți-mă, dacă puteți! Vâjjj!
Vântul aleargă în cerc mare, cu Fulgii după el. Spiridușii, Renii și Copiii aleargă după el, se încurcă unii în alții și se opresc gâfâind.
Renii(gâfâind)
E prea iute! Nici renii nu-l prind!
Ilinca
Stați! Poate nu trebuie să-l prindem.
Ilinca face un pas spre Vânt. Vântul se oprește.
Ilinca
Vântule, de ce ne-ai luat scrisoarea?
Vântul de iarnă(mirat)
Nimeni nu m-a mai întrebat nimic până acum. Toată lumea fuge de mine. Își strâng fularele, închid ferestrele... și eu rămân singur. Am vrut doar să se joace și cineva cu mine.
Ilinca
Atunci joacă-te cu noi! Hai în hora noastră!
Matei
Și dă-ne scrisoarea înapoi, te rog.
Copiii, Spiridușii și Renii se prind de mâini, cu Vântul între ei, și fac o horă. Fulgii se învârt în jurul lor.
Copiii(cântă)
Hai în horă, frate vânt,
Prinde-te de mâna noastră!
Cu prieteni și cu cânt,
Nu mai bați trist la fereastră!
Vântul de iarnă(cântă)
Mulțumesc, copii, de joacă,
Nu mai sunt un vânt hoinar:
Plicul vi-l dau înapoi,
Plus un fulg de nea în dar!
Vântul îi dă Ilincăi plicul și un fulg de nea din hârtie.
Vântul de iarnă
Și iartă-mă, Ilinca: am citit-o pe drum. Dar nu spun nimănui ce scrie în ea.
Ilinca
Nu-i nimic. Oricum o citește Moș Crăciun.
Scena 5 – Scrisoarea Ilincăi
Se aude un clopoțel. Intră Moș Crăciun și Doamna Crăciun.
Moș Crăciun
Ho-ho-ho! N-am mai avut răbdare acasă. Ați găsit-o?
Poștașul(îi întinde plicul, cu o plecăciune)
Iat-o, Moș Crăciune! Scrisoarea cu brăduț, întreagă, nici măcar îndoită!
Moș Crăciun își pune ochelarii și citește rar, cu voce tare. Toți se strâng în jurul lui.
Moș Crăciun
„Dragă Moș Crăciun, anul acesta nu-ți cer nimic pentru mine. Am tot ce-mi trebuie. Te rog doar să-i aduci bunicii mele niște ochelari noi. Pe cei vechi s-a așezat pisica, și acum bunica nu mai poate să-mi citească povești la telefon. Până vii tu, îi citesc eu ei, în fiecare seară. Cu drag, Ilinca. P.S. Pisica nu e vinovată. S-a așezat din greșeală.”
Toți râd încet.
Matei
Ilinca... chiar n-ai cerut nimic pentru tine?
Ilinca
Ba da. Să-mi poată citi iar bunica povești.
Moș Crăciun
Ilinca, asta e cea mai frumoasă scrisoare din toată mia. Ochelarii bunicii vor fi primii în sanie. Și cred că mai găsesc ceva și pentru o fetiță care citește povești seara...
Doamna Crăciun
Iar pentru pisică, un ghem mare de lână. Să stea pe el, nu pe ochelari!
Copiii
Ha-ha-ha!
Vântul de iarnă
Moș Crăciune, în noaptea de Crăciun suflu eu din spatele saniei. Ajungi la bunica Ilincăi cât ai clipi!
Moș Crăciun
Primit, prietene Vânt! De-acum faci parte din echipă.
Poștașul
Iar eu, de-acum, îmi cos un buzunar cu fermoar!
Toată distribuția vine în fața scenei.
Toți(cântă)
Cea mai mică scrisorică
A făcut un drum mai lung,
Însă vorbele cu suflet
Pân' la Moșul tot ajung!
Cine cere pentru alții
Are-un suflet luminos,
Și Crăciunul îi aduce
Darul cel mai prețios!
Toți se prind de mâini și fac o plecăciune. Vântul flutură panglicile, iar Poștașul arată publicului, mândru, buzunarul gentii.
Sfaturi de regie
- Plicul trebuie să se vadă din sală: folosiți un plic mare, cu brăduțul desenat cu carioca groasă. Poștașul îl arată publicului când îl pune deasupra.
- Furtul plicului: Poștașul aleargă după căciulă cu spatele la Vânt, iar plicul stă într-un buzunar exterior, prins ușor cu o clamă. Repetați mișcarea până iese natural.
- Alergarea după Vânt se face pe un cerc mare, stabilit dinainte, cu o singură regulă: nimeni nu se atinge. Copiii „se încurcă” comic, dar nu cad.
- Vântul are nevoie de un copil plin de energie, dar și de un moment liniștit, când spune de ce e singur. Vorbiți la repetiții despre cum se simte cineva cu care nu se joacă nimeni.
- Moș Crăciun citește scrisoarea rar, cu pauze. P.S.-ul cu pisica e poanta: lăsați sala să râdă înainte să continue.
- Copiii timizi se simt bine ca Fulgi (fără replici) sau ca Copii din sat (replici scurte, spuse pe rând).
Variante și adaptări
- Cu 10 copii: fără Fulgi și fără Copiii din sat; replicile Doamnei Crăciun le preia Spiridușa isteață, iar Renii sunt jucați de un singur copil.
- Cu mai mulți copii: fulgii, renii și copiii din sat pot fi oricâți; adăugați câțiva spiriduși care numără plicurile în cor.
- Pentru grupa mare și clasa pregătitoare: scurtați scena 3, iar Moș citește doar rugămintea pentru ochelari și P.S.-ul.
- După serbare, la clasă: fiecare copil scrie o scrisoare către Moș Crăciun în care cere ceva pentru altcineva.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.