🍂 Serbarea toamnei
Rămas-bun, rândunele!
Vine toamna, iar rândunelele și barza pleacă spre țările calde. Își iau rămas-bun de la arici, veveriță și ursuleț și promit că se întorc la primăvară. Pentru grupa mijlocie și mare.
- Grupa mijlocie
- Grupa mare
- ⏱ 6 min
- 👥 8–30 copii
- 🎭 12 roluri
Despre scenetă
O scenetă blândă despre plecarea păsărilor călătoare. Soarele se culcă tot mai devreme, norișorul trimite ploaia, vântul scutură frunzele, iar rândunelele se adună pe sârmă. Rândunica cea mică nu înțelege de ce trebuie să plece și nu vrea să plece fără să-și ia rămas-bun de la prietenii ei. Ariciul îi urează drum bun, veverița îi dă o alună (pe care rândunica, politicoasă, nu o poate mânca), iar ursulețul adoarme chiar în timp ce o petrece. Apoi barza pornește stolul în zbor, iar toată lumea cântă un cântec de rămas-bun și de revedere.
Versurile sunt scurte și duioase, câte două sau patru pe copil, ușor de învățat. Zborul păsărilor și dansul frunzelor se fac pe muzică, fără replici, iar grupurile de rândunele, frunze și picături de ploaie pot crește după nevoie. Sceneta se joacă de la 8 până la 30 de copii.
Ce învață copiii
- Păsările călătoare: de ce pleacă toamna rândunelele și berzele și când se întorc (tema anuală „Când, cum și de ce se întâmplă?”).
- Cum trec iarna animalele care rămân: ariciul și ursul dorm, veverița își face provizii.
- Semnele toamnei: zile mai scurte, nori, ploaie, vânt și frunze care cad.
- Exprimarea emoțiilor: tristețea despărțirii și bucuria revederii (tema anuală „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”).
- Mișcarea pe muzică și orientarea în spațiu: zborul în cerc și dansul frunzelor.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul
Leagă momentele cu glas cald și liniștit. La grupa mijlocie e educatoarea; la grupa mare poate fi un copil care vorbește rar și clar.
Idee de costum: O eșarfă în culorile toamnei și o carte mare din carton.
-
Soarele
Blând și obosit: cască și se retrage mai devreme, cum fac zilele de toamnă.
Costum Costum de soare cu rochiță+ Pentru un băiat: un tricou galben și o coroană de raze din carton auriu.
-
Norișorul
Pufos și liniștit: „plutește” pe vârfuri și trimite picăturile pe pământ.
Costum Costum Norișor pufos -
Picăturile de ploaie
Sar mărunt, pe vârfuri, și bat ușor din degete, ca ploaia pe frunze. Vorbesc în cor.
Costum Costum Picătură de ploaie -
Vântul
Rece, dar jucăuș: aleargă ușor printre frunze și, la final, petrece păsările la drum.
Costum Costum Vânt de primăvară+ Costumul de vânt merge și toamna; adăugați câteva panglici aurii și ruginii, prinse de mâneci.
-
Frunzele
Se rotesc în jurul Vântului și cad încet pe marginea scenei. Rol fără replici, potrivit pentru copiii timizi.
Costum Costum Frunză de arțar -
Barza
Conducătoarea stolului: calmă, înțeleaptă, cu pași mari și rari. Vorbește blând cu rândunica cea mică.
Costum Costum Barză călătoare -
Rândunelele
Stolul vesel de pe sârmă: ciripesc în cor și „zboară” în cerc, cu brațele întinse.
-
Rândunica cea mică
Pleacă pentru prima oară și îi e greu să-și lase prietenii. Întâi e tristă, apoi se înseninează când promite că se întoarce. Rolul cu cele mai multe replici.
-
Ariciul
Bun și puțin stângaci, cu o grămăjoară de frunze în brațe: își pregătește patul de iarnă.
Costum Costum Arici de pădure+ Câteva frunze de hârtie în brațe.
-
Veverița
Darnică și iute: îi dă rândunicii o alună, ca amintire.
Costum Costum de veveriță maro+ O alună sau o nucă în mână.
-
Ursulețul
Somnoros de-a binelea: cască, se freacă la ochi și adoarme chiar în timp ce își ia rămas-bun. Se trezește abia la plecăciune.
Costum Costum Ursuleț de miere
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Marginea unei păduri, toamna. În fundul scenei, o bancă lungă: e sârma pe care se adună păsările. În spatele ei se poate întinde o sfoară, prinsă bine, la înălțimea umerilor, ca o sârmă de telegraf. Într-o parte, un copac din carton cu frunze ruginii; la rădăcina lui, o pătură maro pentru bârlogul ursulețului. În colțul opus, un scăunel pentru Soare.
Recuzita
Muzica
- Venirea toamnei și dansul frunzelor: Ceaikovski, „Anotimpurile” – „Octombrie (Cântec de toamnă)”, un fragment de un minut.
- Zborul păsărilor: Saint-Saëns, „Carnavalul animalelor” – „Volieră”, un fragment de 40–60 de secunde.
- Cântecul final, „Rândunele, rândunele”: două strofe de patru versuri, pe o melodie lină, de leagăn.
Textul scenetei
Scena 1 – Vine toamna
Soarele stă în mijlocul scenei, cu brațele deschise. Frunzele stau ghemuite într-o parte, iar Norișorul și Picăturile de ploaie în cealaltă.
Povestitorul
Vara s-a terminat. Soarele încă strălucea peste pădure, dar parcă era tot mai obosit...
Soarele(căscând)
Eu sunt Soarele, cel blând:
Toamna mă culc mai curând!
Soarele se retrage încet în colț și se așază pe scăunel. Vine Norișorul, plutind pe vârfuri.
Norișorul
Sunt un norișor pufos:
Picături trimit în jos!
Picăturile de ploaie(sar mărunt, pe vârfuri)
Pic, pic, pic, pe frunze moi:
Toamna vine iar la noi!
Intră Vântul, alergând ușor.
Vântul
Hu-hu-hu! Sunt vânt de toamnă:
Hai la dans, frunzuță-doamnă!
Pe muzică lentă, Frunzele se ridică, se rotesc în jurul Vântului și cad încet, una câte una, pe marginea scenei. Norișorul și Picăturile se retrag lângă Soare.
Scena 2 – Pe sârmă
Rândunelele intră „zburând” și se așază pe bancă, una lângă alta, ca pe o sârmă. Rândunica cea mică vine ultima.
Rândunelele(ciripind)
Cip-cirip, pe sârmă stăm
Și departe-o să zburăm!
Rândunica cea mică
Departe? De ce departe? Mie îmi place aici!
Intră Barza, cu pași mari și rari, și se oprește lângă bancă.
Barza
Puiule, vine iarna. Aici o să fie frig și n-o să mai fie gâze de prins. Noi, păsările călătoare, plecăm toamna spre țările calde.
Barza își desface larg aripile.
Barza
Peste mări și peste țări,
Până-n calde depărtări;
Dar când vine primăvara,
Iar ne vede toată țara!
Rândunica cea mică
Dar prietenii mei? Ariciul, veverița, ursulețul... Nu pot pleca fără să le spun rămas-bun!
Barza
Atunci cheamă-i repede, până nu se ridică vântul!
Rândunica cea mică(strigă spre pădure)
Ariciuleee! Veverițăăă! Ursulețuleee!
Scena 3 – Rămas-bun, prieteni!
Intră Ariciul, Veverița și Ursulețul, care se freacă la ochi de somn.
Ariciul
Rândunică, drum ușor!
Știi că o să-mi fie dor...
Ariciul
Eu dorm iarna sub o grămadă de frunze. Când te întorci, bate-mi de trei ori la ușă: cioc, cioc, cioc!
Veverița(îi întinde o alună)
Îți dau o alună mică:
Ia-o, dragă rândunică!
Rândunica cea mică(zâmbind)
Mulțumesc! Dar rândunelele nu mănâncă alune. Noi prindem gâze din zbor!
Veverița
Atunci păstreaz-o, ca să-ți aduci aminte de mine!
Ursulețul(căscând)
Noapte bună, rândunele,
Vă visez zburând spre stele!
Ursulețul
Uaaah... Când vă întoarceți, să mă treziți cu un cântec, da?
Ursulețul se întinde sub pătura maro, lângă copac, și adoarme.
Rândunica cea mică
Nu fiți triști! E drumul lung,
Dar cu primăvara-ajung!
Ariciul și Veverița
Te așteptăm!
Ursulețul(prin somn)
Hrrr... și eu... hrrr...
Scena 4 – Zborul
Barza
Păsări călătoare, aripile sus! La drum!
Păsările
Cip-cirip! Rămas-bun!
Pe muzica lui Saint-Saëns, păsările se ridică și „zboară” în cerc pe scenă, cu brațele întinse, în urma Barzei, apoi ies printr-o parte. Ariciul și Veverița le fac cu mâna, iar Vântul aleargă o bucată de drum după ele.
Povestitorul
Și rândunelele au zburat peste mări și peste țări. Ariciul s-a culcat sub frunze, ursulețul dormea de mult, iar veverița a păstrat aluna până la primăvară, când prietena ei avea să se întoarcă acasă.
Toată distribuția se adună în fața scenei. Păsările se întorc „în zbor” și se așază lângă prietenii lor. Ursulețul doarme mai departe.
Toți(cântă)
Rândunele, rândunele,
Zbor ușor pe lângă stele!
Peste mări și peste țări,
Până-n calde depărtări!
Primăvara să veniți,
Cuibul vostru să-l găsiți!
Noi rămânem și-așteptăm
Și cu drag vă salutăm!
Toți fac o plecăciune. Chiar atunci, Ursulețul se trezește, sare în picioare, se uită mirat în jur și face și el o plecăciune, ultimul.
Sfaturi de regie
- Zborul se face mereu în aceeași direcție, pe un cerc mare marcat cu bandă pe podea, cu barza în față. Nimeni nu zboară în sens invers, așa că nu se ciocnește nimeni.
- E o scenetă liniștită: rugați copiii să vorbească rar și cald, fără să strige. Cântecul final sună cel mai frumos cântat încet.
- Ursulețul doarme sub pătură în timpul cântecului și sare în picioare abia la plecăciune. Exersați semnalul (de exemplu ultimul acord al pianului), pentru că sala râde de fiecare dată.
- Pentru rândunica cea mică alegeți un copil care poate arăta ce simte: întâi trist, apoi zâmbitor. Nu trebuie să vorbească mult, ci să se uite la prietenii lui când le vorbește.
- Înainte de repetiții, căutați împreună cu grupa rândunele pe sârme, la începutul lui septembrie, sau priviți imagini cu stoluri. Copiii joacă altfel ce au văzut.
Variante și adaptări
- Cu 8 copii: Barza, Rândunica cea mică, două rândunele, Ariciul, Veverița, Ursulețul și Vântul, care dansează singur cu panglicile. Versurile Soarelui, Norișorului și Picăturilor le spune Povestitorul.
- Cu toată grupa (25–30 de copii): câte șapte rândunele și frunze și cinci picături de ploaie. Doi copii pot juca norișorul și spun versurile împreună.
- Grupa mare: Povestitorul poate fi un copil, iar rândunica cea mică poate povesti, la întoarcerea din zbor, ce a văzut „peste mări și peste țări”: o mare, o cămilă, un soare fierbinte.
- Versiune scurtă (4 minute): săriți scena întâi și începeți direct cu păsările pe sârmă; dansul frunzelor se face în timpul zborului.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.