📖 Povești pentru orice zi
Harap-Alb și prietenii lui
fragment după Ion Creangă
Harap-Alb și cei cinci tovarăși năzdrăvani trec încercările Împăratului Roș: casa de aramă, ospățul, macul cu nisip și domnița fermecată. O scenetă despre prietenie, pentru clasele III–IV.
- Clasele III–IV
- ⏱ 15 min
- 👥 13–28 copii
- 🎭 17 roluri
Despre scenetă
Trimis de Spân după fata Împăratului Roș, Harap-Alb face pe drum două fapte bune: ocolește o nuntă de furnici și le dă adăpost unor albine rătăcite. Apoi își face cinci tovarăși ciudați, care se laudă fiecare în felul lui: Gerilă, căruia îi e frig lângă foc, Flămânzilă, sac fără fund, Setilă, care bea un lac dintr-o sorbire, Ochilă, care vede tot cu ochiul închis, și Păsări-Lăți-Lungilă, care se lungește până la lună. La Împăratul Roș, fiecare încercare e câștigată de altcineva: Gerilă răcește casa de aramă înfierbântată, Flămânzilă și Setilă golesc masa împărătească, furnicile aleg macul de nisip, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă prind domnița prefăcută în păsărică, iar crăiasa albinelor o arată pe fata adevărată.
Sceneta păstrează umorul și vorbele lui Creangă, dar e blândă: fără vin, fără păsări mâncate, fără amenințări cu moartea. Replicile repetate („Râzi tu, râzi, Harap-Alb...”, „A veni ea și vremea aceea”) o fac ușor de învățat și foarte gustată de sală. Are opt scene scurte, doi povestitori și roluri pentru toată clasa: furnici, albine și străjeri. Se încheie cu un îndemn la citirea basmului întreg.
Ce învață copiii
- Prietenia și lucrul în echipă: fiecare personaj are un dar, iar încercările se câștigă doar împreună (Dezvoltare personală).
- Binele se întoarce: furnicile și albinele ajutate pe drum îl ajută pe Harap-Alb când are cea mai mare nevoie.
- Limba lui Creangă: expresii vii (tustrei, tuspatru, a trage pe sfoară, sac fără fund, a scoate peri albi) și jocurile de cuvinte din nume (Comunicare în limba română).
- Ținerea cuvântului dat și respectul față de ceilalți, chiar și când sunt foarte diferiți de noi (Educație civică).
- Un îndemn la lectură: sceneta se oprește înainte de finalul basmului, ca elevii să-l citească singuri.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul întâi
Deschide povestea și leagă scenele de drum. Un elev care citește cursiv și nu se grăbește.
Idee de costum: Cămașă albă, vestă populară și o carte mare cu titlul „Povestea lui Harap-Alb”.
-
Povestitorul al doilea
Spune ce se întâmplă noaptea și încheie povestea, cu îndemnul la citirea basmului. Vorbește rar și cu haz.
Idee de costum: Ie sau cămașă albă și o eșarfă tricoloră.
-
Harap-Alb
Fiul craiului, ajuns slugă la Spân, dar ținându-se de cuvânt. E blând, politicos și curajos și se poartă frumos cu fiecare tovarăș. Fraza lui repetată („Luminate împărate...”) se spune de fiecare dată cu altă nuanță.
Costum Costum Harap-Alb de serbare+ O traistă și o pălărie, în care se așază albinele.
-
Spânul
Stăpânul viclean, care apare doar la început. Fudul și caraghios de rău, își freacă mâinile și vorbește spre public.
Costum Costum Spânul de poveste -
Gerilă
Tremură lângă foc și se bucură de ger. Bombănitor și ușor de supărat, dar cu inimă bună. Rol comic, cu mult „Brrr!” și suflat.
Costum Costum Prințul gheții+ O căciulă mare de blană, un fular lung, urechi mari din carton și țurțuri din folie de aluminiu prinși de mâneci.
-
Flămânzilă
Mănâncă orice și oricât și strigă tot timpul că moare de foame. Se ține cu mâinile de burtă și își linge lingura.
Idee de costum: O cămașă largă cu o pernă sub ea, un șervet legat la gât, o oală mare și o lingură de lemn uriașă din carton.
-
Setilă
Bea fântâni și lacuri dintr-o sorbire și tot i-e sete. Vorbește cu limba scoasă, ca după o zi de vară.
Idee de costum: O cămașă albastră cu picături de apă desenate, o cană mare de tablă la brâu și un pai lung din hârtie.
-
Ochilă
Are un singur ochi mare în frunte: cu el deschis nu vede nimic, cu el închis vede tot. E isteț, cam lăudăros și spune vorba de duh a poveștii: „tot omul are un dar”.
Idee de costum: O bentiță cu un ochi mare din carton și o pleoapă care se ridică și se coboară (o clapă prinsă cu o capsă); o lunetă dintr-un tub de carton.
-
Păsări-Lăți-Lungilă
Vânătorul de păsări care se lățește cât pământul și se lungește până la lună. Prinde păsările din zbor doar ca să le dea drumul. Rol bun pentru un copil înalt și mucalit.
Costum Costum Aventurier al Pădurii+ Un braț lung din carton (sau un clește de jucărie pentru prins obiecte), un arc fără săgeți și o păsărică de pluș.
-
Împăratul Roș
Bănuitor, zgârcit și supărăcios, dar mai mult caraghios decât rău. Răspunde mereu „A veni ea și vremea aceea”, de fiecare dată mai necăjit.
Costum Costum Rege de cetate+ O mantie sau o eșarfă roșie, ca să i se potrivească numele.
-
Fata Împăratului Roș
O domniță isteață și fermecată, care știe să se prefacă în păsărică. Nu e rea, doar pune la încercare pețitorii. La final pleacă de bunăvoie cu Harap-Alb.
Costum Costum Domniță de cetate+ O pelerină cu pene, pentru momentul în care se face păsărică, și o năframă.
-
Fata de suflet
Fata pe care împăratul a crescut-o ca pe a lui și care seamănă leit cu domnița. Stă nemișcată la încercarea ghicitului, iar la urmă spune cine este.
Costum Costum Domniță de cetate+ Exact același costum și aceeași năframă ca ale domniței: cele două trebuie să semene ca două picături de apă.
-
Crăiasa furnicilor
Mică, dar hotărâtă și recunoscătoare. Îi dă lui Harap-Alb o aripă și se ține de cuvânt.
Costum Costum Furnicuță harnică+ O coroniță mică, aurie.
-
Furnicile
Nuntașii de pe pod și, mai târziu, harnicele care aleg macul de nisip. La urmă îl ciupesc ușurel pe împărat în somn.
Costum Costum Furnicuță harnică+ Flori mici din hârtie pentru alaiul de nuntă.
-
Crăiasa albinelor
Înțeleaptă și blândă, vine în zbor când e chemată și o arată pe domnița adevărată.
Costum Costum de albinuță+ O coroniță mică, aurie.
-
Albinele
Roiul rătăcit, pe care Harap-Alb îl adăpostește în pălăria lui. Zboară bezmetic, bâzâind, apoi se așază liniștite. Rol fără replici, doar mișcare.
Costum Diademă de albinuță+ Tricou cu dungi galbene și negre și aripioare din tul.
-
Străjerii
Oamenii Împăratului Roș: încălzesc casa de aramă, aduc ospățul și se miră de toate. Răspund mereu în cor: „Am înțeles, luminate împărate!”.
Costum Costum de ofițer roșu+ Foale din carton pentru încălzitul casei.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
În stânga, un scaun înalt pentru Spân. La mijloc, drumul: o scândură lată pe podea, care e podul furnicilor, apoi focul lui Gerilă (câteva bețe și panglici roșii), o oală mare și un butoi de carton. În dreapta, curtea Împăratului Roș: un tron, odaia domniței (un paravan cu o perdea) și casa de aramă, un cadru ușor sau două scaune acoperite cu hârtie creponată roșie și portocalie. În fundal, o stâncă de carton și o lună de carton prinsă pe un băț, cu un scăunel stabil ascuns în spatele lor.
Recuzita
Muzica
- La nunta furnicilor: o melodie populară de nuntă, cântată la fluier sau de pe disc.
- Pentru roiul de albine: „Zborul bondarului” de Rimski-Korsakov, primele 20 de secunde.
- Când casa de aramă se face sloi: începutul „Iernii” din „Anotimpurile” de Vivaldi.
- Când furnicile aleg macul: „În palatul regelui munților” de Grieg, care se tot grăbește.
- Cântecul final, „Fiecare are-un dar”: două strofe din text, cântate pe o melodie de horă.
Textul scenetei
Scena 1 – Porunca Spânului
În stânga, Spânul stă pe un scaun înalt, ca un stăpân. Harap-Alb stă în fața lui, cu capul plecat.
Povestitorul întâi
Amu cică era odată un crai care avea trei feciori. Cel mai mic dintre ei a pornit la drum lung, spre unchiul său, Verde-Împărat.
Povestitorul al doilea
Dar pe drum l-a păcălit un Spân viclean, care l-a făcut sluga lui și i-a dat un nume nou: Harap-Alb. Iar Harap-Alb a jurat să-l asculte în toate.
Spânul
Harap-Alb! Mi-ai adus sălăți din Grădina Ursului, mi-ai adus pielea cerbului cu pietre scumpe... Acum să-mi aduci pe fata Împăratului Roș, să mă însor cu ea!
Harap-Alb
Cum poruncești, stăpâne. Am jurat, și mă țin de cuvânt.
Spânul(către public, frecându-și mâinile)
He-he! Împăratul Roș nu și-a dat fata nimănui. Să te văd cum te descurci, Harap-Albule!
Harap-Alb își ia traista și pornește la drum. Spânul iese.
Scena 2 – Fapte bune pe drum
Pe scândura lată de pe podea trec în șir Furnicile, cu flori mici în mâini: e o nuntă. În față merge Crăiasa furnicilor.
Povestitorul întâi
Și cum mergea el, numai iaca dă de un pod peste o apă mare. Pe pod trecea tocmai o nuntă de furnici.
Harap-Alb
O nuntă de furnici! Dacă trec peste pod, calc o mulțime de gâzulițe nevinovate. Mai bine trec prin apă, cum m-o ajuta Dumnezeu.
Harap-Alb trece pe lângă pod, ridicând genunchii sus, ca prin apă adâncă.
Harap-Alb
Brrr! Ce rece-i apa!
Crăiasa furnicilor
Harap-Alb, pentru că ți-a fost milă de noi și nu ne-ai stricat nunta, na-ți aripa asta. Când vei avea nevoie de mine, suflă în ea de trei ori, și eu, cu tot neamul meu, îți vin în ajutor.
Harap-Alb pune aripa în traistă. Furnicile ies. Pe muzică intră Crăiasa albinelor și Albinele, zburând bezmetice de colo-colo.
Povestitorul al doilea
Mai merge el cât merge și aude o bâzâitură. Un roi de albine umbla de colo-colo, neavând unde să se așeze.
Harap-Alb
Sărmanele de voi! N-aveți casă? Uite, așezați-vă în pălăria mea!
Harap-Alb își pune pălăria pe jos, cu gura în sus, iar Albinele se strâng în jurul ei. Apoi el aduce un stup de carton și le „mută” frumușel înăuntru.
Crăiasa albinelor
Harap-Alb, pentru că ne-ai făcut adăpost, na-ți și aripa mea. Când vei avea nevoie de mine, suflă în ea, și-ți vin îndată în ajutor.
Albinele și crăiasa lor ies în zbor. Harap-Alb își pune pălăria pe cap și pornește mai departe.
Scena 3 – Cinci tovarăși năzdrăvani
Povestitorul întâi
Și mai merge Harap-Alb cât merge, și numai ce vede la marginea unui codru o dihanie de om, care stătea lângă un foc cât o casă și striga că moare de frig.
Gerilă stă ghemuit lângă foc și dârdâie.
Gerilă
Brrr! Mor de frig! Brrr!
Harap-Alb(râzând)
Multe mai vede omul cât trăiește! Lângă tine îngheață și focul! Tu trebuie să fii Gerilă!
Gerilă
Râzi tu, râzi, Harap-Alb, dar fără mine n-ai să faci nimica!
Când e cald, eu dârdâi tare,
Când e ger, mă simt ca-n rai;
Suflu-o dată peste casă
Și se face sloi și-n mai!
Harap-Alb
Hai și tu cu mine, dacă vrei. Poate te mai încălzești mergând.
Gerilă se ia după Harap-Alb. Mai încolo, Flămânzilă mănâncă dintr-o oală uriașă, cu o lingură cât o lopată.
Flămânzilă
Mor de foame! Mor de foame!
Harap-Alb
Ăsta mănâncă de zece și tot strigă că-i e foame! Pesemne ești Flămânzilă, sac fără fund!
Flămânzilă
Râzi tu, râzi, Harap-Alb, dar fără mine n-o să faceți nicio ispravă!
Am mâncat azi o căruță
De colaci și de plăcinte,
Șapte cozonaci, o turtă...
Și mi-e foame ca-nainte!
Harap-Alb
Hai și tu cu noi, dacă vrei!
Ceva mai încolo, Setilă bea dintr-o găleată, apoi ridică butoiul la gură.
Setilă
Mă usuc de sete! Apă! Apă!
Harap-Alb
Ăsta a băut un iaz întreg și o gârlă cu mori cu tot, și tot îi e sete! Tu ești vestitul Setilă, fiul Secetei, născut în zodia rațelor!
Setilă
Râzi tu, râzi, Harap-Alb, dar fără mine degeaba vă duceți!
Beau un lac dintr-o sorbire
Și mi-e sete tot mai tare;
Dacă mă lăsați la mal,
Beau și Dunărea cea mare!
Harap-Alb
Hai și tu cu noi, dacă vrei!
Pe o buturugă stă Ochilă, cu ochiul cel mare din frunte închis.
Ochilă
Cu ochiul deschis nu văd nimic, dar cu el închis văd tot! Văd iarba cum crește și soarele cum se rostogolește după deal!
Harap-Alb
Poate că ăsta-i vestitul Ochilă, frate cu Zărilă, văr primar cu Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă!
Ochilă
Râzi tu, râzi, Harap-Alb, dar fără mine rău are să-ți cadă!
Văd prin ziduri, văd prin munte,
Văd și iarba cum răsare,
Văd furnica de pe lună
Și un pește-n fund de mare!
Harap-Alb
Hai și tu cu noi, dacă vrei!
Păsări-Lăți-Lungilă umblă după păsări: se ridică pe vârfuri, se întinde, se lățește cu brațele larg deschise. Prinde din zbor o păsărică de pluș și îi dă drumul.
Harap-Alb
Dar pe ăsta cum l-o mai fi chemând? Să-i zic Păsărilă? Lățilă? Lungilă? Mai bine Păsări-Lăți-Lungilă, că le are pe toate!
Păsări-Lăți-Lungilă
Râzi tu de mine, râzi, Harap-Alb, dar fata Împăratului Roș se face pasăre când vrea. Fără unul ca mine, degeaba vă bateți picioarele!
Mă lățesc cât un hotar,
Cresc în sus, la nori, la stele;
Prind din zbor, cu mâna lungă,
Ciocârlii și rândunele!
Harap-Alb
Hai și tu cu noi, dacă vrei!
Povestitorul al doilea
Și au pornit ei tustrei, tuspatru, tuscinci, tusșase înainte, spre împărăția Împăratului Roș.
Scena 4 – Casa de aramă
În dreapta, curtea Împăratului Roș. Împăratul stă pe tron, cu Fata Împăratului Roș alături. Străjerii stau de o parte și de alta.
Harap-Alb(se înclină)
Să trăiești, luminate împărate! Am venit să-ți cer fata pentru stăpânul meu, nepotul lui Verde-Împărat.
Împăratul Roș(încruntat)
Hm! Niște drumeți ca voi îmi cer fata? Rămâneți peste noapte la mine, și mâine om vedea.
Împăratul își cheamă deoparte Străjerii.
Împăratul Roș(în șoaptă)
Încălziți bine casa de aramă, să se topească de căldură și să fugă înapoi de unde au venit!
Străjerii
Am înțeles, luminate împărate!
Străjerii suflă cu foalele în casa de aramă, apoi îi poftesc pe oaspeți la culcare.
Gerilă(îi oprește pe ceilalți)
Stați! Nu intrați înaintea mea! (Suflă de trei ori.) Fuuu! Fuuu! Fuuu! Acum e bună: nici fierbinte, nici rece!
Toți intră și se întind să doarmă. Străjerii închid ușa.
Gerilă(bombănind)
Numai din pricina voastră am răcit casa. Pentru mine era numai bună! Brrr...
Flămânzilă
Taci odată, Gerilă, că ne-ai făcut capul calendar!
Setilă
Lasă-ne să dormim!
Gerilă
A, așa? Atunci, poftim! Fuuu!
Pe muzica lui Vivaldi, Străjerii aruncă peste casă pânza albă: casa s-a făcut sloi de gheață. Dinăuntru se aude bătaie în ușă.
Tovarășii(dinăuntru, toți în afară de Gerilă)
Ce fel de împărat e ăsta, de ne lasă fără foc în vatră? Ne-a înghețat limba în gură!
Străjerii deschid ușa. Ies toți dârdâind, cu „promoroacă” pe sprâncene (puțin fard alb); numai Gerilă zâmbește mulțumit. Împăratul se freacă la ochi.
Împăratul Roș
Ce-i asta?! Casa mea de aramă s-a făcut sloi de gheață!
Harap-Alb
Luminate împărate, de-acum cred că ne dai fata, ca să te lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră.
Împăratul Roș
A veni ea și vremea aceea, voinice... Dar mai întâi, poftiți la masă!
Scena 5 – Ospățul
Străjerii aduc coșuri cu pâine, tăvi cu plăcinte și butoaie de carton.
Povestitorul întâi
Le-a pus împăratul pe masă douăsprezece coșuri cu pâine, douăsprezece tăvi cu plăcinte și douăsprezece butoaie cu apă de izvor. Și le-a zis că, dacă nu le dau gata, o să aibă de-a face cu el.
Flămânzilă și Setilă
Mâncați voi întâi, fraților, cât puteți!
Ceilalți gustă puțin și se dau la o parte.
Flămânzilă
Acum, dați-vă la o parte, că ați ciugulit ca vrăbiile!
Flămânzilă „înghite” coș după coș și le aruncă pe rând la spate, iar Setilă golește butoaiele dintr-o sorbitură.
Setilă
Horp! Horp! Horp! Gata butoaiele!
Flămânzilă
Mor de foame! Mai e ceva?
Setilă
Mă usuc de sete! Mai aveți apă?
Împăratul Roș(cu mâinile în cap)
Măi, măi, măi! Aceștia-s sărăcia pe capul meu! Mi-au mâncat împărăția într-o seară!
Harap-Alb
Luminate împărate, de-acum cred că ne dai fata...
Împăratul Roș
A veni ea și vremea aceea! Dar iaca, mai aveți o treabă mică: o mierță de mac amestecat cu nisip. Până mâine-dimineață să-mi alegeți macul de-o parte și nisipul de alta, fir cu fir!
Scena 6 – Macul și nisipul
Împăratul le lasă săculețul și două boluri, apoi se culcă pe tron și sforăie.
Ochilă
Eu văd bine fiecare fir, dar aici ar trebui iuțeală și hărnicie de furnică!
Harap-Alb
De furnică? Aripa de furnică! (O scoate din traistă și suflă în ea de trei ori.)
Pe muzica lui Grieg, intră în șir Crăiasa furnicilor și Furnicile. Aleg macul într-un bol și nisipul în celălalt, tot mai repede.
Crăiasa furnicilor
Gata, Harap-Alb! Fir de mac printre nisip nu mai găsești, nici fir de nisip printre mac!
Furnicile
Iar acum, să-l gâdilăm puțin pe împărat!
Furnicile se strecoară lângă tron, îl ciupesc ușurel de glezne și fug.
Împăratul Roș(sare din somn)
Au! Ce mă tot pișcă? Parcă m-au mâncat purecii!
Împăratul vede bolurile cu macul ales și rămâne cu gura căscată.
Harap-Alb
Luminate împărate, de-acum cred că ne dai fata...
Împăratul Roș(printre dinți)
A veni ea și vremea aceea! Dar desară fata mea se culcă în odaia ei, iar voi s-o păziți toată noaptea. Dacă mâine e tot acolo, poate v-o dau.
Scena 7 – Păsărica fermecată
Noapte. Fata Împăratului Roș e în odaia ei. Harap-Alb și Tovarășii stau de strajă în șir, de la ușa ei până la poartă, și moțăie.
Povestitorul al doilea
Pe la miezul nopții, fata împăratului s-a prefăcut într-o păsărică și a zburat nevăzută printre paznici.
Fata își pune pelerina cu pene și trece în vârful picioarelor printre paznici, fluturând din brațe.
Ochilă(își coboară pleoapa ochiului cel mare)
Stați să închid ochiul, ca să văd mai bine... Măi Păsărilă! Fata ne-a tras pe sfoară! S-a făcut păsărică și s-a ascuns după o tufă!
Păsări-Lăți-Lungilă se lățește și bâjbâie prin tufe. Fata fuge și se ascunde după stânca de carton.
Ochilă
Acum e în vârful muntelui, după stânca aceea!
Păsări-Lăți-Lungilă se întinde după stâncă, dar fata fuge și se ascunde după lună.
Ochilă
Iacătă-o! Acum e după lună!
Păsări-Lăți-Lungilă
După lună? Nicio grijă! Mă lungesc până la lună!
Păsări-Lăți-Lungilă se urcă pe scăunelul ascuns după lună, întinde brațul cel lung și o prinde blând pe fată de mână.
Fata Împăratului Roș
Lasă-mă, Păsărilă, și te dăruiesc cu daruri împărătești!
Ochilă
Ba hai frumușel acasă, domniță, că se face ziuă!
O duc înapoi în odaie. Ochilă se întoarce spre Harap-Alb.
Ochilă
Ei, Harap-Alb, ce făceați voi fără mine și fără Păsărilă? Iaca așa: tot omul are un dar!
Se face dimineață. Împăratul vine și o găsește pe fată în odaia ei, sub strajă.
Harap-Alb
Luminate împărate, de-acum cred că ne dai fata...
Împăratul Roș
A veni ea și vremea aceea... Dar mai am o fată, luată de suflet, de o vârstă și de o frumusețe cu fata mea. Dacă o ghicești pe cea adevărată, ia-ți-o și duceți-vă de pe capul meu!
Scena 8 – Care e fata adevărată?
Fata Împăratului Roș și Fata de suflet intră îmbrăcate la fel, cu câte o năframă în mână, și stau nemișcate una lângă alta.
Harap-Alb(se uită când la una, când la alta)
Seamănă ca două picături de apă... Albina! Aripa albinei! (Suflă de trei ori în aripă.)
Crăiasa albinelor intră în zbor, bâzâind, și se așază pe umărul lui Harap-Alb.
Crăiasa albinelor
Nu-ți fie teamă, Harap-Alb! Uită-te bine: cea care se apără cu năframa, aceea e fata împăratului.
Albina zboară în jurul fetelor și se apropie de obrazul uneia. Fata tresare și își flutură năframa.
Fata Împăratului Roș
Pleacă, albino! Pleacă de la mine!
Harap-Alb(o ia frumos de mână)
Iat-o, luminate împărate! Aceasta e fata măriei-tale.
Fata de suflet(zâmbind)
Bine-ai ghicit, voinice! Eu sunt doar sora ei de suflet.
Împăratul Roș(oftând)
Ai ghicit, Harap-Alb. Ia-o, că mi-ați scos peri albi de când ați venit! Și fii vrednic de ea.
Fata Împăratului Roș
Vin cu tine, Harap-Alb. Dar să știi că știu și eu ce nu spui tu: Spânul nu e cine spune că e.
Povestitorul întâi
Și așa, cu ajutorul prietenilor lui, Harap-Alb a trecut toate încercările Împăratului Roș.
Povestitorul al doilea
Ce s-a întâmplat mai departe cu Spânul și cum s-a încheiat povestea, aflați citind basmul lui Ion Creangă. Noi vă spunem doar atât: fiecare are un dar, iar împreună darurile fac minuni.
Toți(cântă)
Fiecare are-un dar,
Unul mic, iar altul mare;
Darurile laolaltă
Fac cât oastea cea mai tare!
Cine-i bun cu o furnică
Și cu-albinele din flori,
Află-n ceas de grea nevoie
Ajutor de mii de ori!
Toată distribuția se prinde de mână și face o plecăciune. Spânul se strecoară ultimul, încruntat, și se înclină și el. Gerilă mai suflă o dată spre sală: „Fuuu!”
Sfaturi de regie
- În poveste, Harap-Alb dă foc aripilor ca să-și cheme ajutoarele. Pe scenă suflă în ele de trei ori, ca să nu-i dăm nimănui idei cu focul.
- Repetați scena 3 ca pe un joc: fiecare tovarăș intră cu o poză caraghioasă și cu un gest numai al lui (Gerilă dârdâie, Flămânzilă își freacă burta, Setilă își scoate limba, Ochilă își coboară pleoapa, Păsări-Lăți-Lungilă se întinde).
- Râsul vine din faptele și laudele personajelor, nu din înfățișarea lor. Spuneți-le asta copiilor de la prima repetiție.
- Păsări-Lăți-Lungilă „se lungește” urcându-se pe un scăunel stabil, ascuns după lună, pe care un adult îl ține. Brațul lung din carton ajută iluzia.
- La a treia replică „Luminate împărate...”, sala o va spune odată cu Harap-Alb. Lăsați-o: e semn că sceneta merge.
- Repetați pe scene și puneți spectacolul cap la cap abia la sfârșit. Scenele 4–8 se joacă toate în curtea împăratului, deci trecerile sunt scurte.
Variante și adaptări
- Cu 13 elevi: un singur Povestitor, fără furnici, albine și străjeri. Vin doar cele două crăiese, iar ospățul îl aduce chiar Împăratul Roș.
- Cu toată clasa: adăugați furnici, albine și străjeri, plus câțiva bucătari ai împăratului (merge costumul de bucătar cu carouri), care aduc ospățul.
- Versiune scurtă, de 10–12 minute: scoateți scena 2 (Povestitorul spune în două fraze ce s-a întâmplat cu furnicile și cu albinele). Domnița se ascunde o singură dată, direct după lună.
- Clasele I–II: povestitorii citesc din carte, iar tovarășii spun doar strofa lor și „Râzi tu, râzi, Harap-Alb...”.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.