🍂 Serbarea toamnei
Greierele și furnica
după fabula lui La Fontaine
Greierele cântă toată vara, furnicile car boabe. Când vine iarna, furnicile îl primesc la ele, iar el le cântă până la primăvară. Fabula lui La Fontaine, cu un final blând.
- Grupa mare
- Clasa pregătitoare
- Clasele I–II
- ⏱ 9 min
- 👥 8–28 copii
- 🎭 10 roluri
Despre scenetă
Fabula lui La Fontaine, cu un final pe care copiii de azi îl înțeleg mai bine. Vara, greierele cântă la vioară și râde de furnicile care car boabe. Toamna, pe lângă el trec pe rând albinuța, veverița, ariciul și melcul, care se pregătesc de iarnă, și fiecare îl cheamă să facă la fel. Greierele are mereu o glumă și o scuză. Apoi vine Zâna Iarnă cu fulgii, iar greierele bate, înfrigurat, la ușa furnicarului. Furnicuțele încep să spună vorba din carte, „Ai cântat? Acum dansează!”, dar Furnica le oprește și îl primește înăuntru. Greierele le mulțumește cum știe el mai bine: le cântă toată iarna, iar la furnicar se dansează până la primăvară.
Învățătura rămâne, dar fără asprime: munca ține burta plină, cântecul ține inima veselă și e nevoie de amândouă. Replicile sunt scurte, unele în versuri ușor de învățat, altele în proză. Furnicuțele și fulgii pot fi oricâți, așa că sceneta se joacă cu 8 până la 28 de copii. Melcul, care se tot pregătește să-și închidă casa, e gluma care revine până la final.
Ce învață copiii
- Valoarea muncii și a pregătirii din timp: fiecare animal își face provizii pentru iarnă în felul lui.
- Generozitatea și recunoștința: furnicile împart ce au, iar greierele le răsplătește cu ce știe el să facă.
- Fiecare talent contează: munca ține burta plină, muzica ține inima veselă, iar împreună trec iarna mai ușor.
- Cum se pregătesc de iarnă veverița, ariciul, melcul și albinele (Matematică și explorarea mediului; la preșcolari, tema „Când, cum și de ce se întâmplă?”).
- Fabula: animale cu trăsături omenești și o învățătură descoperită prin joc (Comunicare în limba română).
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul
Spune povestea și leagă anotimpurile. La grupa mare poate fi educatoarea; la clase, unul sau doi copii care vorbesc rar și clar și își împart replicile.
Idee de costum: O vestă colorată și o carte mare din carton, pe care scrie „Fabule”.
-
Greierele
Vesel, simpatic și cam leneș: are mereu o glumă și o scuză. Nu e rău, doar trăiește pentru ziua de azi. La final devine recunoscător și dăruiește singurul lucru pe care îl are: muzica.
Costum Costum Greiere+ O vioară de jucărie sau din carton, cu arcuș. Pentru un băiat, în catalog există și „Costum de greieraș”.
-
Furnica
Harnică și serioasă, dar cu inima mare. Ea oprește vorba urâtă și deschide ușa. Vorbește calm și hotărât, fără să ridice tonul.
Costum Costum Furnicuță harnică+ Un șorț mic și o lingură de lemn, pentru scena de la furnicar.
-
Furnicuțele
Mărșăluiesc în șir, cu boabe pe umăr, și cântă un cântec de lucru. Vorbesc mereu împreună, ca un cor.
Costum Costum Furnicuță harnică+ Fiecare duce pe umăr un „bob”: o minge mică de burete sau o pungă de hârtie umplută.
-
Albinuța
Grăbită și veselă, „zboară” cu brațele din floare în floare. La final aduce miere pentru gâtul cântărețului.
Costum Costum de albinuță+ Un borcănel gol, cu eticheta „MIERE”.
-
Veverița
Iute și vorbăreață: sare de colo-colo și ascunde nuci peste tot.
Costum Costum de veveriță maro+ Un coșuleț cu nuci sau cu conuri de brad.
-
Ariciul
Somnoros și bun la suflet: își pregătește patul de frunze și cască întruna. Adoarme chiar în mijlocul vorbei.
Costum Costum Arici de pădure+ Un braț de frunze uscate sau din hârtie.
-
Melcul
Încet, foarte încet. Vorbește rar, cu pauze lungi între cuvinte, și e gluma care revine până la final. E rolul potrivit pentru un copil calm, care nu se grăbește.
Costum Costum de Melc -
Zâna Iarnă
Rece și frumoasă, dar nu rea: aduce zăpada, apoi se lasă fermecată de muzica greierelui. Merge rar, cu pași de dans.
Costum Costum Zâna Iarnă -
Fulgii
Dansează în jurul Zânei Iarnă și acoperă poiana cu „zăpadă”. Rol fără replici, potrivit pentru copiii timizi.
+ Pentru fete se potrivește și rochița „Costum de fulg de nea” din catalog.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Scena are două părți. În stânga, furnicarul: un panou din carton în formă de mușuroi, cu o ușă rotundă desenată, iar în fața lui o măsuță joasă și două-trei perne. În dreapta, poiana: un copac din carton cu o scorbură, câteva flori din hârtie și un buștean (o cutie îmbrăcată în hârtie maro), pe care stă greierele. Anotimpurile se schimbă din câteva mișcări: toamna, două furnicuțe strâng florile și presară frunze de hârtie, iar iarna fulgii acoperă bușteanul și copacul cu o pânză albă.
Recuzita
Muzica
- Cântecul greierelui („Cri-cri-cri, ce zi senină”): pe o melodie veselă, inventată împreună cu copiii; greierele „cântă” la vioară în timp ce un adult cântă la pian sau la chitară.
- Marșul furnicuțelor („Unu, doi, și unu, doi”): spus ritmat, ca o numărătoare, pe bătăi de tobă.
- Venirea iernii și dansul fulgilor: Vivaldi, „Anotimpurile” – „Iarna”, partea a II-a (Largo), sau Ceaikovski, „Spărgătorul de nuci” – „Valsul fulgilor de nea”.
- Dansul de la furnicar: Vivaldi, „Anotimpurile” – „Primăvara”, partea I (Allegro). Vioara cântă, iar greierele „cântă” odată cu ea.
- Cântecul final, „Bob cu bob și cânt cu cânt”: două strofe de patru versuri, pe o melodie de joc cunoscută de copii.
Textul scenetei
Scena 1 – Vara
Poiana, vara. Greierele stă tolănit pe buștean, cu vioara în brațe. Furnicuțele intră în șir, cu boabe pe umăr, și trec încet spre furnicar.
Povestitorul
A fost odată, într-o poiană plină de flori, un greiere vesel, care nu știa să facă decât un singur lucru: să cânte. Și cânta de dimineața până seara.
Greierele(cântă la vioară)
Cri-cri-cri, ce zi senină!
Stau la soare, pe colină.
Cânt de dimineață-n seară:
Ce frumoasă-i viața-n vară!
Furnicuțele(mărșăluind, cântă)
Unu, doi, și unu, doi,
Boabe mici cărăm și noi!
Bob cu bob și pas cu pas,
Nicio clipă de popas!
Greierele
Hei, furnicuțelor! Ce tot cărați pe căldura asta? Lăsați boabele și veniți la dans!
Furnicuțele(fără să se oprească)
N-avem timp! N-avem timp!
Intră Furnica, cu un bob mare în spate. Se oprește lângă greiere și își șterge fruntea.
Furnica
Greierașule, noi strângem hrană pentru iarnă. Ar trebui să strângi și tu.
Greierele
Iarna? Pfui! Iarna e departe, departe, dincolo de munți! Acum e vară. Cri-cri!
Furnica
Vara trece ca o zi
Și-apoi frigul va veni.
Cine strânge-n vreme bună
N-are grijă la furtună!
Greierele
Lasă, lasă, că eu am vioara mea. Muzica ține de cald!
Furnica ridică din umeri și pleacă după furnicuțe. Greierele cântă mai departe.
Scena 2 – Toamna
Povestitorul
Vara a trecut repede, cum trec toate verile. Frunzele s-au îngălbenit, iar animalele pădurii s-au apucat de treabă.
Două furnicuțe strâng florile și presară frunze de hârtie. Intră Albinuța, „zburând” cu brațele.
Albinuța
Zbor din floare-n floare-n soare
Și fac miere, bună tare!
Albinuța se oprește lângă greiere.
Albinuța
Bzz! Greierașule, vii cu mine pe ultimele flori? Strângem nectar pentru iarnă!
Greierele
Pe flori? Să cânt pe flori, da! Să car nectar, nu!
Albinuța pleacă bâzâind. Intră Veverița, sărind, cu coșulețul cu nuci.
Veverița
Sar din creangă-n creangă, sus:
Nuci și ghinde am adus!
Veverița(ascunde o nucă în scorbură)
Una aici, una acolo... Greierașule, vrei să te învăț cum se ascund nucile?
Greierele
Mulțumesc, nu. Mă doare spatele numai când mă gândesc!
Veverița pufnește în râs și pleacă sărind. Intră Ariciul, cu un braț de frunze. Cască.
Ariciul
Duc în spate frunze moi:
Pat de iarnă pentru noi!
Ariciul
Hai, greierașule, îți fac și ție un pătuț lângă mine. Dormim toată iarna... uaaah...
Ariciul adoarme în picioare și sforăie o dată. Apoi tresare, se freacă la ochi și pleacă, căscând. Pe la marginea scenei intră Melcul, foarte, foarte încet.
Melcul
Eu am casa în spinare
Și-o închid când ninge tare!
Greierele
Domnule melc, până închizi tu ușa, vine primăvara!
Melcul(foarte rar)
Ba... nu... vine... iarna...
Melcul se duce, pas cu pas, în colțul scenei și se ghemuiește acolo, sub cochilie.
Povestitorul
Toți se pregăteau de iarnă. Numai greierele cânta, și cânta, și cânta... deși vântul era tot mai rece.
Scena 3 – Iarna
Pe muzica de iarnă intră Zâna Iarnă, cu pași rari, urmată de Fulgi.
Zâna Iarnă
Eu sunt Iarna cea geroasă,
Albă-i lumea și frumoasă!
Fulgi de nea, veniți la joc,
Învârtiți-vă pe loc!
Fulgii dansează în jurul Zânei, apoi acoperă bușteanul și copacul cu pânza albă. Zâna și Fulgii rămân în fundul scenei, nemișcați, ca o pădure înzăpezită.
Povestitorul
Și a venit iarna. Florile s-au ascuns sub zăpadă, iar greierele n-avea nici casă, nici mâncare.
Greierele(tremurând)
Cri... cri... brrr! Ce frig cumplit!
Am cântat... dar n-am muncit.
(Își ține burta.)
Și burta îmi cântă și ea: ghiorț, ghiorț! Ce mă fac?
Greierele bate la scorbura veveriței.
Veverița(scoate capul de după copac)
Greierașule? Of, scorbura mea e plină ochi cu nuci. Abia mai încap eu!
Greierele bate la ușa ariciului, spre culise.
Ariciul(din culise, prin somn)
Hrrr... fiuuu... Hrrr... fiuuu...
Greierele se apleacă spre melc.
Melcul(de sub cochilie, foarte rar)
Am... închis...
Povestitorul
Mai rămăsese o singură ușă: ușa furnicarului.
Greierele bate la ușa furnicarului: cioc, cioc, cioc! Iese Furnica, iar în spatele ei se adună Furnicuțele.
Scena 4 – La furnicar
Greierele
Bună seara, furnicuțelor... Mi-e frig și mi-e foame. Nu-mi dați și mie câteva boabe?
Furnica
Dar ce-ai făcut toată vara, greierașule, când noi căram boabe?
Greierele(rușinat)
Am cântat... ziua și noaptea.
Furnicuțele(în cor, cu degetul ridicat)
Ai cântat? Foarte bine! Acum dansează!
Furnica(le oprește cu mâna ridicată)
Stați! Cu burta goală nu dansează nimeni. La furnicarul nostru nu rămâne nimeni în frig. Intră, greierașule!
Furnicuțele îl așază pe greiere la măsuță, îi pun pătura pe umeri și îi aduc castronul.
Furnicuțele
Poftă bună!
Greierele(mănâncă)
Mmm! Ce bune sunt boabele voastre! Vă mulțumesc! N-am grâu să vă dau înapoi... dar am vioara. Vreți să vă cânt?
Furnicuțele
Daaa!
Greierele cântă la vioară. Furnicuțele se prind de mână și dansează, iar Furnica râde.
Furnica
Ia uitați-vă! Am zis „acum dansează”... și dansăm noi!
Povestitorul
Muzica s-a auzit în toată pădurea. Și, unul câte unul, au venit și vecinii.
Veverița(intră cu coșulețul)
Am auzit muzică! Am adus nuci pentru toată lumea!
Albinuța(intră cu borcanul)
Bzz! Iar eu am adus miere, pentru gâtul cântărețului!
Ariciul(intră căscând, cu o frunză în păr)
M-a trezit muzica... Dar e așa de frumoasă, că nu mă supăr deloc!
Zâna Iarnă(vine în față)
Atunci le spun fulgilor să cadă mai încet, ca să vă aud și eu!
Fulgii dansează încet printre animale.
Greierele
Prieteni, de la voi am învățat ceva. La vară car și eu boabe, cot la cot cu furnicuțele!
Furnicuțele(mirate)
Chiar așa?
Greierele
Chiar așa! Dar... pe muzică!
Furnica(râzând)
S-a făcut! Tu ne cânți, noi cărăm, și treaba merge de două ori mai repede. Și uite că aveai dreptate: muzica chiar ține de cald... când ai și burta plină!
Povestitorul
Și așa, la furnicar, iarna a trecut cu cântec. Ba chiar a trecut atât de repede, încât cineva a ajuns la petrecere cam târziu...
Din colțul scenei vine Melcul, foarte, foarte încet.
Melcul(foarte rar)
Am... ajuns... și eu... Unde-i... petrecerea?
Toți
Melcule, a trecut iarna!
Melcul(se uită în jur, apoi spre public)
A... trecut...? Atunci... vin la cea... de la anul!
Toți râd. Toată distribuția vine în fața scenei.
Toți(cântă)
Bob cu bob și cânt cu cânt,
Nu ne temem nici de vânt!
Munca ține burta plină,
Cântul — inima senină!
Greieraș, furnici, arici,
Hai, veniți cu toții-aici!
Iarna-i lungă, dar e bună
Când o trecem împreună!
Greierele cântă la vioară ultimele măsuri. Toți se prind de mână și fac o plecăciune; melcul o face ultimul, foarte, foarte încet.
Sfaturi de regie
- Pentru greiere alegeți un copil care nu se sfiește să facă pe grozavul: rolul trăiește din glume și din „cri-cri”-uri spuse cu poftă.
- Melcul e gluma care revine. Exersați cu el vorbitul rar („Ba... nu... vine... iarna...”) și lăsați sala să râdă înainte să mergeți mai departe.
- Marcați pe podea, cu bandă colorată, drumul furnicuțelor de la poiană la furnicar. Merg mereu pe același traseu și nu se ciocnesc cu ceilalți.
- Nu folosiți confetti sau hârtie mărunțită pentru zăpadă: pe podea alunecă. O pânză albă întinsă peste decor arată la fel de bine și e sigură.
- Replica „Ai cântat? Foarte bine! Acum dansează!” se spune apăsat, în cor, iar Furnica o oprește repede, cu mâna ridicată. Pe ea se sprijină tot finalul, așa că merită repetată de câteva ori.
- Repetați pe anotimpuri: vara, toamna, iarna și finalul. Fiecare scenă durează 2–3 minute și se poate învăța separat.
Variante și adaptări
- Cu 8 copii: Greierele, Furnica, o singură furnicuță, Albinuța, Veverița, Ariciul, Melcul și Zâna Iarnă, fără fulgi; Povestitorul e educatoarea. Furnicuța rămasă spune singură replicile furnicuțelor.
- Cu toată clasa: furnicuțele și fulgii pot fi câte opt, iar albinuțele trei, care spun versurile în cor. Povestitorul se poate împărți între doi copii, pe anotimpuri.
- Grupa mare: educatoarea e Povestitorul. Greierele poate păstra din scena a treia doar cele două versuri despre frig, iar restul îl spune Povestitorul.
- Versiune scurtă (6 minute): săriți scena a doua, iar în scena a treia greierele bate direct la ușa furnicarului. Albinuța, veverița și ariciul apar doar la petrecerea de la furnicar, iar melcul doar la sfârșit.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.