📖 Povești pentru orice zi
Fata babei și fata moșneagului
după Ion Creangă
Fata harnică ajută pe toată lumea și primește daruri, iar fata leneșă rămâne cu o ladă plină de fum, broaște și un bălăurel supărat. Adaptare blândă după Creangă, pentru clasele I–IV.
- Clasele I–II
- Clasele III–IV
- ⏱ 15 min
- 👥 9–26 copii
- 🎭 15 roluri
Despre scenetă
Fata moșneagului pleacă în lume. Pe drum îngrijește o cățelușă bolnavă, curăță un păr de omizi, scoate mâlul din fântână și lipește un cuptor crăpat. Ajunge la Sfânta Duminică, îi spală copilașii, niște bălăurei năzdrăvani, și își alege ca plată lada cea mai mică și mai veche. La întoarcere, toți cei pe care i-a ajutat o așteaptă cu daruri, iar din ladă ies mieluți și comori. Fata babei face același drum, dar nu ajută pe nimeni și își alege lada cea mai mare. Finalul e blând și comic: din ladă ies un nor de funingine, broaște săritoare și un bălăurel supărat, care le fugărește pe babă și pe fată prin scenă. Nimeni nu pățește nimic, iar fata leneșă promite să se lase de lene.
Structura se repetă în oglindă, ca în poveste: aceleași patru întâlniri, o dată cu fata harnică și o dată cu fata leneșă. Copiii învață ușor textul, iar sala râde la a doua trecere. Cățelușa, părul, fântâna și cuptorul sunt roluri scurte, jucate de copii care stau pe scenă ca un decor viu. Bălăureii, broscuțele și mieluții pot fi oricâți.
Ce învață copiii
- Hărnicia și bunătatea, arătate prin fapte, nu prin predici: binele făcut se întoarce, iar lenea rămâne cu buzunarele goale (Dezvoltare personală).
- Grija față de animale și de natură: un pom îngrijit, o fântână curată, un animal bolnav ajutat (Matematică și explorarea mediului).
- Lectura și vocabularul popular (ladă, salbă, lut, a lipi cuptorul), plus formula repetată a lui Creangă (Comunicare în limba română).
- Recunoștința: a spune „mulțumesc” și „rămâi cu bine”, ca fata moșneagului, față de fata babei, care pleacă fără un cuvânt.
- Decorul viu și recuzita se pot face la Arte vizuale și abilități practice: fântâna, cuptorul și lăzile din carton.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul întâi
Deschide povestea și duce firul pe drumul fetelor. Un copil care citește expresiv; poate ține în mână o carte mare.
Idee de costum: Cămașă albă, vestă populară și o carte mare de povești din carton.
-
Povestitorul al doilea
Îl completează pe primul și închide povestea. Vorbește rar, cu pauze, ca un bunic care spune o poveste la gura sobei.
Idee de costum: Ie sau cămașă albă și o năframă colorată pe umeri.
-
Moșneagul
Bun la suflet, dar prea ascultător de babă. E trist când își trimite fata în lume și înflorește de bucurie când se întoarce.
+ O sapă de jucărie pe umăr.
-
Baba
Mama vitregă, gălăgioasă și nedreaptă: își laudă fata leneșă și o ceartă pe cea harnică. Se joacă exagerat, comic, cu mâinile în șold.
+ Un ștergar cu care îi face vânt fetei ei.
-
Fata moșneagului
Harnică, blândă și curajoasă. Nu se plânge, nu se laudă și nu se sperie nici de bălăurei. Rolul principal, cu cele mai multe replici.
Costum Costum Fata moșneagului+ O bocceluță legată într-un ștergar.
-
Fata babei
Răsfățată, leneșă și obraznică, dar caraghioasă, nu rea de-a binelea: cască, ronțăie covrigi, strâmbă din nas. La final se rușinează și se îndreaptă.
Costum Costum Fata babei+ Un șirag de covrigi pe care îl ronțăie.
-
Cățelușa
La început e bolnavă și tremură sub un șal gri; după ce fata o îngrijește, e veselă și dă din coadă. Mârâie doar la fata babei, fără să muște.
+ Un șal gri, ponosit, pentru început și o salbă de bănuți aurii din carton.
-
Părul
Un pom vorbitor, care stă drept ca un decor viu. Își apleacă ramurile pentru fata harnică și le ridică până la nori pentru fata babei.
Costum Costum de copăcel+ Pere din carton galben și omizi din pompoane verzi, prinse de costum cu clame de rufe.
-
Fântâna
O fântână veche, plină de mâl și frunze, care după curățenie dă apă rece și pahare de argint. Rol scurt, pentru un copil cu voce limpede.
Idee de costum: Tricou albastru și un panou din carton pictat ca o fântână cu ghizduri, ținut în față; două pahare învelite în folie de aluminiu.
-
Cuptorul
Un cuptor de lut crăpat, care, după ce e lipit, se umple de plăcinte. E mândru și cam bombănitor, ca o bunică la bucătărie.
Idee de costum: O cutie mare de carton, pictată ca un cuptor de lut alb, cu o deschidere în dreptul feței și un capac pentru gura cuptorului; o bonetă albă.
-
Sfânta Duminică
O bătrână înțeleaptă, blândă și dreaptă, care pune la încercare inima fetelor. Vorbește rar și cald; rolul se joacă cu respect, fără glume pe seama ei.
+ O năframă albă lungă, care acoperă părul și umerii, un șal alb și un toiag.
-
Bălăureii
Copilașii Sfintei Duminici: niște bălăurei năzdrăvani și gâdilicioși, care chicotesc la spălat și se supără când sunt stropiți cu apă rece.
Costum Costum Dragon de poveste+ Pot fi și alți pui de-ai pădurii (arici, iepurași, veverițe): la Creangă, copiii Sfintei Duminici sunt tot felul de vietăți.
-
Bălăurelul cel mic
Cel mai mic dintre copilașii Sfintei Duminici. Fata babei îl trage de coadă, iar la final el sare din ladă și le fugărește pe babă și pe fată. E supărat, nu înfricoșător, și se îmbunează cu o plăcintă.
Costum Costum Dragon de poveste+ O coadă lungă din hârtie creponată verde; în loc de costum, poate purta un cap de bălăurel din carton, pe un băț.
-
Broscuțele
Ies din lada fetei babei și țopăie în jurul ei, orăcăind. Rol scurt și vesel, bun pentru copiii mai mici sau mai timizi.
Idee de costum: Tricou verde și o bentiță cu doi ochi mari de broscuță din carton.
-
Mieluții
Comoara din lada fetei moșneagului: ies behăind și se împrăștie prin ogradă. Rol fără replici, doar mișcare și bucurie.
Costum Costum Mieluț de primăvară
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
În stânga, ograda moșneagului: un gard de nuiele din carton, o laviță și un paravan, în fața căruia se pun lăzile la sfârșit; în spatele paravanului se ascund mieluții, broscuțele și bălăurelul. Pe diagonală, prin mijlocul scenei, stau ca un decor viu cățelușa, părul, fântâna și cuptorul: e drumul fetelor. În dreapta, căsuța Sfintei Duminici: un panou cu o ușă, un scăunel cu un lighean și o oală. Lângă ea sunt cele două lăzi: una mică, veche, legată cu sfoară, și una mare, îmbrăcată în hârtie aurie.
Recuzita
Muzica
- Cântecul fetei moșneagului, „Unde-i treabă, pun și eu”, cântat pe o melodie populară cunoscută de copii, cât timp curăță fântâna și lipește cuptorul.
- La ieșirea mieluților din ladă: o melodie veselă de fluier sau de nai, de pe disc.
- La fugăritul cu bălăurelul: „În palatul regelui munților” de Grieg, doar ultimele 20–30 de secunde.
- Cântecul final, „Unde pui o mână bună”: două strofe din text, cântate de toată distribuția.
Textul scenetei
Scena 1 – Două fete într-o casă
Ograda moșneagului. Fata moșneagului mătură, apoi trece cu o găleată de apă. Fata babei stă tolănită pe laviță și ronțăie covrigi, iar Baba îi face vânt cu un ștergar.
Povestitorul întâi
Erau odată un moșneag și o babă. Moșneagul avea o fată, iar baba avea și ea o fată.
Povestitorul al doilea
Fata moșneagului era harnică, ascultătoare și bună la inimă. Fata babei era leneșă, țâfnoasă și răsfățată. Dar baba o lăuda numai pe a ei.
Baba
Odorul mamei! Stai, puișor, nu obosi, că doar ai mâncat un covrig întreg!
Fata babei(se întinde)
Of, mamă, ce zi grea! Mi-au obosit dințișorii de atâta ronțăit!
Fata moșneagului vine cu un ciur plin de fuse de lână torsă. Fata babei i-l smulge din mână și fuge cu el la babă.
Fata babei
Mamă, uite câte fuse am tors eu azi!
Baba
Vai, ce harnică e fata mamei! Toată ziua a tors, săraca!
Fata moșneagului
Dar eu le-am tors, mamă...
Baba
Taci din gură! Și mișcă-te mai repede! Apă, lemne, mătură! Leneșo!
Intră Moșneagul, obosit, cu sapa pe umăr. Baba îl ia la rost.
Baba
Moșnege, fata ta nu ascultă, e leneșă și rea de gură! Să plece din casa noastră, că ne-o strică și pe fata mea!
Moșneagul(oftând)
Babă, babă... Bine, fie cum zici tu.
Moșneagul își cheamă fata deoparte și o mângâie pe cap.
Moșneagul
Draga tatei, du-te în lume și caută-ți un stăpân. Dar oriunde te-i duce, să fii blândă, harnică și ascultătoare, cum ai fost și la casa mea.
Fata moșneagului
Așa o să fac, tată. Rămâi sănătos!
Fata îi sărută mâna, își ia bocceluța și pleacă. Moșneagul își șterge o lacrimă.
Scena 2 – Pe drum
Pe drum stau, unul după altul: Cățelușa, ghemuită sub un șal gri, Părul, plin de omizi, Fântâna, plină de frunze, și Cuptorul.
Povestitorul întâi
Și a mers fata cât a mers, până când i-a ieșit în cale o cățelușă bolnavă și slabă.
Cățelușa
Fată frumoasă și harnică, fie-ți milă de mine și îngrijește-mă, că ți-oi prinde și eu bine vreodată!
Fata moșneagului
Vai, săraca de tine! Vino să te spăl și să-ți dau o bucățică de pâine.
Fata o șterge cu buretele, îi dă pâine și îi ia șalul gri de pe umeri. Cățelușa dă vesel din coadă.
Părul
Fată frumoasă și harnică, curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vreodată!
Fata moșneagului
Îndată, părule! (Desprinde omizile una câte una și le așază în iarbă.) Duceți-vă în iarbă, omizilor, că și voi aveți nevoie de o casă.
Fântâna
Fată frumoasă și harnică, curăță-mă de mâl și de frunze, că ți-oi prinde și eu bine vreodată!
Cuptorul
Și pe mine, fată harnică! Sunt crăpat și mă dărâm. Lipește-mă cu lut, că ți-oi prinde și eu bine vreodată!
Fata moșneagului(își suflecă mânecile și cântă)
Unde-i treabă, pun și eu
Mâna mea, ușor, îndată:
Treaba grea e mai ușoară
Când cu cântec e lucrată!
Pe muzică, fata scoate frunzele din fântână și „lipește” cuptorul cu o pensulă mare. Fântâna și Cuptorul îi mulțumesc din cap.
Povestitorul al doilea
Și și-a văzut fata de drum, mai departe, până a ajuns la o căsuță dintr-o poiană.
Scena 3 – La Sfânta Duminică
Căsuța din poiană. Sfânta Duminică iese în prag, sprijinită în toiag.
Sfânta Duminică
Bine-ai venit, copilă! Ce cauți prin locurile astea?
Fata moșneagului
Caut de lucru, măicuță. Am plecat de acasă și m-am rătăcit.
Sfânta Duminică
Eu sunt Sfânta Duminică. Slujește la mine azi și n-o să pleci cu mâinile goale. Să-mi speli copilașii și să-mi faci de mâncare. Când mă întorc de la biserică, să găsesc bucatele nici reci, nici fierbinți, ci cum sunt mai bune de mâncat.
Sfânta Duminică pleacă. Fata pune ligheanul pe scăunel și strigă.
Fata moșneagului
Copii, copii, copii! Veniți la spălat!
Intră în fugă Bălăureii și Bălăurelul cel mic, dând din aripioare.
Copilașii Sfintei Duminici
Aici suntem!
Fata moșneagului(mirată, dar zâmbind)
Bălăurei! Ia te uită ce copilași! Hai, pe rând, că apa e numai bună: nici rece, nici fierbinte.
Fata îi spală pe rând cu buretele și îi șterge cu ștergarul.
Bălăureii
Hi-hi-hi! Ne gâdilă!
Bălăurelul cel mic
Ce mâini blânde ai! Parcă ești mama noastră!
Copilașii ies veseli. Fata amestecă în oală. Se întoarce Sfânta Duminică.
Sfânta Duminică
Copiii curați, bucatele bune... Ești o fată de aur! Alege-ți o ladă, care vrei tu, ca plată. Dar să n-o deschizi decât acasă, la tatăl tău.
Fata moșneagului(se uită la cele două lăzi)
Eu o iau pe cea mică și veche, măicuță. Mie îmi ajunge.
Sfânta Duminică(zâmbind)
Du-te cu bine, fata mea, și să-ți fie de folos!
Fata moșneagului(îi sărută mâna)
Mulțumesc, măicuță! Rămâi cu bine!
Fata ia lada cea mică și pornește spre casă.
Scena 4 – Darurile
Povestitorul întâi
Și cum mergea fata spre casă, pe drumul pe care venise, toți cei pe care îi ajutase o așteptau cu daruri.
Cuptorul
Fată harnică, ia plăcinte calde, rumenite, cât poftești!
Fântâna
Bea apă rece și ia cu tine paharele mele de argint!
Părul(își apleacă ramurile)
Ia pere galbene, dulci ca mierea!
Cățelușa
Ham! Ia salba mea de galbeni, că m-ai îngrijit când eram bolnavă!
Fata primește darurile pe rând și ajunge acasă. Moșneagul aleargă s-o îmbrățișeze.
Moșneagul
Draga tatei! Te-ai întors!
Fata moșneagului
Uite, tată, ce mi-a dat Sfânta Duminică. Hai s-o deschidem împreună!
Pun lada în fața paravanului și o deschid. Din spatele ei ies Mieluții, behăind, și se împrăștie prin ogradă. Fata scoate din ladă ștergare și salbe.
Moșneagul
Doamne, câte bogății! Parcă am întinerit cu zece ani! (Face câțiva pași de dans.)
Baba și Fata babei se uită pe după gard, roșii de ciudă.
Fata babei
Las', mamă, că nu s-a terminat bogăția pe lume! Mă duc eu și-ți aduc o ladă și mai mare!
Scena 5 – Fata babei pleacă după bogății
Fata babei pornește țanțoș la drum. Cățelușa stă din nou sub șalul gri, iar Părul are iar omizi.
Povestitorul al doilea
A plecat și fata babei pe același drum. Și i-au ieșit în cale aceiași prieteni.
Cățelușa(tremurând)
Fată frumoasă, fie-ți milă de mine...
Fata babei
Da' cum nu! Să-mi murdăresc eu mânuțele mămucuței? Multe slugi ați avut ca mine?
Părul
Fată, curăță-mă de omizi...
Fata babei
Omizi? Pfui! Curăță-te singur!
Fântâna și Cuptorul
Și pe noi, fată, ne îngrijești?
Fata babei
N-am timp! Eu mă duc după o ladă cu bogății!
Fata babei ajunge la căsuță și bate cu pumnul în ușă. Iese Sfânta Duminică.
Fata babei
Hei, mătușă! Am venit să-mi dai și mie o ladă, ca surorii mele!
Sfânta Duminică(blând)
Întâi muncești, copilă. Spală-mi copilașii și fă-mi de mâncare. Eu mă duc la biserică.
Sfânta Duminică pleacă. Fata babei cască, apoi strigă plictisită.
Fata babei
Copii! Veniți odată, că n-am toată ziua!
Copilașii vin în fugă. Fata babei îi stropește cu apă rece și îl trage pe cel mic de coadă.
Bălăureii
Brrr! Apa e rece ca gheața!
Bălăurelul cel mic
Au! M-a tras de coadă!
Copilașii fug supărați. Din oala fetei iese un ghemotoc de fum gri.
Fata babei(strâmbând din nas)
Hopa... s-a cam ars ciorba. Las', că merge și așa!
Se întoarce Sfânta Duminică și își pune mâinile în cap.
Sfânta Duminică
Copiii plâng, mâncarea e arsă... Fie. Alege-ți o ladă și du-te cu bine, fata mea.
Fata babei
O vreau pe cea mare și strălucitoare!
Fata babei înșfacă lada cea mare și pleacă în fugă, fără să mulțumească.
Sfânta Duminică(privind în urma ei)
Nici „mulțumesc”, nici „rămâi cu bine”... Of, copilă, copilă!
Scena 6 – Lada cea mare
Povestitorul întâi
Și s-a grăbit fata babei spre casă, pe același drum. Dar de data asta, nimeni nu mai avea daruri pentru ea.
Cuptorul(pune capacul pe gura cuptorului)
Plăcintele mele sunt pentru mâini harnice!
Fântâna(își ascunde paharele și se lasă în jos)
Apa mea a secat pentru tine!
Părul(își ridică ramurile cât poate de sus)
Perele mele sunt sus, la nori!
Cățelușa(ascunzând salba)
Mrrr... Ham!
Fata babei ajunge acasă. Baba aleargă spre ea.
Baba
Odorul mamei! Ce ladă mare! Hai s-o deschidem, repede!
Pun lada în fața paravanului și o deschid. Din ea sare un nor de fâșii gri. Baba și fata ei strănută și își duc mâinile la obraji, care rămân plini de funingine.
Baba și Fata babei
Hapciu! Hapciu!
Din spatele lăzii sar Broscuțele și țopăie în jurul lor.
Broscuțele
Oac-oac! Oac-oac!
Ultimul sare din ladă Bălăurelul cel mic și începe să le fugărească pe babă și pe fată în jurul scenei.
Bălăurelul cel mic
Uaaa! Cine m-a tras de coadă? Cine m-a spălat cu apă rece?
Baba și Fata babei
Ajutooor!
Fata moșneagului iese în calea Bălăurelului și îi întinde o plăcintă.
Fata moșneagului
Gata, gata, bălăurelule! Ia o plăcintă caldă și nu te mai supăra!
Bălăurelul ia plăcinta și se liniștește. Intră Sfânta Duminică.
Sfânta Duminică
Vino acasă, copilașule! (Bălăurelul aleargă la ea.) Iar tu, fată, ia aminte: fiecare ladă se umple după cum ți-e munca și după cum ți-e inima.
Fata babei(rușinată)
Iartă-mă, măicuță! De-acum mă las de lene!
Baba
Și eu n-o mai răsfăț atâta, moșnege! De mâine mătură și fata mea!
Moșneagul
Dacă-i așa, hai să trăim cu toții în pace, ca o familie!
Povestitorul al doilea
Și de atunci, fata babei a învățat să muncească, iar în casa moșneagului n-a mai fost ceartă. Iar bogăția cea mai mare a rămas tot hărnicia și inima bună.
Toți(cântă)
Unde pui o mână bună,
Binele se-ntoarce-acasă;
Lada ce-o alegi cu lene
Numai fum și broaște lasă!
Hărnicia-i cea mai mândră
Și mai scumpă zestre-n lume,
Iar o inimă cu milă
E comoara fără nume!
Toată distribuția se prinde de mână și face o plecăciune. Bălăurelul cel mic se înclină cu plăcinta în labe.
Sfaturi de regie
- Cățelușa, părul, fântâna și cuptorul stau pe scenă de la început până la sfârșit, nemișcați ca un decor. Se „trezesc” doar când trece o fată pe lângă ei. E un exercițiu bun de concentrare.
- Mieluții, broscuțele și bălăurelul cel mic se ascund din timp în spatele paravanului din ograda babei. Bălăurelul trece acolo pe după decor, la sfârșitul scenei 5.
- Pentru „funingine”, baba și fata babei au în palme puțin fard gri, pus înainte de scena 6. Când strănută, își duc mâinile la obraji. Nu folosiți talc sau făină: fac praf și alunecă pe scenă.
- Fugăritul se face mergând repede, în cerc, fără să se atingă. Opriți muzica exact când fata moșneagului iese în calea bălăurelului.
- Sfânta Duminică vorbește rar și cald. Explicați copiilor că e un personaj din tradiția populară, tratat cu respect: nu se râde de ea, se râde de fata leneșă.
- Repetați întâi scenele 2 și 5 una după alta: sunt aceleași întâlniri, o dată cu fata harnică și o dată cu fata leneșă. Copiii prind repede „oglinda” poveștii.
Variante și adaptări
- Cu 11 copii: un singur Povestitor, Bălăurelul cel mic e singurul copilaș al Sfintei Duminici, iar broscuțele și mieluții sunt jucării de pluș scoase din lăzi.
- Cu 9 copii: ca mai sus, iar în plus fântâna și cuptorul sunt panouri de carton, iar replicile lor le spune Povestitorul.
- Cu toată clasa: adăugați bălăurei, broscuțe și mieluți. Puteți adăuga și „Florile poienii”, un dans fără replici în fața căsuței Sfintei Duminici.
- Versiune scurtă, de 10 minute, pentru clasa I: scoateți scena cu fusele și cântecul fetei moșneagului, iar în scena 5 fata babei îi refuză pe toți cei patru prieteni dintr-o singură replică.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.