📖 Povești pentru orice zi
Alice în Țara Minunilor
după Lewis Carroll
Alice cade în vizuina Iepurelui Alb și ajunge la ceaiul nebun, în grădina Reginei de Cupă și la cel mai încurcat proces din lume. O comedie cu jocuri de cuvinte, după Lewis Carroll.
- Clasele III–IV
- ⏱ 15 min
- 👥 12–28 copii
- 🎭 18 roluri
Despre scenetă
Povestea lui Lewis Carroll, adusă pe scenă cu jocuri de cuvinte românești noi. Alice se plictisește cu o carte fără poze, aleargă după un iepure cu vestă și ceas și cade într-o lume în care nimic nu e cum pare: o sticluță o face mică, o prăjitură o face uriașă, o omidă o întreabă întruna cine e, iar o pisică dispare și îi lasă doar zâmbetul. La ceaiul Pălărierului e mereu ora șase, pentru că cineva „a omorât timpul”. În grădina Reginei de Cupă, trandafirii albi sunt vopsiți în grabă în roșu, flamingul refuză să fie crosă, iar la proces sentința vine înaintea verdictului.
Regina strigă „Tăiați-i capul!” la orice, dar nimeni nu o ascultă, iar regele îi iartă pe toți în șoaptă: absurdul rămâne comic, fără nicio clipă de spaimă. Sceneta are multe roluri bune pentru copiii cu umor, iar soldații carte de joc și trandafirii aduc pe scenă toată clasa. Merge și la carnaval: aproape fiecare personaj are costum în catalog.
Ce învață copiii
- Jocul cu limba: expresii luate în sens propriu („a pierde timpul”, „a omorî timpul”), ghicitori fără răspuns și cuvinte răstălmăcite (Comunicare în limba română).
- Gândirea critică: Alice observă absurdul, pune întrebări și îl numește pe față: „Prostii!”.
- Curajul de a spune ce gândești, politicos dar ferm, chiar și în fața unei regine care strigă.
- Educație civică: un proces pe dos (întâi sentința, apoi verdictul) deschide o discuție despre dreptate și reguli corecte.
- Plăcerea lecturii: povestea pornește de la o carte „fără poze” și se încheie cu îndemnul de a deschide o carte bună.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitoarea
Deschide și închide povestea și leagă scenele. Citește expresiv, ca și cum ar răsfoi chiar cartea lui Carroll.
Idee de costum: O rochie simplă și o carte mare, cu un iepure alb desenat pe copertă.
-
Alice
Curioasă, politicoasă și isteață; se miră de toate, dar nu se lasă intimidată. E în toate scenele, deci e rolul cel mai lung; replicile sunt însă scurte, iar rolul se poate împărți între două eleve (vezi sfaturile de regie).
Costum Costum Alice cu șorț brodat+ O carte mică în mână, pentru prima și ultima scenă.
-
Iepurele Alb
Mereu grăbit și agitat, cu ochii pe ceas; se teme de Regină. La proces e crainicul curții și sună din trompetă.
Costum Costum Iepurele Alb cu vestă+ Un ceas de buzunar mare din carton și o trompetă de jucărie.
-
Omida
Leneșă, înțeleaptă și cam arogantă: vorbește foarte rar, cu pauze lungi, și răspunde la întrebări tot cu întrebări.
Costum Costum Omida înțeleaptă+ Un tub cu baloane de săpun.
-
Pisica zâmbitoare
Misterioasă și ironică, zâmbește tot timpul. Apare și dispare când nu te aștepți; în urma ei rămâne doar zâmbetul.
Costum Costum Pisica zâmbitoare+ Un zâmbet mare din carton, pe un bețișor, care „rămâne” după ce pisica dispare.
-
Pălărierul
Gazda ceaiului nebun: vorbește repede, sare de la una la alta și pune ghicitori fără răspuns. Rolul cel mai savuros, pentru un copil cu umor.
+ O ceașcă cu farfurioară și o etichetă de preț lipită pe joben.
-
Iepurele de Martie
Prietenul Pălărierului, la fel de zăpăcit: contrazice pe toată lumea și ia fiecare cuvânt în sens propriu.
Idee de costum: Urechi lungi maro pe o bentiță, un papion și câteva fire de pai în păr.
-
Pârșul
Doarme aproape tot timpul și se trezește doar cât să spună o poveste fără cap și coadă. Face sala să râdă cu foarte puține cuvinte.
Idee de costum: Pijama, o pernuță, urechi mici și rotunde și o coadă pufoasă.
-
Regina de Cupă
Strigă „Tăiați-i capul!” la orice, dar nu o ascultă nimeni. Comică, nu înfricoșătoare: un copil răsfățat cu coroană.
Costum Costum Regina de Cupă -
Regele de Cupă
Mărunt, blând și ușor speriat de Regină; îi iartă în șoaptă pe toți cei osândiți. La proces e judecătorul.
Costum Costum Rege de cetate+ Inimioare roșii prinse pe mantie și o perucă de judecător din vată.
-
Valetul de Cupă
Acuzatul de la proces: speriat, nevinovat și foarte mirat. Rol mic, cu multă mimică.
Costum Costum Paj de curte+ O inimioară roșie mare, prinsă în piept.
-
Doiul de Pică
Grădinarul cel grăbit, care dă ordine celorlalți doi.
Costum Costum Soldatul carte de joc+ O pensulă mare, fără vopsea.
-
Cinciul de Pică
Grădinarul care dă vina pe alții.
Costum Costum Soldatul carte de joc -
Șaptele de Pică
Grădinarul care a plantat trandafirii greșiți și se apără cum poate.
Costum Costum Soldatul carte de joc -
Soldații carte de joc
Garda Reginei: mărșăluiesc, se apleacă în arcade pentru crochet și răspund „Imediat, Majestate!”, fără să facă nimic.
Costum Costum Soldatul carte de joc+ Cărți de joc din carton, pe care le aruncă în aer la final.
-
Trandafirii
Stau în rând în grădina Reginei. La început au eșarfe albe, pe care grădinarii le schimbă grăbiți cu eșarfe roșii. Fără replici.
Costum Costum Trandafir de grădină+ O eșarfă albă și una roșie.
-
Flamingul
Ar trebui să fie crosa de crochet a Alicei, dar refuză politicos: e pasăre, nu unealtă.
Costum Costum Flamingo roz -
Ariciul
Ar trebui să fie mingea de crochet, dar are alte planuri și pleacă la plimbare.
Costum Costum Arici de pădure
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
O scenă aproape goală, schimbată din obiecte. Malul râului: o bancă și un copac din carton. Sala cu ușița: o măsuță cu o cheiță, o sticluță „BEA-MĂ” și o prăjitură „MĂNÂNCĂ-MĂ”, plus o ușiță din carton înaltă cât un genunchi. Pădurea: o ciupercă mare (un scaun sub o umbrelă roșie cu buline) și copacul, cu un scaun stabil în spatele lui, pentru pisică. Ceaiul: o masă lungă cu multe cești nepotrivite. Grădina și procesul: un tron, o măsuță cu o tavă de tarte și trandafirii în rând.
Recuzita
Muzica
- Căderea prin vizuină: „Acvariul” din „Carnavalul animalelor” de Camille Saint-Saëns.
- Ceaiul nebun: „Pizzicato-Polka” de Johann Strauss-fiul, dată încet.
- Intrarea Reginei: un marș, de exemplu „Marșul turcesc” de Mozart.
- Cântecul Pălărierului, „Ceainic mic cu nas de aur”: cântat intenționat fals, pe orice melodie.
- Cântecul final, „În Țara Minunilor”: douăsprezece versuri pe o melodie veselă, cu bătăi din palme.
Textul scenetei
Scena 1 – Vizuina iepurelui
Malul râului. Alice stă pe bancă, sub copac, și răsfoiește plictisită o carte.
Povestitoarea
Era o după-amiază de vară, leneșă și caldă. Alice stătea pe malul râului, cu o carte în brațe, și se plictisea de moarte.
Alice
La ce bun o carte fără poze și fără dialoguri? Dacă aș scrie eu o carte, ar avea poze pe fiecare pagină, iar personajele ar vorbi întruna.
Iepurele Alb trece în fugă, cu ochii pe ceas.
Iepurele Alb
Vai de urechile mele! Întârzii! Întârzii îngrozitor! Regina o să fie furioasă!
Alice(se ridică)
Un iepure cu vestă? Și cu ceas? Asta trebuie să văd!
Iepurele Alb dispare după copac. Alice fuge după el.
Povestitoarea
Alice a sărit după iepure în vizuină, fără să se gândească o clipă cum o să mai iasă. Iar vizuina era un tunel care cobora, și cobora, și cobora...
Muzică lentă. Alice se învârte încet pe loc, cu brațele deschise, ca și cum ar pluti. Soldații carte de joc trec pe lângă ea cu obiecte ciudate: un borcan, o lingură uriașă, un ceas fără limbi.
Alice(plutind)
Ce cădere lungă! Oare o să ies în partea cealaltă a Pământului? La antipozi? Sau la anti-poze? Poate e o țară fără nicio poză, ca în cartea mea!
Alice se așază ușor pe podea.
Alice
Hop! Am aterizat. Și nu m-am lovit deloc! (Vede ușița și măsuța.) Ce ușă mică! Pe acolo nu trece nici o pisică. Și pe masă... o cheiță și o sticluță: „BEA-MĂ”. Întâi verific să nu scrie „otravă”. Nu scrie. (Bea.)
Alice se ghemuiește încet, tot mai jos, până ajunge cât ușița.
Alice
Vai! M-am făcut mică, mică, cât un degetar! Acum încap pe ușă... dar cheița a rămas sus, pe masă! (Găsește prăjitura.) Și o prăjitură: „MĂNÂNCĂ-MĂ”. Ce politicoase sunt lucrurile pe-aici! (Mușcă.)
Alice se ridică încet și urcă pe scăunel, cu brațele în sus.
Alice
Ce ciudat! Tot mai ciudat! Ba nu: tot mai ciudățeeel! Mă lungesc ca o lunetă! La revedere, picioare! Să-mi scrieți!
Alice(se oprește, speriată)
Stai... Oare mai sunt eu? Ia să văd dacă mai știu ce știam. Patru ori cinci fac doisprezece, patru ori șase fac treisprezece... Vai, în ritmul ăsta n-ajung niciodată la douăzeci!
Povestitoarea
Și așa, când mai mare, când mai mică, Alice a ajuns până la urmă dincolo de ușiță, într-o pădure cum nu mai văzuse.
Scena 2 – Sfatul Omizii
Pădurea. Pe ciuperca cea mare stă Omida, cu brațele încrucișate, și suflă baloane de săpun.
Omida(foarte rar)
Cine... ești... tu?
Alice
Păi... nu prea mai știu, doamnă Omidă. Azi-dimineață știam, dar de atunci m-am schimbat de câteva ori.
Omida
Explică-te!
Alice
Nu mă pot explica, pentru că nu mai sunt eu. Vedeți? Când o să vă faceți fluture, o să vă simțiți și dumneavoastră cam ciudat, nu?
Omida
Deloc.
Alice
Atunci poate că eu sunt mai ciudată decât dumneavoastră.
Omida(suflă un balon)
Tu? Cine... ești... tu?
Alice(oftând)
Am ajuns iar de unde am plecat!
Omida
Ce mărime... ți-ar plăcea?
Alice
Una normală. Cât să încap pe uși și să nu mă calce nimeni pe picior.
Omida
Toate mărimile sunt normale... pentru cine le are. Eu am exact opt centimetri. O înălțime... excelentă.
Alice
Pentru o omidă, poate.
Omida(jignită, coboară de pe ciupercă)
O parte te face mai mare. Cealaltă... mai mică.
Alice
O parte din ce?
Omida
Din ciupercă, desigur. (Pleacă încet, unduindu-se.)
Alice(se uită la ciupercă)
Dar ciuperca e rotundă! Cum să aibă părți un lucru rotund? (Rupe două bucățele și le pune în buzunarul șorțului.) Iau câte una din fiecare parte. Nu se știe niciodată.
Scena 3 – Zâmbetul fără pisică
Pe creanga copacului apare Pisica zâmbitoare.
Pisica zâmbitoare
Rrrr... Bună ziua!
Alice
Bună ziua! Pisicuțo, îmi spui, te rog, încotro s-o iau de aici?
Pisica zâmbitoare
Depinde unde vrei să ajungi.
Alice
Nu prea contează unde...
Pisica zâmbitoare
Atunci nu contează nici încotro o iei.
Alice
...numai să ajung undeva.
Pisica zâmbitoare
O, ajungi sigur undeva. Trebuie doar să mergi destul. (Arată cu laba.) Pe-acolo stă un Pălărier. Pe dincolo, un Iepure de Martie. Du-te la care vrei: amândoi sunt țăcăniți.
Alice
Dar eu nu vreau să ajung printre țăcăniți!
Pisica zâmbitoare
N-ai încotro. Aici toată lumea e țăcănită. Eu sunt țăcănită. Tu ești țăcănită.
Alice
De unde știi că sunt țăcănită?
Pisica zâmbitoare
Altfel n-ai fi venit aici. Ne vedem la Regină!
Pisica coboară încet în spatele copacului; în locul ei rămâne doar zâmbetul de carton.
Alice
Am văzut de multe ori o pisică fără zâmbet. Dar un zâmbet fără pisică?! Ăsta e cel mai ciudat lucru din viața mea!
Scena 4 – Ceaiul nebun
O masă lungă, cu multe cești. Pălărierul și Iepurele de Martie stau la un capăt; între ei doarme Pârșul, cu capul pe o pernuță.
Pălărierul și Iepurele de Martie(văzând-o pe Alice)
Nu e loc! Nu e loc!
Alice(se așază)
E loc cât cuprinde!
Iepurele de Martie
Servește niște lapte cu ceai. Adică... ceai cu lapte.
Alice
Nu văd niciun lapte pe masă.
Iepurele de Martie
Nici nu e.
Alice
Atunci nu e prea politicos să mi-l oferiți.
Iepurele de Martie
Nici să te așezi nepoftită nu e prea politicos.
Pălărierul
Am o ghicitoare! Ce au în comun o umbrelă și o zi de marți?
Alice
Ghicitori! Îmi plac! Stați să mă gândesc... (Se gândește.) Mă dau bătută. Care e răspunsul?
Pălărierul
N-am nici cea mai mică idee.
Iepurele de Martie
Nici eu.
Alice
Atunci de ce puneți ghicitori fără răspuns? Pierdeți timpul!
Pălărierul(speriat)
Sst! Dacă l-ai cunoaște pe Timp cum îl cunosc eu, n-ai vorbi așa. Timpul nu se pierde. Timpul e un domn. Și e foarte supărăcios.
Alice
Nu știam că timpul e cineva.
Pălărierul
Ba e! Și eu m-am certat cu el. Anul trecut, la concertul Reginei, am cântat așa:
Pălărierul(cântă, fals)
Ceainic mic cu nas de aur,
Zbori pe cer, de-a dura, sus,
Ca o tavă cu bomboane
Care-a răsărit la apus!
Pălărierul
N-apucasem să termin, că Regina a sărit în picioare și a strigat: „Ăsta omoară timpul! Tăiați-i capul!” Capul îl am încă, după cum vezi. Dar Timpul s-a supărat că l-a omorât cineva și de-atunci nu mai trece deloc. E mereu ora șase.
Iepurele de Martie
Ora ceaiului!
Alice
Aha! De-asta sunt atâtea cești pe masă!
Pălărierul
Exact! N-avem timp să le spălăm. Așa că, după fiecare ceașcă, ne mutăm la următoarea. Toată lumea se mută!
Toți se mută cu un loc mai încolo. Pârșul e mutat pe sus, cu pernuță cu tot, fără să se trezească.
Iepurele de Martie
Să ne spună Pârșul o poveste! Trezește-te, Pârșule!
Pârșul(deschide un ochi)
N-am dormit... Am auzit fiecare cuvânt. (Cască.) Au fost odată... trei surori... care locuiau pe fundul unei fântâni... cu miere.
Alice
Și ce făceau toată ziua pe fundul fântânii?
Pârșul
Desenau. Tot ce începe cu M: mere, melci, mustăți, miercuri... și „mult”.
Alice
Cum să desenezi „mult”?
Pârșul
Desenezi „puțin”... (cască) de mai multe ori. (Adoarme cu capul pe pernuță.) Sfor... sfor...
Alice(se ridică)
Cel mai prostesc ceai la care am fost vreodată! Plec!
Pălărierul(strigând după ea)
Mai ia niște ceai!
Alice
N-am luat deloc! Nu pot să iau „mai mult”!
Pălărierul
Vrei să spui că nu poți lua mai puțin! E foarte ușor să iei mai mult decât nimic!
Scena 5 – Grădina Reginei
Grădina. Trandafirii stau în rând, cu eșarfe albe. Doiul, Cinciul și Șaptele de Pică le schimbă grăbiți eșarfele albe cu eșarfe roșii.
Doiul de Pică
Mai repede, Cinciule! Dacă vede Regina trandafirii albi...
Cinciul de Pică
Nu-i vina mea! Șaptele a plantat trandafiri albi în loc de roșii!
Șaptele de Pică
Pentru că tu mi-ai ținut planul invers!
Alice
Iertați-mă, de ce vopsiți trandafirii?
Doiul de Pică
Păi, domnișoară, trebuiau să fie roșii. Iar dacă Regina află că sunt albi...
Grădinarii(în cor, ducând mâna la gât)
...ne taie capul!
Șaptele de Pică
Vine Regina! Regina!
Muzică de marș. Intră Soldații carte de joc, apoi Iepurele Alb cu trompeta, apoi Regele și Regina de Cupă. Grădinarii se întind pe burtă, cu fața în jos.
Iepurele Alb(sună din trompetă)
Faceți loc! Majestățile Lor, Regele și Regina de Cupă!
Regina de Cupă(se oprește în fața Alicei)
Cine ești tu, copilă?
Alice(cu o reverență)
Mă numesc Alice, Majestate. (Încet, către public.) Ei sunt doar un pachet de cărți. N-are de ce să-mi fie frică.
Regina de Cupă(arătând spre grădinari)
Și ăștia cine sunt?
Alice
De unde să știu eu? Nu e treaba mea.
Regina de Cupă(roșie de furie)
Tăiați-i capul! Tăiați-i capul!
Alice(tare și hotărât)
Prostii!
Regina amuțește, uimită. Regele o trage ușor de mânecă.
Regele de Cupă
Draga mea, gândește-te... E doar o copilă.
Regina de Cupă(vede trandafirii pe jumătate albi)
Ce-i asta?! Cine a vopsit trandafirii? Tăiați-le capul tuturor!
Soldații carte de joc
Imediat, Majestate!
Soldații aleargă de colo-colo, se ciocnesc și nu fac nimic. Regele se apleacă spre grădinari.
Regele de Cupă(în șoaptă)
Sunteți iertați. Toți.
Regina de Cupă
Copilă! Știi să joci crochet?
Alice
Da, Majestate!
Regina de Cupă
Atunci, la crochet! Toată lumea la locul ei!
Soldații se apleacă și fac arcade. Iepurele Alb îi aduce Alicei Flamingul, drept crosă, și pune Ariciul în fața ei, drept minge.
Alice
Ăăă... domnule Flamingo, ați putea să stați drept, vă rog?
Flamingul(își răsucește gâtul și o privește de sus)
Domnișoară, eu sunt pasăre, nu crosă. Am și eu demnitatea mea.
Ariciul(se ridică și pleacă la plimbare)
Eu am treabă. Mă întorc după meci!
Regina de Cupă
Tăiați-le capul! Flamingului! Ariciului! Arcadelor!
Soldații carte de joc(rămânând aplecați)
Imediat, Majestate! (Nu se mișcă.) Dar... noi suntem arcadele, Majestate.
În spatele copacului apare zâmbetul Pisicii zâmbitoare, apoi și capul ei.
Pisica zâmbitoare
Rrrr... Cum merge jocul?
Regele de Cupă
Al cui e capul acela fără trup? Nu-mi place deloc cum mă privește.
Regina de Cupă
Tăiați-i capul!
Soldații carte de joc
Dar, Majestate... cum să tăiem capul cuiva care n-are restul?
Pisica zâmbitoare
Exact. Rrrr... Ne vedem la proces! (Dispare.)
Iepurele Alb(sună din trompetă)
Procesul! Începe procesul!
Scena 6 – Procesul tartelor
Regele stă pe tron, cu peruca de judecător; Regina, lângă el. Pe o măsuță, tava cu tarte. Valetul de Cupă stă între doi soldați. Toți ceilalți se așază ca public.
Iepurele Alb(sună din trompetă și citește de pe sul)
Regina a copt tarte
Într-o zi cu soare;
Valetul le-a luat
Și-a fugit în zare!
Valetul de Cupă(arătând spre măsuță)
Dar tartele sunt chiar aici, pe masă!
Regele de Cupă
Hm. Notați: tartele sunt aici. Asta e foarte suspect.
Regina de Cupă
Destul! Întâi sentința, și verdictul după!
Alice
Ce prostie! Nu se dă sentința înainte de verdict!
Regele de Cupă
Să-l auzim pe martor! Pălărierul!
Pălărierul vine cu ceașca în mână.
Pălărierul
Iertați-mă, Majestate, că am venit cu ceașca. N-am terminat ceaiul.
Regele de Cupă
Când l-ai început?
Pălărierul
Pe paisprezece martie, cred.
Iepurele de Martie(din public)
Cincisprezece!
Pârșul(din public, prin somn)
Șaisprezece...
Regele de Cupă
Notați toate cele trei date. Adunați-le și transformați-le în lei!
În timp ce toți se ceartă pe date, Alice scoate din buzunar o bucățică de ciupercă, gustă din ea și urcă încet pe scăunel.
Alice
Ups... Cred că am mușcat din partea care te face mare.
Regele de Cupă(citește grăbit dintr-o carte)
Regula patruzeci și doi: „Toate persoanele mai înalte de un kilometru trebuie să părăsească sala!”
Alice
Nu sunt înaltă de un kilometru!
Regele de Cupă
Ba ești. Cam doi.
Alice
Și oricum, regula asta ați inventat-o acum!
Regele de Cupă
Ba e cea mai veche regulă din carte!
Alice
Atunci ar trebui să fie regula numărul unu!
Regina de Cupă(sărind în picioare)
Tăiați-i capul!
Alice(de pe scăunel, cu brațele în șold)
Cui îi pasă de voi? Nu sunteți decât un pachet de cărți de joc!
Soldații aruncă în aer cărțile de carton și se așază încet pe podea. Muzica se oprește. Lumina se stinge pentru o clipă.
Scena 7 – Trezirea
Lumina revine. Alice stă din nou pe banca de sub copac, cu cartea în brațe, cu ochii închiși. Câteva frunze îi cad pe obraz.
Povestitoarea
...și Alice a deschis ochii. Era tot pe malul râului, cu cartea în brațe, iar pe obraz îi cădeau câteva frunze uscate.
Alice
A fost doar un vis? Un iepure cu ceas, o omidă, un ceai care nu se mai termină... (Se uită în carte.) Cartea asta tot n-are nicio poză. Dar știu eu ce să desenez în ea: un zâmbet.
Deasupra copacului se ivește, pentru o clipă, zâmbetul Pisicii zâmbitoare. Alice îl vede și zâmbește și ea. Intră, pe muzică, toată distribuția.
Toți(cântă)
În Țara Minunilor
Ceasul ticăie-ntr-o rână,
Ceaiul e la ora șase,
Joi e toată săptămâna!
Un zâmbet fără pisică
Râde-n ramuri, fără treabă,
Iar un iepure cu ceas
Fuge-ntruna, tot în grabă!
Dacă vrei să vezi minuni,
Nu-ți trebuie nici trăsură:
Deschide o carte bună
Și pornești în aventură!
Toată distribuția face o plecăciune. La sfârșit, Regina strigă: „Tăiați-le capul!”, iar toți răspund în cor: „Imediat, Majestate!”, fără să se miște din loc.
Sfaturi de regie
- Micșorarea și creșterea Alicei se fac fără efecte speciale: ca să fie mică, se ghemuiește lângă ușița de carton; ca să fie uriașă, urcă pe un scăunel stabil, ținut de un adult, și ridică brațele.
- Dispariția pisicii: copilul coboară încet în spatele copacului și ridică în locul lui zâmbetul de carton. E momentul pe care sala îl ține minte; exersați-l până iese lin.
- Omida vorbește foarte rar, iar Pălărierul foarte repede. Contrastul face jumătate din umor și e și un exercițiu bun de dicție.
- „Tăiați-i capul!” rămâne un refren absurd: Regina îl strigă la orice, soldații răspund „Imediat, Majestate!” și nu se mișcă, iar Regele iartă pe toată lumea. Fără nicio mișcare de „tăiere”; la final, soldații doar aruncă în aer cărțile de carton și se așază încet pe podea.
- Rolul Alicei se poate împărți între două eleve, cu același costum: una joacă scenele 1–3, cealaltă scenele 4–7. Schimbul se face pe întuneric, după dispariția pisicii.
- Jocurile de cuvinte trebuie înțelese, nu doar recitate. La prima lectură, discutați cu copiii ce înseamnă „a omorî timpul”, de ce ghicitoarea n-are răspuns și cum poți desena „mult”.
Variante și adaptări
- Cu 12 copii: Omida joacă și Valetul de Cupă; cei trei grădinari sunt și soldații; trandafirii sunt eșarfe legate pe spătarele unor scaune; Regele poate lipsi (replicile lui le spune Iepurele Alb, inclusiv regula 42), iar Flamingul și Ariciul devin recuzită, cu replicile spuse de Alice.
- Clasa întreagă: oricâți soldați carte de joc și trandafiri; soldații pot avea pe piept cifre și culori diferite.
- Versiune scurtă (10 minute): păstrați căderea, ceaiul nebun și procesul, iar Povestitoarea rezumă întâlnirea cu omida și cu pisica.
- Pentru carnaval: transformați finalul într-o paradă. Fiecare personaj trece prin fața publicului cu replica lui cea mai cunoscută, apoi toți cântă „În Țara Minunilor”.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.