📖 Povești pentru orice zi
Albă ca Zăpada și cei șapte pitici
după frații Grimm
Albă ca Zăpada se ascunde la șapte pitici cu meserii și nume noi, iar regina află totul de la o oglindă care nu poate minți. O adaptare veselă după frații Grimm, pentru clasele I–IV.
- Clasele I–II
- Clasele III–IV
- ⏱ 15 min
- 👥 12–30 copii
- 🎭 17 roluri
Despre scenetă
Povestea fraților Grimm, spusă cu umor și fără momente crude. Regina întreabă oglinda cine e cea mai frumoasă, iar oglinda, care nu poate minți nici dacă vrea, îi strică ziua. Albă ca Zăpada ajunge în pădure, unde licuricii o duc la căsuța a șapte pitici: Ciocănel fierarul, Stelică cititorul în stele, Frunzișor grădinarul, Mieruț bucătarul, Bănuț socotitorul, Rindeluș tâmplarul și Fluieraș muzicantul. Mărul fermecat o adoarme, piticii o păzesc pe un pat de flori, iar prințul, cam neîndemânatic, se împiedică exact când trebuie: bucățica de măr sare și Albă ca Zăpada se trezește.
Regina nu primește nicio pedeapsă crudă: rămâne singură cu o oglindă care spune numai adevărul și încearcă, stângaci, primul ei zâmbet. Fiecare pitic poartă culoarea costumului lui din catalog și are o meserie și un fel al lui de a vorbi, așa că rolurile se joacă cu plăcere. Licuricii, pajii și copacii pădurii aduc pe scenă toată clasa.
Ce învață copiii
- Frumusețea adevărată ține de bunătate, nu de oglindă: o idee spusă cu umor, prin oglinda care nu poate minți.
- Prietenia și deciziile luate împreună: piticii votează, își împart paturile și o apără pe Albă.
- Siguranța personală: nu primești nimic de la necunoscuți, nici pe ușă, nici „pe fereastră”.
- Expresivitatea și jocul de rol: fiecare pitic are o meserie și un fel al lui de a vorbi (Comunicare în limba română, Dezvoltare personală).
- Numărat și socoteli cu Bănuț (șapte scăunele, șapte voturi, ore împărțite la șapte paturi), o legătură veselă cu Matematica și explorarea mediului.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul
Deschide povestea și leagă scenele, alături de Povestitoare. Vorbește rar și limpede, în fața cortinei, în timp ce se schimbă decorul.
Idee de costum: Cămașă albă, o vestă și o carte mare cu titlul „Frații Grimm”.
-
Povestitoarea
Al doilea povestitor; cei doi își dau cuvântul unul altuia. Poate fi comasată cu Povestitorul.
Idee de costum: O eșarfă colorată și aceeași carte mare.
-
Albă ca Zăpada
Blândă, curajoasă și harnică, deloc o prințesă care stă degeaba: gătește, coase și spune povești. Vorbește cald și firesc, iar când greșește, recunoaște cu umor.
Costum Costum Domniță de cetate+ O panglică roșie în păr și un pompon roșu („bucățica de măr”) ascuns în palmă.
-
Regina
Mândră, îngâmfată și teatrală: se aranjează la fiecare pas. E comică, nu înfricoșătoare: bate din picior și face crize ca un copil răsfățat. În scena mărului vorbește cu glas de bătrânică.
+ Pentru deghizare: un șal vechi, o basma și un coș cu mere.
-
Oglinda fermecată
Un copil în spatele unei rame aurii. Nu poate minți, oricât ar încerca: când i se cere să lingușească, tușește și spune tot adevărul. Vorbește solemn, ca un crainic, cu pauze de efect. Rol mic, dar care face sala să râdă.
Idee de costum: O ramă mare din carton îmbrăcată în folie aurie, ținută în fața feței; haine argintii sau gri.
-
Vânătorul
Un om bun, pus într-o situație grea: nu-i poate face rău nimănui și o ajută pe Albă să scape.
Costum Costum Aventurier al Pădurii -
Prințul
Politicos, bine intenționat și cam neîndemânatic: se rătăcește cu harta în mână și se împiedică exact când trebuie.
+ O hartă mare, ținută invers.
-
Ciocănel
Fierarul piticilor, roșu ca focul din forjă. Iute, gălăgios și cu inimă mare; bate cu ciocanul în palmă când e de acord.
Costum Costum de pitic roșu+ Un ciocan de jucărie.
-
Stelică
Cititorul în stele, albastru ca cerul nopții. Visător și poetic, își notează totul într-un caiet.
Costum Costum de pitic albastru+ Un caiet și o lunetă din carton.
-
Frunzișor
Grădinarul, verde ca frunza. Blând și grijuliu: vorbește cu plantele și știe un ceai pentru orice.
Costum Costum de pitic verde+ Un ghiveci cu o floare.
-
Mieruț
Bucătarul și albinarul, galben ca mierea. Pofticios și vesel, se gândește mereu la masă.
Costum Costum de pitic galben+ Un polonic și un coșuleț cu un borcan de miere.
-
Bănuț
Socotitorul, galben ca aurul vechi. Numără orice, ține ordinea și conduce votul; cel mai serios dintre pitici.
+ Un abac sau o tăbliță cu socoteli.
-
Rindeluș
Tâmplarul, maro ca lemnul. Meticulos: îi place ca totul să fie drept și la locul lui; el a făcut toate paturile și scăunelele din căsuță.
Costum Costum de pitic maro+ O riglă mare de lemn.
-
Fluieraș
Muzicantul, portocaliu ca flacăra felinarului. Cel mai mic dintre pitici; fluieră și când îi e frică, și când se bucură.
Costum Costum de pitic portocaliu+ Un fluier de jucărie.
-
Licuricii
Luminează drumul prin pădure și stau de pază lângă patul de flori. Vorbesc în cor și se mișcă lin, pe muzică.
Costum Costum Licurici de seară+ Câte o lanternă mică sau un borcan cu leduri în mână.
-
Pajii
Slujitorii reginei: o anunță, aleargă după vânător și îi aduc oglinjoare. Au replici scurte, în cor.
Costum Costum Paj de curte+ Câte o oglinjoară de mână (sau o ramă mică din carton).
-
Copacii pădurii
Decor viu: se leagănă în vânt și se apleacă unii spre alții când se lasă noaptea. Fără replici, pentru copiii care nu vor să vorbească.
Costum Costum de copăcel
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Trei locuri, schimbate cu puține obiecte. Castelul: o draperie roșie, un tron (un scaun împodobit) și Oglinda fermecată, un copil în spatele unei rame aurii mari, așezat pe un scăunel. Pădurea: copaci din carton (sau Copacii pădurii, jucați de copii) și o bancă acoperită cu flori de hârtie pentru patul din poiană. Căsuța piticilor: o masă joasă cu șapte farfurioare și șapte căni, șapte scăunele și o bancă lungă cu șapte perne colorate, pe post de paturi.
Recuzita
Muzica
- Cântecul piticilor, „Cioc și cioc, cu ciocănelul”: un marș pe care piticii îl cântă când se întorc acasă, cu felinarele aprinse, bătând ritmul cu uneltele.
- Drumul prin pădure, cu licuricii: dansul Zânei Dulciurilor din „Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski, dat încet.
- Când Albă doarme și piticii o păzesc: „Cântec de leagăn” de Johannes Brahms, la pian sau de pe un disc.
- Cântecul final, pe melodia marșului piticilor.
Textul scenetei
Scena 1 – Oglinda fermecată
Castelul. În mijloc, Oglinda fermecată, cu rama ei aurie. Pajii stau de o parte și de alta.
Povestitorul
A fost odată, într-un castel îndepărtat, o regină foarte frumoasă. Dar regina avea un mare cusur: voia să fie cea mai frumoasă din lume.
Povestitoarea
În castel mai trăia o fată, fiica regelui, cu pielea albă ca zăpada, cu obrajii roșii ca macii și cu părul negru ca abanosul. Toți îi spuneau Albă ca Zăpada.
Pajii
Majestatea Sa, Regina!
Pajii se înclină. Regina intră semeață și se aranjează în fața oglinzii.
Regina
Oglindă fermecată,
Ce n-ai mințit niciodată,
Spune-mi, cine-n lumea mare
E cea mai frumoasă floare?
Oglinda fermecată(solemn)
Majestate, sunteți foarte frumoasă. (Pauză.) Azi.
Regina
Cum adică „azi”?
Oglinda fermecată
Adică azi. Pentru mâine nu garantez.
Povestitorul
Anii treceau, iar Albă ca Zăpada creștea tot mai frumoasă. Nu doar la chip, ci și la suflet: îi ajuta pe toți și avea o vorbă bună pentru fiecare.
Albă ca Zăpada trece prin fața oglinzii cu un coș de flori și le dă câte o floare pajilor.
Albă ca Zăpada
Bună dimineața! O floare pentru fiecare!
Pajii
Mulțumim, domniță!
Albă iese. Regina se repede la oglindă.
Regina
Oglindă fermecată,
Ce n-ai mințit niciodată,
Spune-mi, cine-n lumea mare
E cea mai frumoasă floare?
Oglinda fermecată(tușește, încurcată)
Hm, hm... Majestate, sunteți frumoasă. Dar Albă ca Zăpada e de o mie de ori mai frumoasă.
Regina
O mie?! Măcar lasă la o sută!
Oglinda fermecată
Oglinzile nu se tocmesc, Majestate. Ele doar arată ce văd.
Regina(bate din picior)
Vânătorul! Să vină imediat vânătorul!
Pajii(strigând unul după altul)
Vânătorul! Vânătorul, la Majestatea Sa!
Intră Vânătorul și se înclină.
Regina
Du-o pe Albă ca Zăpada departe, în pădurea cea mare, și las-o acolo. Să nu se mai întoarcă niciodată la castel!
Vânătorul(încurcat)
Majestate... e doar o copilă...
Regina
Ai auzit ce-am spus! (Iese furioasă, cu pajii după ea.)
Scena 2 – În pădure
Pădurea. Copacii pădurii se leagănă. Vânătorul intră cu Albă ca Zăpada.
Albă ca Zăpada
Vânătorule, am mers atât de mult! Unde sunt florile pe care voiai să mi le arăți?
Vânătorul(își scoate pălăria)
Iartă-mă, domniță. Nu sunt flori. Regina mi-a poruncit să te las aici, departe de castel. Dar ascultă-mi sfatul: caută-ți un adăpost în pădure și nu te întoarce acasă. La castel nu ești în siguranță.
Albă ca Zăpada
Mulțumesc, vânătorule. N-am să uit că ai fost bun cu mine.
Vânătorul iese. Lumina scade. Copacii se apleacă unii spre alții. Albă se uită speriată în jur.
Albă ca Zăpada
Ce întuneric... Și ce liniște... (Tresare.) Cine e acolo?
Pe o muzică lină, intră Licuricii, cu luminițele aprinse.
Licuricii(în cor)
Nu te teme, fată dragă,
Luminăm cărarea-ntreagă!
Licuricii
Pe-aici! Pe-aici! Acolo e o căsuță!
Licuricii o conduc pe Albă printre copaci până la căsuța piticilor, apoi se retrag.
Scena 3 – Căsuța piticilor
Povestitoarea
În mijlocul pădurii, Albă ca Zăpada a găsit o căsuță mică, mică. Totul era mic: șapte scăunele, șapte farfurioare, șapte cănuțe și șapte pătuțuri.
Albă ca Zăpada
E cineva acasă? (Nimic.) Ce foame mi-e... Gust doar câte o linguriță din fiecare farfurie, ca să nu rămână nimeni fără cină.
Gustă din fiecare farfurioară, apoi cască.
Albă ca Zăpada
Și ce somn mi-e... Mă odihnesc doar puțin...
Albă se întinde de-a curmezișul pe trei pătuțuri și adoarme. Se aude cântecul piticilor. Piticii intră în șir, cu felinare și unelte.
Piticii(cântă)
Cioc și cioc, cu ciocănelul,
Batem piatra zi de zi,
Până când în stânca sură
Vreun rubin va străluci!
Șapte felinare-aprinse,
Șapte zâmbete pe drum:
Ziua-i gata, hai acasă,
La căsuța noastră-acum!
Bănuț(se oprește brusc în ușă)
Stop! Ceva nu e la locul lui. Număr: unu, doi, trei... șapte scăunele. Bun. Dar scăunelul meu e mutat cu două degete!
Rindeluș
Și cineva s-a sprijinit de masa mea! Era dreaptă ca o riglă!
Mieruț(se uită în farfurioară)
Cineva a gustat din cina mea! Lipsește exact o linguriță. Măcar a fost politicos.
Frunzișor
Și floarea din ghiveci s-a întors spre pat, de parcă ar fi salutat pe cineva.
Stelică(notează în caiet)
Fenomen rar. Steaua norocului stă azi chiar deasupra căsuței noastre.
Ciocănel(ridicând ciocanul)
Hoți? Lăsați-i pe mâna mea! Unde sunt?
Fluieraș(fluieră încet, tremurând)
Fiu-fiu... Poate e o fantomă...
Piticii se apropie pe vârfuri de paturi. Fluieraș ridică felinarul.
Fluieraș
Nu e fantomă! E... o fată!
Piticii(în șoaptă)
O fată!
Frunzișor
Sst! S-o lăsăm să doarmă.
Rindeluș
Dar doarme pe trei paturi deodată! Nu e în ordine!
Bănuț
Atunci, la noapte, fiecare doarme câte o oră în patul altuia. Am socotit: iese fix!
Povestitorul
Și așa au făcut. A doua zi dimineață, Albă ca Zăpada s-a trezit și a văzut șapte bărbuțe în jurul ei.
Albă ca Zăpada(sare în picioare)
Vai! Bună dimineața! Iertați-mă că am intrat în casa voastră... și că v-am gustat din cină.
Mieruț
Din cina mea. Dar nu-i nimic! Cine ești tu?
Albă ca Zăpada
Mă cheamă Albă ca Zăpada. Mama mea vitregă, regina, nu mă mai vrea la castel, iar vânătorul m-a lăsat în pădure. Nu mai am unde să mă duc.
Ciocănel(bate cu ciocanul în palmă)
Poc! Atunci rămâi la noi!
Bănuț
Stai, stai! Facem lucrurile ca lumea: votăm. Cine e de acord să rămână Albă ca Zăpada la noi?
Toți piticii ridică mâna. Ciocănel le ridică pe amândouă.
Bănuț
Șapte voturi din șapte. Plus o mână de rezervă de la Ciocănel. Rămâi!
Albă ca Zăpada
Mulțumesc! Și o să vă ajut: știu să gătesc, să cos și să spun povești.
Mieruț
Să gătești? Ai auzit, Bănuț? Să gătească!
Stelică
Iar eu o să-ți arăt stelele. Am să botez una după tine.
Rindeluș
Și eu îți fac un pat. Al optulea. Drept ca o riglă!
Fluieraș
Și eu te învăț să fluieri! Fiu-fiu!
Frunzișor(serios)
Numai un lucru, Albă ca Zăpada. Când plecăm la mină, nu deschide ușa nimănui. Regina e vicleană.
Albă ca Zăpada
Promit. Nimănui!
Scena 4 – Mărul fermecat
Castelul. Regina, în fața Oglinzii.
Regina
Oglindă fermecată,
Ce n-ai mințit niciodată,
Spune-mi, cine-n lumea mare
E cea mai frumoasă floare?
Oglinda fermecată
Majestate, aici, în castel, sunteți cea mai frumoasă. Dar dincolo de șapte dealuri, la cei șapte pitici, Albă ca Zăpada e de o mie de ori mai frumoasă.
Regina
Iar o mie?! Nu știi și alt număr?
Oglinda fermecată
Ba da. Dar ăsta e cel adevărat.
Regina(furioasă)
Locuiește la niște pitici! Bine... Mă duc chiar eu. Și am să-i duc un dar.
Regina ia un măr mare, roșu pe o parte și verde pe cealaltă, îl ridică și vorbește peste el ca o vrăjitoare.
Regina
Măr rotund și strălucit,
Fii de somn adânc vrăjit!
Cine mușcă din obraz
Doarme dus! Ha-ha, ce haz!
Își pune șalul și basmaua, se gârbovește și pornește spre pădure, cu coșul de mere.
Povestitorul
Regina s-a deghizat într-o bătrână care vinde mere, ca nimeni să n-o recunoască.
Căsuța piticilor. Albă ca Zăpada coase o batistă la masă. Regina, gârbovită, bate la fereastră.
Regina(cu glas de bătrânică)
Mere, mere dulci și roșii! Fetițo, nu vrei un măr?
Albă ca Zăpada
Mulțumesc, bunicuțo, dar piticii mi-au spus să nu deschid nimănui.
Regina
Nici nu trebuie să deschizi, puișor! Ți-l dau pe fereastră. Uite, eu mușc din partea verde, ca să vezi că e bun. (Mușcă.) Mmm! Iar partea roșie e pentru tine.
Albă ca Zăpada(ezită, apoi ia mărul)
Pe fereastră... nu e totuna cu ușa, nu? Mulțumesc!
Albă mușcă din partea roșie, se clatină, se așază încet pe bancă și adoarme. Regina își îndreaptă spatele și râde.
Regina
Ha-ha-ha! De-acum eu sunt cea mai frumoasă! (Iese în fugă.)
Scena 5 – Somnul și trezirea
Piticii se întorc veseli, dar se opresc când o văd pe Albă adormită pe bancă.
Fluieraș
Albă ca Zăpada, ne-am întors! (O atinge ușor pe umăr.) Albă?
Frunzișor(se apleacă spre ea)
Doarme... dar nu se trezește. (Vede mărul.) Un măr! Un măr fermecat!
Ciocănel
Regina! Știam eu! Unde e? Las' că...
Bănuț
Nu contează unde e ea. Contează cum o trezim pe Albă.
Frunzișor(îi ține o cană sub nas)
Ceai de mentă și de tei! Trezește și un urs! (Nimic.)
Mieruț(îi flutură borcanul pe sub nas)
Miere! Nimeni nu poate dormi lângă miere! (Nimic.)
Fluieraș
Un cântec! (Fluieră o melodie veselă. Nimic.)
Ciocănel(ridică ciocanul)
Lăsați-mă pe mine!
Piticii(în cor)
NU!
Ciocănel(lasă ciocanul jos, rușinat)
Voiam doar să bat în masă... încet.
Stelică(închide caietul)
E o vrajă. Și o vrajă se rupe numai cu ceva neașteptat.
Rindeluș
Atunci îi facem un pat de flori, în poiană, și o păzim zi și noapte, până se întâmplă ceva neașteptat.
Pe o muzică liniștită, piticii acoperă banca cu flori de hârtie și se așază de pază în jurul ei. Licuricii vin și ei, cu luminițele aprinse.
Povestitoarea
Și au păzit-o așa, cu rândul, zi și noapte, o săptămână întreagă.
Intră Prințul, cu harta în mână, uitându-se în toate părțile.
Prințul
Bună ziua! Cred că m-am rătăcit... Dar cine e fata aceasta? Și de ce sunteți atât de triști?
Bănuț
E Albă ca Zăpada, prietena noastră. A mușcat dintr-un măr fermecat și doarme de șapte zile.
Stelică
Și de șapte nopți. Le-am numărat stelele.
Prințul
Lăsați-mă să vă ajut! La castelul meu sunt cei mai buni doctori din țară.
Ciocănel
Merge, dar numai dacă venim și noi!
Prințul
Firește! Toți!
Prințul se apropie de bancă, dar se împiedică de coșulețul lui Mieruț și se lovește ușor cu genunchiul de bancă.
Prințul
Hopa!
Banca se zguduie. Albă ca Zăpada tușește, lasă să cadă bucățica de măr, apoi deschide ochii.
Albă ca Zăpada
Ce-a fost asta? Unde sunt? Și cine ești tu?
Fluieraș
S-a trezit! Fiu-fiuuu!
Piticii(în cor)
Ura! S-a trezit!
Mieruț(strângând coșulețul în brațe)
Vedeți? Până la urmă, tot mierea a ajutat!
Stelică
Asta da întâmplare neașteptată!
Prințul(scuturându-se, rușinat)
Iertați-mă... sunt cam neîndemânatic.
Albă ca Zăpada(râzând)
Neîndemânatic, dar ai picat exact la timp! Mulțumesc!
Prințul
Vreți să veniți cu toții la castelul meu? Facem o petrecere!
Albă ca Zăpada
Vin, dar numai cu prietenii mei!
Piticii(în cor)
Venim!
Scena 6 – Oglinda nu minte
Castelul. Regina e singură în fața Oglinzii. Pajii trag cu ochiul de după colț.
Regina
Oglindă fermecată,
Ce n-ai mințit niciodată,
Spune-mi, cine-n lumea mare
E cea mai frumoasă floare?
Oglinda fermecată
Albă ca Zăpada. S-a trezit și face o petrecere cu prințul și cu cei șapte pitici.
Regina
Minți!
Oglinda fermecată
Nu pot. Sunt oglindă.
Regina
Atunci spune-mi măcar că sunt a doua!
Oglinda fermecată(tușește)
Hm... Cu fruntea asta încruntată, Majestate, nici în primele zece.
Regina
Pajilor! Aduceți-mi altă oglindă! Una care să mă laude!
Pajii vin în fugă cu oglinjoarele lor și se uită în ele.
Pajii(în cor)
Și astea spun tot Albă ca Zăpada, Majestate!
Regina(bate din picior)
Oglinzi! Toate sunt la fel! (Se așază bosumflată, cu spatele la public.)
Oglinda fermecată
Majestate, vreți un sfat gratuit? Frumusețea nu se vede în oglindă, ci în ce faci. Încercați o faptă bună. Și, dacă se poate, un zâmbet.
Regina se întoarce și încearcă un zâmbet strâmb. Oglinda se uită lung la ea.
Oglinda fermecată
Hm... E un început.
Povestitorul
Se zice că regina își exersează și azi zâmbetul în fața oglinzii. Iar oglinda, cinstită ca întotdeauna, îi spune numai adevărul.
Povestitoarea
Iar la căsuța din pădure, lângă cele șapte scăunele, Rindeluș a mai făcut unul. Al optulea. Drept ca o riglă!
Scena 7 – Marea petrecere
Intră toată distribuția: piticii, Albă ca Zăpada, Prințul, Vânătorul, Licuricii, Copacii pădurii și Pajii. La urmă vine, sfioasă, și Regina, împreună cu Oglinda.
Toți(cântă)
Cioc și cioc, cu ciocănelul,
Căutăm comori mereu;
Dar comoara cea mai mare
E prietenul la greu!
Frumusețea, dragii mei,
Nu-i în rochii, nici în ramă:
E în mâna care-ajută
Când prietenul te cheamă!
Toți se prind de mână și fac o plecăciune. La sfârșit, Oglinda își întoarce rama spre public, ca și cum ar spune: „Și voi sunteți frumoși!”
Sfaturi de regie
- Oglinda fermecată e un rol perfect pentru un copil cu umor și voce clară. Stă pe un scăunel în spatele ramei și vorbește rar, solemn; sprijiniți rama pe un pupitru, ca să nu obosească mâinile.
- Dați fiecărui pitic obiectul meseriei lui (ciocan, caiet, ghiveci, polonic, abac, riglă, fluier). Copiii intră mai ușor în rol, iar publicul îi recunoaște imediat.
- Trezirea se exersează separat: prințul se împiedică de coș și atinge doar ușor banca, iar Albă tușește și lasă să cadă pomponul roșu din palmă. Nimeni nu o ridică și nu o cară pe Albă.
- Scena în care piticii găsesc lucrurile mutate are nevoie de ritm: fiecare replică vine imediat după cealaltă, ca într-un joc de ștafetă.
- Regina e comică, nu înspăimântătoare. În deghizare, glasul de bătrânică și spatele gârbovit o fac și mai caraghioasă.
- Schimbările de decor se fac pe muzică, în timp ce povestitorii vorbesc în fața cortinei sau într-o parte a scenei.
Variante și adaptări
- Cu 12 copii: un singur povestitor; vânătorul și prințul îi joacă același copil, cu altă pălărie; fără licurici, paji și copaci (replicile lor le spun povestitorii).
- Clasa întreagă: înmulțiți licuricii, pajii și copacii pădurii; replicile licuricilor și ale pajilor se spun în cor.
- Clasele I–II: scurtați încercările piticilor de a o trezi pe Albă (păstrați ceaiul, mierea și ciocanul); replicile mai lungi ale povestitorilor le poate citi învățătoarea.
- Clasele III–IV: lăsați copiii să inventeze încă o întrebare pentru oglindă sau încă o încercare a piticilor. Așa scriu și ei o bucată din scenetă.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.