🎓 Sfârșit de an școlar
La revedere, grădiniță!
Serbarea de absolvire a grupei mari: amintiri din grădiniță, jucării care își iau rămas-bun, lucruri de școală amuzante, Zâna Verii și un moment de mulțumire.
- Grupa mare
- ⏱ 8 min
- 👥 10–30 copii
- 🎭 18 roluri
Despre scenetă
Grupa mare răsfoiește albumul cu amintiri: prima zi cu lacrimi, turnurile din cuburi, cântecele și prietenii. Între timp, jucăriile din colț se trezesc și își iau rămas-bun, iar la ușă bat niște musafiri caraghioși de la școală: Ghiozdanul cel mândru, Abecedarul, Creionul, Radiera cea sfioasă și Penarul cel ordonat. Ursulețul crede că vor să-i fure copiii, dar află că școala nu-i ia, ci îi primește. Zâna Verii vine cu vacanța, ultimul dar al grădiniței.
Sceneta are un moment de mulțumire scris pas cu pas: copiii o aduc pe educatoare pe scenă, îi dau flori și le trimit părinților o inimă din palme. Se încheie cu un cântec original, cu refren ușor de învățat. Încape toată grupa pe scenă, iar costumele de lucruri de școală se fac din carton, acasă sau la grădiniță.
Ce învață copiii
- Exprimarea emoțiilor unei despărțiri (dor, recunoștință, bucurie), potrivit cu tema anuală „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”.
- Trecerea spre școală prezentată prietenos: copiii cunosc ghiozdanul, abecedarul, creionul, radiera și penarul ca pe niște personaje simpatice, nu ca pe ceva de care să se teamă.
- Recunoștința spusă direct, în versuri, educatoarei și părinților.
- Memoria și dicția, prin catrene scurte cu rimă și un cântec cu refren.
- Se leagă de tema „Ce și cum vreau să fiu?”: copiii se văd crescând, de la grupa mică până la pragul școlii.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul
Leagă momentele și răsfoiește albumul cu amintiri. Poate fi un copil care vorbește tare și clar sau o colegă educatoare, ca educatoarea grupei să fie liberă pentru momentul de mulțumire.
Idee de costum: Hainele de serbare și o eșarfă colorată; albumul mare din carton în brațe.
-
Copilul 1
Spune amintirea primei zile. Se preface că plânge în primele versuri, apoi zâmbește larg la ultimul: e momentul care face sala să râdă.
Idee de costum: Hainele de serbare și toca de absolvent din carton.
-
Copilul 2
Constructorul grupei: povestește despre turnurile din cuburi. Arată cu mâna, deasupra capului, cât de înalte erau.
Idee de costum: Hainele de serbare și toca de absolvent; poate ține un cub mare în mâini.
-
Copilul 3
Iubitorul de cântece. Spune versurile ca pe o numărătoare, arătând pe rând soarele, ploaia și florile.
Idee de costum: Hainele de serbare și toca de absolvent.
-
Copilul 4
Vorbește despre prieteni. La final își ia de după umeri colegii de lângă el.
Idee de costum: Hainele de serbare și toca de absolvent.
-
Copilul 5
Spune versurile de mulțumire pentru educatoare. Rol pentru un copil sigur pe el, care vorbește rar și cald.
Idee de costum: Hainele de serbare, toca de absolvent și o floare.
-
Copilul 6
Spune versurile de mulțumire pentru părinți și bunici, privind spre sală.
Idee de costum: Hainele de serbare și toca de absolvent.
-
Ceilalți absolvenți
Restul grupei: stau pe scăunele, răspund în cor, râd, „adorm” când se trezesc jucăriile și cântă la final. Așa urcă pe scenă toți copiii grupei.
Idee de costum: Hainele de serbare și toca de absolvent din carton negru, cu ciucure din lână.
-
Păpușa de cârpă
Jucăria cea înțeleaptă, care îl liniștește pe Ursuleț. Se mișcă moale, ca o păpușă cusută, și vorbește blând.
Costum Costum Păpușă de cârpă -
Ursulețul
Pufos, sensibil și puțin gelos pe lucrurile de școală. E rolul cel mai iubit: se supără, se rușinează și sare de bucurie când primește loc la școală, ca breloc.
Costum Costum Ursuleț de miere -
Soldățelul de lemn
Jucăria cea mai serioasă din colț. Merge țeapăn, bate din călcâie și salută la fiecare replică. Rol care se poate scoate.
Costum Costum Soldățel de lemn -
Jucăriile
Mingile și cuburile din colț, care se trezesc și dansează o horă mică. Rol fără replici, bun pentru copiii timizi.
Idee de costum: Tricouri în culori vii și câte o minge mare de plastic în mână, sau o cutie de carton pictată ca un cub cu litere, purtată ca un panou pe piept.
-
Ghiozdanul
Mândru, gâfâitor și cam lăudăros: se crede cel mai important lucru din școală. Vorbește tare și își bate burta plină de caiete.
Idee de costum: O cutie de carton pictată ca un ghiozdan, cu bretele din panglică lată, purtată în față ca o burtă; un buzunar lipit, din care scoate breloul.
-
Abecedarul
Înțeleptul musafirilor. Vorbește rar, ca un bunic care citește o poveste.
Idee de costum: Două panouri de carton, legate cu panglici peste umeri, ca o carte deschisă: pe față scrie mare „ABECEDAR”, iar pe spate sunt câteva litere colorate.
-
Creionul
Iute și vesel, nu stă locului. La „fac bastoane” desenează în aer bastonașe cu degetul.
Idee de costum: Tricou și pantaloni galbeni, un con din carton crem cu vârful negru pe cap, ca un creion ascuțit.
-
Radiera
Sfioasă și bună: șterge greșelile fără să le țină minte nimănui. Vorbește încet la început, apoi prinde curaj.
Idee de costum: Un panou dreptunghiular de carton, jumătate roz, jumătate albastru, purtat pe piept, peste un tricou alb.
-
Penarul
Ordonat și grijuliu, ca o gazdă care își numără musafirii. Face din mâini un fermoar care se închide.
Idee de costum: Un panou de carton în formă de penar, cu un fermoar desenat (sau un fermoar adevărat, lipit) și câteva creioane colorate prinse în față.
-
Zâna Verii
Luminoasă și veselă, aduce vacanța și florile pentru mulțumire. Ea anunță momentul cel mai important al serbării, deci vorbește rar și zâmbește.
Costum Costum de Zâna Verii+ Un coș cu câte o floare pentru fiecare copil și un soare mare din carton.
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Scena arată ca o sală de grupă: scăunele așezate în semicerc, iar în colțul din dreapta un covoraș cu jucării (o cutie, câteva cuburi, o minge). În fundal, o ghirlandă cu literele „LA REVEDERE, GRĂDINIȚĂ!” și un panou cu fotografii ale copiilor din grupa mică până azi. În stânga, o ușă din carton sau doar intrarea laterală, pe unde vin musafirii de la școală.
Recuzita
Muzica
- Intrarea copiilor: un marș instrumental vesel.
- Trezirea jucăriilor: o melodie de cutie muzicală, apoi „Marșul” din „Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski pentru hora jucăriilor.
- Intrarea Zânei Verii: un fragment luminos din „Anotimpurile” de Vivaldi sau „Mica serenadă” de Mozart.
- Momentul de mulțumire: liniște sau un fond de pian foarte încet.
- Cântecul final, „Grădiniță, casă dragă”: versuri originale, pe o melodie simplă aleasă sau compusă împreună cu profesorul de muzică.
Textul scenetei
Scena 1 – Albumul cu amintiri
Absolvenții intră în șir pe o muzică veselă și se așază pe scăunelele din semicerc. În colțul cu jucării, Păpușa de cârpă, Ursulețul, Soldățelul de lemn și Jucăriile stau nemișcați, ca niște jucării adevărate. Povestitorul ține în brațe albumul mare.
Povestitorul
A fost odată o grupă mică, mică de tot. Copiii aveau trei ani, șosete cu ursuleți și lacrimi cât bobul de mazăre. Dar timpul a trecut... Uitați-vă la ei acum: sunt grupa mare! Hai să răsfoim împreună albumul cu amintiri.
Povestitorul deschide albumul și arată publicului prima fotografie. Copilul 1 se ridică și face un pas în față.
Copilul 1(își freacă ochii, ca și cum ar plânge)
Prima zi, la grădiniță,
Am plâns tare: „Vreau acasă!”
(Zâmbește larg.)
Azi, când plec, mi-e tare greu:
Grupa mea e prea frumoasă!
Absolvenții(râzând)
Și noi am plâns! Toți am plâns!
Povestitorul întoarce pagina. Vine în față Copilul 2.
Copilul 2
Am clădit din cuburi turnuri
Mai înalte decât mine;
Când cădeau cu zgomot mare,
Le clădeam din nou, mai bine!
Copilul 2
Odată, turnul a căzut chiar peste ursuleț!
Ursulețul(din colț, fără să se miște)
Au!
Toți se întorc spre colțul cu jucării. Ursulețul stă înțepenit, ca o jucărie.
Povestitorul
Ați auzit ceva?
Absolvenții
Nuuu...
Povestitorul întoarce pagina. Vine în față Copilul 3.
Copilul 3
Câte cântece-am cântat,
Câte stele sunt pe cer:
Despre soare, despre ploaie,
Despre flori și despre ger!
Copilul 4
Aici mi-am găsit prieteni,
Cei mai buni din lumea toată;
Ne-om juca și-n curtea școlii,
Ca aici, ca altădată!
Copilul 4 își ia de după umeri colegii de lângă el.
Povestitorul
Și câte n-au mai fost! Mesele cu supă, plimbările în parc, somnul de prânz, când unii dormeau, iar alții doar se prefăceau... Albumul s-a terminat. Dar, în colțul cu jucării, se întâmplă ceva ciudat.
Scena 2 – Jucăriile își iau rămas-bun
Se aude o melodie de cutie muzicală. Absolvenții „adorm” pe scăunele, cu capul pe mâini. Jucăriile se trezesc pe rând: se întind, clipesc și fac primii pași țepeni.
Ursulețul(își freacă ochii)
Am auzit bine? Copiii pleacă? Și cine mă mai ia în brațe la somnul de prânz?
Păpușa de cârpă
Nu plânge, Ursulețule, că ți se udă blănița! Așa e la grădiniță: copiii vin mici și pleacă mari.
Ursulețul
Când plângeați, eram aici,
Moale, blând și tot cuminte;
V-am păzit cu drag la somn:
Să mă țineți voi în minte!
Soldățelul de lemn(bate din călcâie și salută)
Eu, soldat de lemn, la post,
Vă salut cu mâna dreaptă:
Ați crescut, ați fost cuminți,
Școala, iată, vă așteaptă!
Păpușa de cârpă
Nu vă faceți griji de noi,
Toamna vin copii mai mici;
Și le-om spune despre voi,
Cât de buni ați fost aici!
Pe „Marșul” din „Spărgătorul de nuci”, Jucăriile ies din colț și dansează o horă mică împreună cu Păpușa, Ursulețul și Soldățelul. Absolvenții se trezesc și bat din palme în ritm. La sfârșitul muzicii, jucăriile se așază pe covoraș.
Scena 3 – Musafiri de la școală
Cineva bate la ușă: cioc, cioc, cioc! Intră, în șir, lucrurile de școală. Ghiozdanul vine primul, gâfâind și ținându-se de burtă.
Ghiozdanul
Bună ziua! Uf, ce drum lung de la școală până aici! Și cu atâtea lucruri în burtă...
Ghiozdanul
Sunt Ghiozdanul cel mai tare
Și mă duceți voi în spate;
Am în burtă cărți, caiete
Și creioane, și de toate!
Abecedarul
Sunt Abecedarul, iată,
Am în mine-un alfabet:
Litere, cuvinte, versuri,
Le-nvățați încet-încet!
Creionul(desenează în aer cu degetul)
Sunt Creionul ascuțit,
Am un vârf ca o săgeată;
Fac bastoane, fac cârlige,
Fac de toate, ziua toată!
Radiera(sfioasă, apoi tot mai curajoasă)
Sunt o mică radieră,
Nu mă tem de nicio pată:
Dacă scrii greșit un rând,
Șterg, și-l scrii frumos îndată!
Penarul(închide un fermoar închipuit)
Sunt Penarul, cu fermoar,
Țin creioanele-n căsuță;
Le închid frumos pe toate,
Să nu fugă sub măsuță!
Ursulețul se ridică de pe covoraș și se proțăpește în fața Ghiozdanului, cu mâinile în șold.
Ursulețul
Aha! Deci voi ne luați copiii!
Ghiozdanul
Nu-i luăm, Ursulețule. Îi primim! E cu totul altceva.
Abecedarul
Tot ce au învățat aici vine cu ei la școală: culorile, cântecele, să-și aștepte rândul și să-și ajute colegii.
Creionul
Și știu deja să țină creionul în mână! Au desenat aici o mie de sori!
Radiera
Iar dacă mai greșesc, nu-i nimic. Pentru asta sunt eu.
Ursulețul(încet, rușinat)
Dar... pot să vin și eu la școală?
Ghiozdanul(se scarpină pe cap)
Hm... În mine stau cărți, caiete, Penarul... Pentru un urs mare nu mai e loc. Dar pentru un ursuleț mic-mic, ca breloc, se găsește!
Ghiozdanul scoate din buzunar un ursuleț-breloc și și-l agață de bretea. Ursulețul sare de bucurie și îl îmbrățișează.
Păpușa de cârpă
Iar noi rămânem aici, să-i așteptăm pe cei mici. Și pe voi vă așteptăm în vizită!
Absolvenții
Promitem!
Scena 4 – Vine vara
Se aude muzica Zânei Verii. Intră Zâna Verii, cu soarele din carton și cu un coș plin de flori. Toți se ridică în picioare.
Zâna Verii
Eu sunt Zâna Verii, iată,
Cu buchet și coroniță;
Vă aduc vacanța mare,
Ultim dar de grădiniță!
Absolvenții
Ura! Vacanța!
Zâna Verii
Stați puțin! Înainte de vacanță mai e ceva de făcut. Ceva foarte, foarte important. Cine știe ce?
Copilul 5
Eu știu! Trebuie să le mulțumim!
Muzica se oprește. Zâna Verii trece printre copii și îi dă fiecăruia câte o floare din coș. Toți se întorc cu fața spre educatoare, care stă lângă scenă. Doi copii coboară, o iau de mână și o aduc în mijlocul scenei.
Copilul 5(către educatoare)
Doamnă dragă, mulțumim
Pentru-atâta bunătate!
Ne-ați ținut de mână-ntruna
Și ne-ați învățat de toate!
Copiii vin pe rând și îi dau educatoarei florile, apoi o înconjoară și o îmbrățișează toți odată. Educatoarea rămâne pe scenă, în mijlocul lor, până la sfârșit.
Copilul 6(către părinții din sală)
Mamă, tată, dragi bunici,
Mulțumim că-n fiecare
Dimineață ne-ați adus
Cu-n pupic și-un zâmbet mare!
Toți copiii se întorc spre sală, fac o inimă din palme și le trimit părinților o bezea.
Absolvenții
Vă iubim!
Scena 5 – Cântecul de rămas-bun
Povestitorul
Și așa se încheie povestea grupei mari. Mâine începe vacanța, la toamnă vine școala. Dar acum... un cântec!
Toți copiii vin în față, pe două rânduri, cei mai mici în față. Fiecare își îndreaptă toca de absolvent. Educatoarea stă la mijloc.
Toți(cântă)
Grădiniță, casă dragă,
Rămas-bun îți spunem azi!
Ne-ai crescut cu joc și cântec
Mari și drepți ca niște brazi!
(Refren)
Hai la școală, hai cu toții,
Cu ghiozdanul în spinare!
Dar întâi ne-așteaptă vara:
Bun venit, vacanță mare!
Toți(cântă)
Jucării, rămâneți bine,
Ursuleț, păpușă dragă!
Vin alți pici la voi, la toamnă,
Să vă țină-o zi întreagă!
(Refren)
Hai la școală, hai cu toții,
Cu ghiozdanul în spinare!
Dar întâi ne-așteaptă vara:
Bun venit, vacanță mare!
La ultimul vers, copiii ridică tocile deasupra capului, fără să le arunce. Se prind de mână, cu educatoarea la mijloc, și fac o plecăciune. Ursulețul vine ultimul și flutură breloul spre public.
Sfaturi de regie
- Fiecare copil care spune un catren se ridică, face un pas în față, apoi se întoarce la scăunelul lui. Lipiți pe podea câte un semn din bandă colorată, ca fiecare să-și știe locul.
- Momentul de mulțumire se repetă cu o colegă în rolul educatoarei. La serbare, educatoarea grupei trebuie doar să știe că, la semn, doi copii vin să o aducă de mână pe scenă.
- Tocile nu se aruncă în sus la final: pot lovi copiii sau publicul. Se ridică deasupra capului, toți odată.
- Încercați costumele din carton înainte de serbare, pe scări și printre scaune: copilul trebuie să vadă unde calcă și să aibă mâinile libere.
- Unii copii se emoționează la cântecul de rămas-bun, și e firesc. Puneți copiii mai sfioși lângă un prieten și lăsați catrenele grele, de mulțumire, celor mai siguri pe ei.
- Repetați pe scene, câte 10–15 minute pe zi, cu două săptămâni înainte. Cântecul se învață primul, pentru că îi adună pe toți.
Variante și adaptări
- Cu 10–12 copii: renunțați la Soldățel și la Jucării; catrenele Copiilor 1–6 le spun doi-trei copii, câte două fiecare, iar replicile în cor le spun toți.
- Toată grupa (25–30 de copii): toți urcă pe scenă ca absolvenți. Pentru cei care vor să spună ceva, adăugați amintiri proprii, scrise împreună cu copiii: excursia, ziua grupei, carnavalul.
- Versiune scurtă (5 minute): păstrați scena 1 cu două amintiri, scena 4 și cântecul final.
- Două grupe mari care absolvă împreună: o grupă joacă amintirile și jucăriile, cealaltă lucrurile de școală și Zâna Verii, iar cântecul îl cântă toți.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.