Sari la conținut

❄️ Iarna și datinile de Anul Nou

Crăiasa Zăpezii

după Hans Christian Andersen

Un ciob din oglinda trolului îi îngheață inima lui Kay, iar Gerda pornește să-l caute până la palatul Crăiesei Zăpezii. Povestea lui Andersen, în scene scurte, pentru clasele III–IV.

  • Clasele III–IV
  • ⏱ 15 min
  • 👥 12–32 copii
  • 🎭 18 roluri

Despre scenetă

Povestea lui Andersen, păstrată cu toate întâmplările ei, fără nimic din filmele de desene animate. Un trol face o oglindă în care tot ce e frumos pare urât, oglinda se sparge, iar un ciob îi intră lui Kay în ochi și altul în inimă. Băiatul se schimbă, o alungă pe Gerda și pleacă în sania Crăiesei Zăpezii. Gerda pornește după el. Trece prin grădina bătrânei care o face să uite, prin palatul prințesei celei deștepte, unde o duce un corb vorbăreț, și prin pădurea tâlharilor, unde fetița tâlharilor, aprigă, dar cu inimă bună, îi dă un ren care știe drumul spre nord. În palatul de gheață, lacrimile calde ale Gerdei topesc gheața din inima lui Kay.

Scenele sunt scurte, cu decor schimbat din câteva obiecte, așa că sceneta se joacă ușor pe scena școlii. Are momente de umor (corbul, fetița tâlharilor, narcisa care se admiră în oglindă), un cântec simplu și un final cald, în care toți se întorc acasă, printre trandafiri. Fulgii, soldații Crăiesei, sunt un grup care poate cuprinde mulți copii, iar la final cei opt fulgi țin literele cuvântului „VEȘNICIE”.

Ce învață copiii

  • Lectura unei povești clasice: copiii cunosc povestea lui Andersen în forma ei adevărată și pot compara apoi textul cu adaptările moderne (Comunicare în limba română).
  • Prietenia, curajul și statornicia: Gerda nu renunță, deși toți cred că Kay s-a pierdut.
  • Ideea poveștii, discutată după spectacol: un „ciob de răutate” ne face să vedem doar urâtul, iar bunătatea și iertarea îl pot topi.
  • Personaje conturate și jocul cu vocea: corbul vorbăreț, fetița tâlharilor aprigă, dar cu inimă bună, crăiasa rece și politicoasă.
  • Educație civică: ajutorul primit de la necunoscuți (corbul, prințesa, fetița tâlharilor, renul) și recunoștința față de ei.

Distribuția

Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.

  • Povestitorul

    Duce povestea de la o scenă la alta, rar și limpede. Pot fi doi copii, care își împart replicile pe scene.

    👥 1–2 copii 💬 10 replici

    Idee de costum: O vestă sau o pelerină și o carte mare, cu coperți albastre și un fulg desenat pe ele.

  • Trolul

    Răutăcios, dar caraghios: râde tare și e foarte mândru de oglinda lui. Nu sperie, ci amuză.

    👥 1 copil 💬 3 replici

    Idee de costum: Pelerină gri sau neagră, un nas mare din carton, urechi ascuțite și sprâncene groase desenate cu creionul.

  • Trolișorii

    Ucenicii trolului: țopăie, chicotesc și se uită în oglindă la tot ce prind. Ei scapă oglinda din mâini.

    👥 2–3 copii 💬 2 replici

    Idee de costum: Hanorace gri cu glugă și urechi ascuțite din carton prinse pe glugă.

  • Kay

    Un băiat vesel și bun, care se schimbă după ce primește ciobul: devine rece, ironic și distant. La final redevine el însuși. Rol greu, potrivit pentru un copil care joacă bine schimbările.

    👥 1 copil 💬 13 replici

    + O săniuță mică sau doar o sfoară, cu care se leagă de sania Crăiesei.

  • Gerda

    Rolul principal: blândă, dar neînfricată. Vorbește simplu și sincer cu toată lumea, de la flori până la tâlhari. E pe scenă aproape tot timpul.

    👥 1 copil 💬 22 de replici

    Idee de costum: Rochiță simplă cu șorț și pantofi roșii (importanți în poveste). Mai târziu, o căciuliță și mănuși mari, primite de la fetița tâlharilor.

  • Bunica

    Caldă și liniștită, povestește despre Crăiasa Zăpezii. Tricotează în colțul ei.

    👥 1 copil 💬 3 replici

    + Ochelari, un șal și un ghem de lână cu andrele.

  • Crăiasa Zăpezii

    Frumoasă, rece și foarte politicoasă; nu ridică niciodată vocea. Nu e o vrăjitoare rea, ci iarna însăși: rece, dar cu cuvânt.

    👥 1 copil 💬 5 replici

    + O mantie albă, lungă, care să-l poată „acoperi” pe Kay.

  • Fulgii

    Soldații Crăiesei: mărșăluiesc, păzesc palatul și se dau înapoi unul câte unul în fața Gerdei. La final, opt dintre ei țin literele cuvântului „VEȘNICIE”.

    👥 3–8 copii 💬 2 replici

    + Fetele pot purta și rochița „Costum de fulg de nea”. Câte o „bucată de gheață” din carton bleu cu o literă pe spate.

  • Bătrâna

    O bătrână blândă, care știe câteva vrăji și și-ar dori o fetiță. Nu e rea, doar singură. Vorbește dulce și o piaptănă pe Gerda.

    👥 1 copil 💬 o replică

    Idee de costum: Rochie lungă, șal și o pălărie mare cu flori pictate. Pe pălărie trebuie să fie bine vizibil un trandafir.

  • Narcisa

    Floarea care se admiră întruna într-o oglinjoară. Moment comic scurt.

    👥 1 copil 💬 o replică

    + O oglinjoară de mână.

  • Trandafirul

    Se ascunde sub pământ prin vraja bătrânei și răsare din nou din lacrimile Gerdei. Îi spune Gerdei încotro să meargă.

    👥 1 copil 💬 o replică

  • Florile

    Florile din grădina bătrânei: fiecare știe doar povestea ei. Au o singură replică, spusă în cor.

    👥 2–3 copii 💬 o replică

    + Merg și alte costume de flori din catalog: iris, mac de câmp, lavandă.

  • Corbul

    Vorbăreț, important și sentimental. Croncănește „Cra!” între fraze și se laudă cu logodnica lui de la palat. Rol comic.

    👥 1 copil 💬 5 replici

  • Prințul

    Băiatul cu cizme care scârțâie, ajuns prinț pentru că a știut să vorbească frumos. Prietenos și modest.

    👥 1 copil 💬 o replică

    + Cizme (pot fi cizmele de cauciuc ale copilului) și o coroniță.

  • Prințesa

    Prințesa cea mai deșteaptă din lume, care a citit toate ziarele și le-a uitat. Generoasă și puțin teatrală.

    👥 1 copil 💬 2 replici

    + Un manșon de blană (sau o eșarfă pufoasă rulată), pe care i-l dă Gerdei.

  • Tâlharii

    Tâlhari mai mult zgomotoși decât periculoși, care ascultă de fetița lor. Rol comic.

    👥 2–3 copii 💬 2 replici

    + Mustăți desenate și eșarfe legate pe cap. Pentru fete: „Costum de pirat” (fete).

  • Fetița tâlharilor

    Aprigă, poruncitoare și foarte comică, dar cu inimă bună. Plânge când o lasă pe Gerda să plece și jură că nu plânge. Rol pe care copiii îl adoră.

    👥 1 copil 💬 7 replici

    + O pereche de mănuși mari, „ale mamei ei”, pe care i le dă Gerdei.

  • Renul

    Renul din nord, ținut legat de tâlhari. Îi e dor de casă; e blând și credincios și o duce pe Gerda până la palatul de gheață.

    👥 1 copil 💬 2 replici

Decorul, recuzita și muzica

Decorul

Un decor de bază simplu, care se schimbă prin câteva obiecte. În stânga, „mansarda”: două ferestre din carton, față în față, cu o lădiță de trandafiri între ele, și scaunul bunicii. În dreapta, locul pentru celelalte scene: o pânză verde cu flori pentru grădina bătrânei, două fotolii și o lumânare pentru palat, câțiva copaci din carton pentru pădurea tâlharilor, apoi o pânză albă și un tron pentru palatul de gheață. Schimbările le fac copiii-fulgi, pe muzică, în fața publicului.

Recuzita

Bifează ce ai pregătit; bifele rămân salvate în browserul tău.

Muzica

  • Intrarea Crăiesei și marșul fulgilor: „Iarna” de Vivaldi, prima mișcare.
  • Grădina bătrânei: „Valsul florilor” din „Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski.
  • Pădurea tâlharilor: „În palatul regelui munților” din „Peer Gynt” de Grieg (un fragment scurt, cât intră tâlharii).
  • Palatul de gheață: „Dimineața” din „Peer Gynt” de Grieg, încet, cât merge Gerda spre Kay.
  • Cântecul Gerdei și cântecul final, „Trandafirii înfloresc”: cântecul din text, pe o melodie simplă, liniștită.

Textul scenetei

Alege un rol ca să-i vezi replicile evidențiate. Poți printa textul întreg sau doar fișa unui rol.

Scena 1 – Oglinda trolului

Lumină slabă. Trolul intră râzând, cu oglinda mare în brațe. Trolișorii țopăie în jurul lui.

Povestitorul

Ascultați de la început, căci, când vom ajunge la sfârșitul poveștii, vom ști mai mult decât știm acum. A fost odată un trol, cel mai rău dintre toți, care a făcut o oglindă fermecată.

Trolul

Ha-ha-ha! Priviți ce-am făcut! În oglinda mea, tot ce e frumos se face urât, iar tot ce e urât se face și mai urât!

Trolișorii(privind în oglindă)

Uite! Cea mai frumoasă pădure arată ca o ciorbă de spanac fiert!

Trolișorii

Și omul cel mai bun pare un morocănos! Hi-hi-hi!

Trolul

Hai să urcăm cu ea până la cer, să râdem și de stele!

Trolișorii ridică oglinda și „zboară” cu ea în jurul scenei. Oglinda tremură tot mai tare. Se aude un zgomot puternic: oglinda se sparge. Trolișorii o întorc pe partea spartă și aruncă în sus confetti argintii.

Povestitorul

Oglinda le-a scăpat din mâini și s-a făcut țăndări: milioane de cioburi, mai mici decât firul de nisip. Vântul le-a purtat prin toată lumea. Cine primea un ciob în ochi vedea numai urâtul. Iar cui îi intra un ciob în inimă, inima i se făcea rece ca gheața.

Trolul(către public, râzând)

Așa că aveți grijă la ochi! Ha-ha-ha!

Trolul și trolișorii ies în fugă.

Scena 2 – Trandafirii de la fereastră

Mansarda. Kay și Gerda stau pe două scăunele, lângă lădița cu trandafiri. Bunica tricotează în colțul ei.

Povestitorul

Într-un oraș mare, sub acoperișurile a două case lipite, locuiau doi copii săraci, Kay și Gerda. Nu erau frați, dar se iubeau ca frații. Între ferestrele lor creșteau doi trandafiri, iar vara copiii se jucau acolo, ca într-o grădină.

Gerda

Kay, uite, au înflorit trandafirii noștri!

Kay

Cei mai frumoși trandafiri din tot orașul!

Iarnă. Câțiva fulgi trec dansând prin fața ferestrei.

Bunica

Uitați-vă, roiesc albinele albe!

Gerda

Și albinele albe au și ele o regină, bunico?

Bunica

Au. Crăiasa Zăpezii. Noaptea trece pe străzi și se uită pe ferestre, iar geamurile îngheață în flori de gheață.

Kay

Să vină numai! O pun pe sobă și se topește!

Un trolișor trece pe furiș prin spatele lui Kay și aruncă spre el un pumn de confetti argintii.

Kay(ducându-și mâna la piept, apoi la ochi)

Au! M-a înțepat ceva în inimă! Și mi-a intrat ceva în ochi!

Gerda

Arată-mi! Nu văd nimic...

Kay

A trecut. (Se uită la trandafiri și se strâmbă.) Pfui! Trandafirul ăsta e ros de vierme. Și ăla e strâmb. Niște trandafiri urâți! (Rupe o floare și o aruncă.)

Gerda

Kay! Ce faci?

Kay

Și tu ești urâtă când plângi! (O imită pe bunica.) „Roiesc albinele albe...” Ha! Mă duc în piață, la săniuș, cu băieții cei mari!

Kay iese. Gerda plânge, iar Bunica o ia în brațe.

Povestitorul

Un ciob din oglinda trolului îi intrase lui Kay în ochi, iar altul, drept în inimă. În piață, băieții își legau săniuțele de căruțele țăranilor și se lăsau trași. Deodată, a trecut o sanie mare, albă.

Pe muzica iernii, fulgii intră în două șiruri, mărșăluind ca niște soldați. Între ei vine Crăiasa Zăpezii. Kay intră cu săniuța și își leagă sfoara de mantia ei.

Crăiasa Zăpezii

Ți-e frig, băiete? Vino sub blana mea. (Îl acoperă cu mantia și îi atinge fruntea cu un sărut.)

Kay

Brr... Acum nu mai simt frigul. Nu mai simt nimic.

Crăiasa Zăpezii(îl mai sărută o dată pe frunte)

Acum ai uitat tot: și pe bunică, și pe fetița cu trandafiri.

Kay(privind în gol)

Ce bunică? Ce fetiță? Ești atât de frumoasă, Crăiasă... Ești desăvârșită.

Crăiasa Zăpezii

Fulgi, la drum! Spre nord, la palatul meu de gheață!

Fulgii(în cor, ca niște soldați)

La drum! La drum!

Fulgii îi înconjoară pe Kay și pe Crăiasă și ies cu ei, mărșăluind.

Scena 3 – Grădina bătrânei

Povestitorul

Toată lumea credea că Kay se pierduse pentru totdeauna. Numai Gerda nu credea. Când a venit primăvara, s-a încălțat cu pantofii ei roșii, cei noi, și a pornit să-l caute.

Gerda(în fața pânzei albastre a râului)

Râule, dacă mă duci la Kay, îți dau pantofii mei roșii, cei mai dragi!

Gerda pune pantofii pe pânza albastră, care „îi duce”. Apoi pășește pe pânză și „plutește” până în grădina cu flori. Florile se leagănă pe vals. Bătrâna intră, sprijinită în cârjă, cu pălăria ei cu flori.

Bătrâna

Sărmana de tine! Cum ai ajuns, singurică, atât de departe? Vino, mănâncă niște cireșe și lasă-mă să te pieptăn.

Bătrâna o așază pe un scăunel și o piaptănă cu pieptenele de aur.

Povestitorul

Bătrâna nu era rea. Știa doar câteva vrăji și își dorise mult o fetiță. Cu fiecare trecere a pieptenului, Gerda uita tot mai mult de Kay. Iar ca nu cumva să-și amintească, bătrâna i-a făcut pe toți trandafirii din grădină să intre în pământ.

Bătrâna face semn cu cârja. Trandafirul se ghemuiește și dispare sub pânza verde. Bătrâna ațipește în fotoliu.

Gerda(plimbându-se printre flori)

Ce grădină frumoasă! Narcisă, n-ai văzut cumva un băiat pe nume Kay?

Narcisa(privindu-se în oglinjoară)

Pe cine? Eu mă văd doar pe mine. Ce frumoasă sunt! Ce frumoasă sunt!

Florile(în cor)

Fiecare dintre noi știe doar povestea ei. Pe a lui Kay n-o știm.

Gerda se întoarce și vede pălăria bătrânei.

Gerda

Un trandafir... pe pălărie! Trandafiri! Kay! Cum am putut să-l uit pe Kay?

Gerda plânge. Lacrimile ei cad pe pânza verde, iar Trandafirul răsare încet de sub ea.

Trandafirul

Nu plânge, Gerda. Noi am stat sub pământ și am ascultat tot ce povestesc rădăcinile. Kay nu s-a pierdut. E departe, în nord. Grăbește-te!

Gerda

Mulțumesc, trandafirule! (Pornește în fugă, pe lângă bătrâna care doarme.) Am pierdut toată vara! Afară e deja toamnă!

Scena 4 – Corbul și prințesa cea deșteaptă

Toamnă. Gerda se așază obosită pe o piatră. Corbul țopăie spre ea.

Corbul

Cra! Cra! Bună ziua! Unde mergi, fetițo, singură prin lume?

Gerda

Îl caut pe Kay. N-ai văzut un băiat cu ochii albaștri?

Corbul

Se prea poate! Se prea poate! Cra! Avem în regat o prințesă atât de deșteaptă, că a citit toate ziarele din lume... și le-a uitat, de deșteaptă ce e. Și-a căutat un mire care să știe să vorbească, nu doar să stea țeapăn.

Gerda

Și l-a găsit?

Corbul

Au venit o mie de pretendenți și toți au amuțit în fața ei. Până a venit un băiat vesel, cu ochii strălucitori și cu niște cizme care scârțâiau: scârț, scârț!

Gerda

Ăsta e Kay! Avea cizme noi!

Corbul

Logodnica mea, o cioară îmblânzită de la palat, ne lasă să intrăm pe ușa din spate. Dar numai noaptea și numai în vârful picioarelor! Cra!

Palatul, noaptea. Prințul și Prințesa dorm în două fotolii. Gerda intră pe vârfuri, cu lumânarea, iar Corbul vine după ea.

Gerda(în șoaptă)

Kay!

Prințul se trezește și se întoarce spre ea.

Gerda

Oh... nu ești Kay. (Începe să plângă.)

Prințul

Nu, sunt doar un băiat care a avut noroc. Dar de ce plângi?

Gerda

L-am căutat toată vara și toată toamna...

Prințesa(se trezește și ascultă)

Ce poveste! Rămâi la noi, Gerda. Vei avea pat moale și rochii noi.

Gerda

Vă mulțumesc, dar nu pot. Trebuie să-l găsesc pe Kay.

Prințesa

Atunci ia caleașca noastră de aur, o pereche de ghete calde și manșonul meu. Drum bun!

Corbul(își șterge ochii cu aripa)

Cra! Cra! Drum bun! Nu mă uita... Cra!

Scena 5 – Fetița tâlharilor

Pădurea întunecată. Gerda vine în „caleașca” de aur, un scaun cu o ramă aurie de carton, coboară și pornește printre copaci, cu manșonul în mâini. Tâlharii sar din spatele copacilor.

Tâlharii

Stai! E caleașca de aur! Și manșonul! Și ghetele! Le luăm pe toate!

Fetița tâlharilor(sare în fața lor, cu mâinile în șold)

Stați! Fetița e a mea! O iau să se joace cu mine! Și manșonul îl vreau eu!

Tâlharii(bombănind, se retrag)

Bine, bine... cum zici tu, șefa.

Fetița tâlharilor o trage pe Gerda în vizuină. Renul stă legat de un copac.

Fetița tâlharilor

Nimeni nu-ți face nimic cât timp nu mă supăr eu pe tine. Și eu nu mă supăr. Cred. Hai, spune: de ce umbli singură prin pădure?

Gerda

Îl caut pe Kay. Crăiasa Zăpezii l-a luat în sania ei.

Renul(ridicând capul)

Crăiasa Zăpezii? Am văzut-o! Trecea spre Laponia, unde e numai zăpadă și gheață. Acolo m-am născut, acolo am alergat pe câmpiile albe...

Fetița tâlharilor

Taci, tu! (Către Gerda.) E renul meu. Îl țin legat, să nu-mi fugă.

Fetița tâlharilor se plimbă de colo-colo, se oprește și oftează adânc.

Fetița tâlharilor

Of! M-ai înmuiat cu povestea ta. (Dezleagă renul.) Ascultă, ren: o duci pe fetița asta la palatul Crăiesei Zăpezii. Și ai grijă de ea, că dau de tine!

Renul(sare de bucurie)

O duc!

Fetița tâlharilor

Ghetele ți le dau înapoi, că-i frig. Manșonul îl păstrez, că-i prea frumos. Dar uite: îți dau mănușile mamei mele. Îți vin până la cot, dar țin de cald. Hai, plecați, până nu mă răzgândesc! (Se șterge la ochi cu mâneca.) Și nu te uita la mine! Nu plâng!

Gerda(o îmbrățișează)

Mulțumesc! Ești cea mai bună tâlhăriță din lume!

Fetița tâlharilor

Sst! Să nu afle nimeni! Am și eu o reputație!

Scena 6 – Palatul de gheață

Povestitorul

Renul a alergat zi și noapte, până departe, în nord, unde cerul se aprinde noaptea în lumini colorate. Acolo, lângă un tufiș cu boabe roșii, a lăsat-o pe Gerda și s-a întors, cu lacrimi în ochi. De-acum, Gerda era singură.

Palatul de gheață. Crăiasa stă pe tron. Kay stă jos, în mijloc, vânăt de frig, mutând bucățile de gheață. Fulgii stau în două șiruri, ca o gardă.

Crăiasa Zăpezii

Kay, eu plec spre țările calde, să albesc vârfurile munților. Tu rămâi la jocul tău. Dacă scrii cu bucățile de gheață cuvântul „VEȘNICIE”, vei fi propriul tău stăpân și-ți dau toată lumea. Și o pereche de patine noi.

Kay(fără să ridice ochii)

Da, Crăiasă... VEȘNICIE... (Mută bucățile.) Nu se potrivește. Iar nu se potrivește.

Crăiasa iese. Pe o muzică lină, Gerda intră încet. Fulgii îi taie drumul, cu brațele ridicate ca niște sulițe.

Fulgii(în cor)

Stai! Nimeni nu trece! E palatul Crăiesei!

Gerda

Nu mă tem de voi.

Gerda(cântă)

Trandafirii înfloresc,

Vara trece, ninge iară;

Dar prieteni se găsesc

Și-nfloresc din nou la vară.

La fiecare vers, fulgii se dau înapoi câte unul, se ghemuiesc și rămân nemișcați, ca topiți de căldura cântecului.

Povestitorul

Gerda nu avea nici sabie, nici vrăji. Avea însă ceva mai puternic decât orice vrajă: o inimă caldă.

Gerda(aleargă la Kay)

Kay! Dragul meu Kay! Te-am găsit!

Kay(rece, fără s-o privească)

Cine ești? Pleacă, îmi strici jocul.

Gerda îl îmbrățișează și plânge. Lacrimile ei cad pe pieptul lui Kay.

Povestitorul

Lacrimile Gerdei erau fierbinți. I-au pătruns lui Kay până la inimă, au topit gheața și ciobul din inima lui.

Kay tresare, se uită la Gerda și începe și el să plângă.

Kay

Gerda! Dragă Gerda! Unde ai fost atâta vreme? Și unde am fost eu? (Se uită în jur.) Ce frig e aici! Ce pustiu!

Kay(frecându-se la ochi)

Mi-a ieșit ceva din ochi... Ciobul! A ieșit odată cu lacrimile!

Kay și Gerda se prind de mâini și se învârt de bucurie. Fulgii se ridică și, fără să-și dea seama, dansează și ei, iau bucățile de gheață de lângă Kay, apoi se așază în rând și întorc spre public literele: V, E, Ș, N, I, C, I, E.

Gerda

Kay, uite! Bucățile de gheață s-au așezat singure: VEȘNICIE!

Kay

Cuvântul Crăiesei! Dar nu-mi mai trebuie nici lumea, nici patinele. Vreau acasă!

Crăiasa intră, se oprește și privește lung literele.

Crăiasa Zăpezii

VEȘNICIE... Ai scris cuvântul. Ce am promis rămâne promis: ești liber, Kay. (Ridică mâna, iar fulgii se dau la o parte.) Dar să știi, fetiță: în toată împărăția mea n-am văzut nimic mai puternic decât lacrimile tale.

Scena 7 – Acasă

Povestitorul

Kay și Gerda au pornit spre casă, mână în mână. Pe drum i-au găsit pe ren, care îi aștepta, pe fetița tâlharilor, plecată să vadă lumea, pe corb, pe prinț și pe prințesă. Iar când au ajuns acasă, era vară. Trandafirii de la fereastră înfloriseră.

Mansarda. Bunica stă pe scaunul ei. Kay și Gerda intră, iar după ei vin, pe rând, toate personajele.

Bunica

Copiii mei! V-ați întors!

Fetița tâlharilor

Și eu am venit! Am plecat să văd lumea. Și... mi-am adus și manșonul.

Gerda

Uite, Kay: trandafirii noștri!

Kay

Cei mai frumoși trandafiri din tot orașul!

Toată distribuția vine în față, în semicerc, cu Kay și Gerda la mijloc.

Toți(cântă)

Trandafirii înfloresc,

Vara trece, ninge iară;

Dar prieteni se găsesc

Și-nfloresc din nou la vară.

Gheața nu-i așa de tare

Cum ne pare câteodată:

Calde lacrimi o topesc

Dintr-o inimă curată!

Toți se prind de mână și fac o plecăciune. Fulgii ridică literele „VEȘNICIE”, iar Trolul scoate capul din culise, se uită și fuge.

Sfaturi de regie

  • Spargerea oglinzii se face cu un zgomot puternic (talgere sau o tavă de metal lovită în culise). Trolișorii întorc oglinda pe partea „spartă” și aruncă în sus confetti argintii. Nu folosiți oglinzi sau sticlă adevărată.
  • Repetați pe scene, câte una pe zi. Gerda are cel mai mult text: împărțiți-i repetițiile, iar Povestitorul o poate ajuta oricând, reluând firul poveștii.
  • Schimbările de decor se fac pe muzică, de către fulgi, ca un dans. Așa nu rămâne niciodată scena goală și nu se pierde ritmul.
  • Sărutul Crăiesei e doar un sărut pe frunte, ca un gest de vrajă: Crăiasa își atinge degetele de buze, apoi fruntea lui Kay.
  • Fetița tâlharilor are cel mai mult umor. Lăsați copilul să exagereze: mâinile în șold, vocea groasă, apoi plânsul „pe care nu-l plânge”.
  • Cuvântul „VEȘNICIE” se formează la final, când cei opt fulgi se așază în rând și întorc literele spre public. Lipiți pe podea opt semne mici, ca fiecare să-și știe locul.

Variante și adaptări

  • Cu 12 copii: Povestitorul e învățătoarea, Bunica joacă și Bătrâna, Trolul joacă și Prințul, Narcisa joacă și Prințesa, iar doi-trei copii sunt pe rând trolișori, fulgi și tâlhari. Florile lipsesc, iar replica lor o spune Narcisa. Literele „VEȘNICIE” stau pe jos, iar Kay le aranjează singur.
  • Cu toată clasa (până la 32): opt fulgi, trei trolișori, trei flori, trei tâlhari și doi povestitori.
  • Versiune scurtă, de 10 minute: păstrați oglinda, Kay și Gerda, fetița tâlharilor și palatul de gheață; grădina bătrânei și palatul prințesei le povestește Povestitorul, în câteva fraze.
  • Pentru clasele I–II: scurtați replicile Corbului și ale Crăiesei și lăsați două scene (grădina și palatul) doar povestite, cu personajele care trec prin scenă fără replici.

Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.

Crăiasa Zăpezii

Costumele pentru această scenetă

Toate personajele, într-un singur loc. Închiriezi pentru o zi sau pentru câteva zile, cu livrare în toată țara.

Află cum funcționează
Costum Narcisă aurie — de închiriat pentru copii

Flori, anotimpuri și natură

Costum Narcisă aurie

Disponibil

104 110 98 116 122 +2

75 lei

Costum Lalea coral — de închiriat pentru copii

Flori, anotimpuri și natură

Costum Lalea coral

Disponibil

104 110 98 116 122 +2

75 lei

Costume pentru toată grupa, fără bătăi de cap

Ca partener Premium nu lași garanție, iar fiecare părinte plătește doar costumul copilului lui. Livrăm totul o singură dată, la grădiniță sau la școală.

Află cum funcționează

Ai o scenetă care a mers foarte bine?

Trimite-ne-o, iar cu acordul tău o publicăm aici, cu numele tău și al grădiniței sau școlii. Sau spune-ne ce scenetă îți lipsește.

Scrie-ne
Toate scenetele
❄️ Iarna ★ Recomandată

Datini de Anul Nou

după obiceiuri populare românești

În seara de Ajun de Anul Nou vin la gazde Steaua, Plugușorul, Capra, Ursul și Căluții; Anul Vechi îi predă clepsidra Anului Nou, iar dimineața vine Sorcova. Pentru o clasă întreagă.

  • Clasele I–II
  • Clasele III–IV
  • ⏱ 12 min
  • 👥 10–28 copii
❄️ Iarna ★ Recomandată

Mănușa

poveste populară ucraineană

Un bunic pierde o mănușă în zăpadă, iar animalele pădurii se strâng în ea, unul câte unul. Replici repetitive, numărat până la șapte și un cântec, pentru cei mici.

  • Grupa mică
  • Grupa mijlocie
  • ⏱ 6 min
  • 👥 7–25 copii
❄️ Iarna

Dansul fulgilor de nea

Zâna Iarnă trezește fulgii, iar ei dansează, fac un om de zăpadă, se ascund de Soare și zboară cu Vântul. Mișcare multă și text puțin, pentru grupa mică.

  • Grupa mică
  • ⏱ 4 min
  • 👥 8–25 copii