❄️ Iarna și datinile de Anul Nou
Crăiasa Zăpezii
după Hans Christian Andersen
Un ciob din oglinda trolului îi îngheață inima lui Kay, iar Gerda pornește să-l caute până la palatul Crăiesei Zăpezii. Povestea lui Andersen, în scene scurte, pentru clasele III–IV.
- Clasele III–IV
- ⏱ 15 min
- 👥 12–32 copii
- 🎭 18 roluri
Despre scenetă
Povestea lui Andersen, păstrată cu toate întâmplările ei, fără nimic din filmele de desene animate. Un trol face o oglindă în care tot ce e frumos pare urât, oglinda se sparge, iar un ciob îi intră lui Kay în ochi și altul în inimă. Băiatul se schimbă, o alungă pe Gerda și pleacă în sania Crăiesei Zăpezii. Gerda pornește după el. Trece prin grădina bătrânei care o face să uite, prin palatul prințesei celei deștepte, unde o duce un corb vorbăreț, și prin pădurea tâlharilor, unde fetița tâlharilor, aprigă, dar cu inimă bună, îi dă un ren care știe drumul spre nord. În palatul de gheață, lacrimile calde ale Gerdei topesc gheața din inima lui Kay.
Scenele sunt scurte, cu decor schimbat din câteva obiecte, așa că sceneta se joacă ușor pe scena școlii. Are momente de umor (corbul, fetița tâlharilor, narcisa care se admiră în oglindă), un cântec simplu și un final cald, în care toți se întorc acasă, printre trandafiri. Fulgii, soldații Crăiesei, sunt un grup care poate cuprinde mulți copii, iar la final cei opt fulgi țin literele cuvântului „VEȘNICIE”.
Ce învață copiii
- Lectura unei povești clasice: copiii cunosc povestea lui Andersen în forma ei adevărată și pot compara apoi textul cu adaptările moderne (Comunicare în limba română).
- Prietenia, curajul și statornicia: Gerda nu renunță, deși toți cred că Kay s-a pierdut.
- Ideea poveștii, discutată după spectacol: un „ciob de răutate” ne face să vedem doar urâtul, iar bunătatea și iertarea îl pot topi.
- Personaje conturate și jocul cu vocea: corbul vorbăreț, fetița tâlharilor aprigă, dar cu inimă bună, crăiasa rece și politicoasă.
- Educație civică: ajutorul primit de la necunoscuți (corbul, prințesa, fetița tâlharilor, renul) și recunoștința față de ei.
Distribuția
Rolurile, câți copii joacă fiecare și costumul potrivit. Rolurile fără replici sunt bune pentru copiii timizi.
-
Povestitorul
Duce povestea de la o scenă la alta, rar și limpede. Pot fi doi copii, care își împart replicile pe scene.
Idee de costum: O vestă sau o pelerină și o carte mare, cu coperți albastre și un fulg desenat pe ele.
-
Trolul
Răutăcios, dar caraghios: râde tare și e foarte mândru de oglinda lui. Nu sperie, ci amuză.
Idee de costum: Pelerină gri sau neagră, un nas mare din carton, urechi ascuțite și sprâncene groase desenate cu creionul.
-
Trolișorii
Ucenicii trolului: țopăie, chicotesc și se uită în oglindă la tot ce prind. Ei scapă oglinda din mâini.
Idee de costum: Hanorace gri cu glugă și urechi ascuțite din carton prinse pe glugă.
-
Kay
Un băiat vesel și bun, care se schimbă după ce primește ciobul: devine rece, ironic și distant. La final redevine el însuși. Rol greu, potrivit pentru un copil care joacă bine schimbările.
Costum Costum Colindător de iarnă+ O săniuță mică sau doar o sfoară, cu care se leagă de sania Crăiesei.
-
Gerda
Rolul principal: blândă, dar neînfricată. Vorbește simplu și sincer cu toată lumea, de la flori până la tâlhari. E pe scenă aproape tot timpul.
Idee de costum: Rochiță simplă cu șorț și pantofi roșii (importanți în poveste). Mai târziu, o căciuliță și mănuși mari, primite de la fetița tâlharilor.
-
Bunica
Caldă și liniștită, povestește despre Crăiasa Zăpezii. Tricotează în colțul ei.
+ Ochelari, un șal și un ghem de lână cu andrele.
-
Crăiasa Zăpezii
Frumoasă, rece și foarte politicoasă; nu ridică niciodată vocea. Nu e o vrăjitoare rea, ci iarna însăși: rece, dar cu cuvânt.
Costum Costum Crăiasa cristalelor+ O mantie albă, lungă, care să-l poată „acoperi” pe Kay.
-
Fulgii
Soldații Crăiesei: mărșăluiesc, păzesc palatul și se dau înapoi unul câte unul în fața Gerdei. La final, opt dintre ei țin literele cuvântului „VEȘNICIE”.
+ Fetele pot purta și rochița „Costum de fulg de nea”. Câte o „bucată de gheață” din carton bleu cu o literă pe spate.
-
Bătrâna
O bătrână blândă, care știe câteva vrăji și și-ar dori o fetiță. Nu e rea, doar singură. Vorbește dulce și o piaptănă pe Gerda.
Idee de costum: Rochie lungă, șal și o pălărie mare cu flori pictate. Pe pălărie trebuie să fie bine vizibil un trandafir.
-
Narcisa
Floarea care se admiră întruna într-o oglinjoară. Moment comic scurt.
Costum Costum Narcisă aurie+ O oglinjoară de mână.
-
Trandafirul
Se ascunde sub pământ prin vraja bătrânei și răsare din nou din lacrimile Gerdei. Îi spune Gerdei încotro să meargă.
Costum Costum Trandafir de grădină -
Florile
Florile din grădina bătrânei: fiecare știe doar povestea ei. Au o singură replică, spusă în cor.
Costum Costum Lalea coral+ Merg și alte costume de flori din catalog: iris, mac de câmp, lavandă.
-
Corbul
Vorbăreț, important și sentimental. Croncănește „Cra!” între fraze și se laudă cu logodnica lui de la palat. Rol comic.
Costum Costum Corb de noapte -
Prințul
Băiatul cu cizme care scârțâie, ajuns prinț pentru că a știut să vorbească frumos. Prietenos și modest.
Costum Costum de prinț alb+ Cizme (pot fi cizmele de cauciuc ale copilului) și o coroniță.
-
Prințesa
Prințesa cea mai deșteaptă din lume, care a citit toate ziarele și le-a uitat. Generoasă și puțin teatrală.
+ Un manșon de blană (sau o eșarfă pufoasă rulată), pe care i-l dă Gerdei.
-
Tâlharii
Tâlhari mai mult zgomotoși decât periculoși, care ascultă de fetița lor. Rol comic.
Costum Costum Pirat cu dungi+ Mustăți desenate și eșarfe legate pe cap. Pentru fete: „Costum de pirat” (fete).
-
Fetița tâlharilor
Aprigă, poruncitoare și foarte comică, dar cu inimă bună. Plânge când o lasă pe Gerda să plece și jură că nu plânge. Rol pe care copiii îl adoră.
Costum Costum de pirat pentru fete+ O pereche de mănuși mari, „ale mamei ei”, pe care i le dă Gerdei.
-
Renul
Renul din nord, ținut legat de tâlhari. Îi e dor de casă; e blând și credincios și o duce pe Gerda până la palatul de gheață.
Costum Costum Ren de sărbătoare
Decorul, recuzita și muzica
Decorul
Un decor de bază simplu, care se schimbă prin câteva obiecte. În stânga, „mansarda”: două ferestre din carton, față în față, cu o lădiță de trandafiri între ele, și scaunul bunicii. În dreapta, locul pentru celelalte scene: o pânză verde cu flori pentru grădina bătrânei, două fotolii și o lumânare pentru palat, câțiva copaci din carton pentru pădurea tâlharilor, apoi o pânză albă și un tron pentru palatul de gheață. Schimbările le fac copiii-fulgi, pe muzică, în fața publicului.
Recuzita
Muzica
- Intrarea Crăiesei și marșul fulgilor: „Iarna” de Vivaldi, prima mișcare.
- Grădina bătrânei: „Valsul florilor” din „Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski.
- Pădurea tâlharilor: „În palatul regelui munților” din „Peer Gynt” de Grieg (un fragment scurt, cât intră tâlharii).
- Palatul de gheață: „Dimineața” din „Peer Gynt” de Grieg, încet, cât merge Gerda spre Kay.
- Cântecul Gerdei și cântecul final, „Trandafirii înfloresc”: cântecul din text, pe o melodie simplă, liniștită.
Textul scenetei
Scena 1 – Oglinda trolului
Lumină slabă. Trolul intră râzând, cu oglinda mare în brațe. Trolișorii țopăie în jurul lui.
Povestitorul
Ascultați de la început, căci, când vom ajunge la sfârșitul poveștii, vom ști mai mult decât știm acum. A fost odată un trol, cel mai rău dintre toți, care a făcut o oglindă fermecată.
Trolul
Ha-ha-ha! Priviți ce-am făcut! În oglinda mea, tot ce e frumos se face urât, iar tot ce e urât se face și mai urât!
Trolișorii(privind în oglindă)
Uite! Cea mai frumoasă pădure arată ca o ciorbă de spanac fiert!
Trolișorii
Și omul cel mai bun pare un morocănos! Hi-hi-hi!
Trolul
Hai să urcăm cu ea până la cer, să râdem și de stele!
Trolișorii ridică oglinda și „zboară” cu ea în jurul scenei. Oglinda tremură tot mai tare. Se aude un zgomot puternic: oglinda se sparge. Trolișorii o întorc pe partea spartă și aruncă în sus confetti argintii.
Povestitorul
Oglinda le-a scăpat din mâini și s-a făcut țăndări: milioane de cioburi, mai mici decât firul de nisip. Vântul le-a purtat prin toată lumea. Cine primea un ciob în ochi vedea numai urâtul. Iar cui îi intra un ciob în inimă, inima i se făcea rece ca gheața.
Trolul(către public, râzând)
Așa că aveți grijă la ochi! Ha-ha-ha!
Trolul și trolișorii ies în fugă.
Scena 2 – Trandafirii de la fereastră
Mansarda. Kay și Gerda stau pe două scăunele, lângă lădița cu trandafiri. Bunica tricotează în colțul ei.
Povestitorul
Într-un oraș mare, sub acoperișurile a două case lipite, locuiau doi copii săraci, Kay și Gerda. Nu erau frați, dar se iubeau ca frații. Între ferestrele lor creșteau doi trandafiri, iar vara copiii se jucau acolo, ca într-o grădină.
Gerda
Kay, uite, au înflorit trandafirii noștri!
Kay
Cei mai frumoși trandafiri din tot orașul!
Iarnă. Câțiva fulgi trec dansând prin fața ferestrei.
Bunica
Uitați-vă, roiesc albinele albe!
Gerda
Și albinele albe au și ele o regină, bunico?
Bunica
Au. Crăiasa Zăpezii. Noaptea trece pe străzi și se uită pe ferestre, iar geamurile îngheață în flori de gheață.
Kay
Să vină numai! O pun pe sobă și se topește!
Un trolișor trece pe furiș prin spatele lui Kay și aruncă spre el un pumn de confetti argintii.
Kay(ducându-și mâna la piept, apoi la ochi)
Au! M-a înțepat ceva în inimă! Și mi-a intrat ceva în ochi!
Gerda
Arată-mi! Nu văd nimic...
Kay
A trecut. (Se uită la trandafiri și se strâmbă.) Pfui! Trandafirul ăsta e ros de vierme. Și ăla e strâmb. Niște trandafiri urâți! (Rupe o floare și o aruncă.)
Gerda
Kay! Ce faci?
Kay
Și tu ești urâtă când plângi! (O imită pe bunica.) „Roiesc albinele albe...” Ha! Mă duc în piață, la săniuș, cu băieții cei mari!
Kay iese. Gerda plânge, iar Bunica o ia în brațe.
Povestitorul
Un ciob din oglinda trolului îi intrase lui Kay în ochi, iar altul, drept în inimă. În piață, băieții își legau săniuțele de căruțele țăranilor și se lăsau trași. Deodată, a trecut o sanie mare, albă.
Pe muzica iernii, fulgii intră în două șiruri, mărșăluind ca niște soldați. Între ei vine Crăiasa Zăpezii. Kay intră cu săniuța și își leagă sfoara de mantia ei.
Crăiasa Zăpezii
Ți-e frig, băiete? Vino sub blana mea. (Îl acoperă cu mantia și îi atinge fruntea cu un sărut.)
Kay
Brr... Acum nu mai simt frigul. Nu mai simt nimic.
Crăiasa Zăpezii(îl mai sărută o dată pe frunte)
Acum ai uitat tot: și pe bunică, și pe fetița cu trandafiri.
Kay(privind în gol)
Ce bunică? Ce fetiță? Ești atât de frumoasă, Crăiasă... Ești desăvârșită.
Crăiasa Zăpezii
Fulgi, la drum! Spre nord, la palatul meu de gheață!
Fulgii(în cor, ca niște soldați)
La drum! La drum!
Fulgii îi înconjoară pe Kay și pe Crăiasă și ies cu ei, mărșăluind.
Scena 3 – Grădina bătrânei
Povestitorul
Toată lumea credea că Kay se pierduse pentru totdeauna. Numai Gerda nu credea. Când a venit primăvara, s-a încălțat cu pantofii ei roșii, cei noi, și a pornit să-l caute.
Gerda(în fața pânzei albastre a râului)
Râule, dacă mă duci la Kay, îți dau pantofii mei roșii, cei mai dragi!
Gerda pune pantofii pe pânza albastră, care „îi duce”. Apoi pășește pe pânză și „plutește” până în grădina cu flori. Florile se leagănă pe vals. Bătrâna intră, sprijinită în cârjă, cu pălăria ei cu flori.
Bătrâna
Sărmana de tine! Cum ai ajuns, singurică, atât de departe? Vino, mănâncă niște cireșe și lasă-mă să te pieptăn.
Bătrâna o așază pe un scăunel și o piaptănă cu pieptenele de aur.
Povestitorul
Bătrâna nu era rea. Știa doar câteva vrăji și își dorise mult o fetiță. Cu fiecare trecere a pieptenului, Gerda uita tot mai mult de Kay. Iar ca nu cumva să-și amintească, bătrâna i-a făcut pe toți trandafirii din grădină să intre în pământ.
Bătrâna face semn cu cârja. Trandafirul se ghemuiește și dispare sub pânza verde. Bătrâna ațipește în fotoliu.
Gerda(plimbându-se printre flori)
Ce grădină frumoasă! Narcisă, n-ai văzut cumva un băiat pe nume Kay?
Narcisa(privindu-se în oglinjoară)
Pe cine? Eu mă văd doar pe mine. Ce frumoasă sunt! Ce frumoasă sunt!
Florile(în cor)
Fiecare dintre noi știe doar povestea ei. Pe a lui Kay n-o știm.
Gerda se întoarce și vede pălăria bătrânei.
Gerda
Un trandafir... pe pălărie! Trandafiri! Kay! Cum am putut să-l uit pe Kay?
Gerda plânge. Lacrimile ei cad pe pânza verde, iar Trandafirul răsare încet de sub ea.
Trandafirul
Nu plânge, Gerda. Noi am stat sub pământ și am ascultat tot ce povestesc rădăcinile. Kay nu s-a pierdut. E departe, în nord. Grăbește-te!
Gerda
Mulțumesc, trandafirule! (Pornește în fugă, pe lângă bătrâna care doarme.) Am pierdut toată vara! Afară e deja toamnă!
Scena 4 – Corbul și prințesa cea deșteaptă
Toamnă. Gerda se așază obosită pe o piatră. Corbul țopăie spre ea.
Corbul
Cra! Cra! Bună ziua! Unde mergi, fetițo, singură prin lume?
Gerda
Îl caut pe Kay. N-ai văzut un băiat cu ochii albaștri?
Corbul
Se prea poate! Se prea poate! Cra! Avem în regat o prințesă atât de deșteaptă, că a citit toate ziarele din lume... și le-a uitat, de deșteaptă ce e. Și-a căutat un mire care să știe să vorbească, nu doar să stea țeapăn.
Gerda
Și l-a găsit?
Corbul
Au venit o mie de pretendenți și toți au amuțit în fața ei. Până a venit un băiat vesel, cu ochii strălucitori și cu niște cizme care scârțâiau: scârț, scârț!
Gerda
Ăsta e Kay! Avea cizme noi!
Corbul
Logodnica mea, o cioară îmblânzită de la palat, ne lasă să intrăm pe ușa din spate. Dar numai noaptea și numai în vârful picioarelor! Cra!
Palatul, noaptea. Prințul și Prințesa dorm în două fotolii. Gerda intră pe vârfuri, cu lumânarea, iar Corbul vine după ea.
Gerda(în șoaptă)
Kay!
Prințul se trezește și se întoarce spre ea.
Gerda
Oh... nu ești Kay. (Începe să plângă.)
Prințul
Nu, sunt doar un băiat care a avut noroc. Dar de ce plângi?
Gerda
L-am căutat toată vara și toată toamna...
Prințesa(se trezește și ascultă)
Ce poveste! Rămâi la noi, Gerda. Vei avea pat moale și rochii noi.
Gerda
Vă mulțumesc, dar nu pot. Trebuie să-l găsesc pe Kay.
Prințesa
Atunci ia caleașca noastră de aur, o pereche de ghete calde și manșonul meu. Drum bun!
Corbul(își șterge ochii cu aripa)
Cra! Cra! Drum bun! Nu mă uita... Cra!
Scena 5 – Fetița tâlharilor
Pădurea întunecată. Gerda vine în „caleașca” de aur, un scaun cu o ramă aurie de carton, coboară și pornește printre copaci, cu manșonul în mâini. Tâlharii sar din spatele copacilor.
Tâlharii
Stai! E caleașca de aur! Și manșonul! Și ghetele! Le luăm pe toate!
Fetița tâlharilor(sare în fața lor, cu mâinile în șold)
Stați! Fetița e a mea! O iau să se joace cu mine! Și manșonul îl vreau eu!
Tâlharii(bombănind, se retrag)
Bine, bine... cum zici tu, șefa.
Fetița tâlharilor o trage pe Gerda în vizuină. Renul stă legat de un copac.
Fetița tâlharilor
Nimeni nu-ți face nimic cât timp nu mă supăr eu pe tine. Și eu nu mă supăr. Cred. Hai, spune: de ce umbli singură prin pădure?
Gerda
Îl caut pe Kay. Crăiasa Zăpezii l-a luat în sania ei.
Renul(ridicând capul)
Crăiasa Zăpezii? Am văzut-o! Trecea spre Laponia, unde e numai zăpadă și gheață. Acolo m-am născut, acolo am alergat pe câmpiile albe...
Fetița tâlharilor
Taci, tu! (Către Gerda.) E renul meu. Îl țin legat, să nu-mi fugă.
Fetița tâlharilor se plimbă de colo-colo, se oprește și oftează adânc.
Fetița tâlharilor
Of! M-ai înmuiat cu povestea ta. (Dezleagă renul.) Ascultă, ren: o duci pe fetița asta la palatul Crăiesei Zăpezii. Și ai grijă de ea, că dau de tine!
Renul(sare de bucurie)
O duc!
Fetița tâlharilor
Ghetele ți le dau înapoi, că-i frig. Manșonul îl păstrez, că-i prea frumos. Dar uite: îți dau mănușile mamei mele. Îți vin până la cot, dar țin de cald. Hai, plecați, până nu mă răzgândesc! (Se șterge la ochi cu mâneca.) Și nu te uita la mine! Nu plâng!
Gerda(o îmbrățișează)
Mulțumesc! Ești cea mai bună tâlhăriță din lume!
Fetița tâlharilor
Sst! Să nu afle nimeni! Am și eu o reputație!
Scena 6 – Palatul de gheață
Povestitorul
Renul a alergat zi și noapte, până departe, în nord, unde cerul se aprinde noaptea în lumini colorate. Acolo, lângă un tufiș cu boabe roșii, a lăsat-o pe Gerda și s-a întors, cu lacrimi în ochi. De-acum, Gerda era singură.
Palatul de gheață. Crăiasa stă pe tron. Kay stă jos, în mijloc, vânăt de frig, mutând bucățile de gheață. Fulgii stau în două șiruri, ca o gardă.
Crăiasa Zăpezii
Kay, eu plec spre țările calde, să albesc vârfurile munților. Tu rămâi la jocul tău. Dacă scrii cu bucățile de gheață cuvântul „VEȘNICIE”, vei fi propriul tău stăpân și-ți dau toată lumea. Și o pereche de patine noi.
Kay(fără să ridice ochii)
Da, Crăiasă... VEȘNICIE... (Mută bucățile.) Nu se potrivește. Iar nu se potrivește.
Crăiasa iese. Pe o muzică lină, Gerda intră încet. Fulgii îi taie drumul, cu brațele ridicate ca niște sulițe.
Fulgii(în cor)
Stai! Nimeni nu trece! E palatul Crăiesei!
Gerda
Nu mă tem de voi.
Gerda(cântă)
Trandafirii înfloresc,
Vara trece, ninge iară;
Dar prieteni se găsesc
Și-nfloresc din nou la vară.
La fiecare vers, fulgii se dau înapoi câte unul, se ghemuiesc și rămân nemișcați, ca topiți de căldura cântecului.
Povestitorul
Gerda nu avea nici sabie, nici vrăji. Avea însă ceva mai puternic decât orice vrajă: o inimă caldă.
Gerda(aleargă la Kay)
Kay! Dragul meu Kay! Te-am găsit!
Kay(rece, fără s-o privească)
Cine ești? Pleacă, îmi strici jocul.
Gerda îl îmbrățișează și plânge. Lacrimile ei cad pe pieptul lui Kay.
Povestitorul
Lacrimile Gerdei erau fierbinți. I-au pătruns lui Kay până la inimă, au topit gheața și ciobul din inima lui.
Kay tresare, se uită la Gerda și începe și el să plângă.
Kay
Gerda! Dragă Gerda! Unde ai fost atâta vreme? Și unde am fost eu? (Se uită în jur.) Ce frig e aici! Ce pustiu!
Kay(frecându-se la ochi)
Mi-a ieșit ceva din ochi... Ciobul! A ieșit odată cu lacrimile!
Kay și Gerda se prind de mâini și se învârt de bucurie. Fulgii se ridică și, fără să-și dea seama, dansează și ei, iau bucățile de gheață de lângă Kay, apoi se așază în rând și întorc spre public literele: V, E, Ș, N, I, C, I, E.
Gerda
Kay, uite! Bucățile de gheață s-au așezat singure: VEȘNICIE!
Kay
Cuvântul Crăiesei! Dar nu-mi mai trebuie nici lumea, nici patinele. Vreau acasă!
Crăiasa intră, se oprește și privește lung literele.
Crăiasa Zăpezii
VEȘNICIE... Ai scris cuvântul. Ce am promis rămâne promis: ești liber, Kay. (Ridică mâna, iar fulgii se dau la o parte.) Dar să știi, fetiță: în toată împărăția mea n-am văzut nimic mai puternic decât lacrimile tale.
Scena 7 – Acasă
Povestitorul
Kay și Gerda au pornit spre casă, mână în mână. Pe drum i-au găsit pe ren, care îi aștepta, pe fetița tâlharilor, plecată să vadă lumea, pe corb, pe prinț și pe prințesă. Iar când au ajuns acasă, era vară. Trandafirii de la fereastră înfloriseră.
Mansarda. Bunica stă pe scaunul ei. Kay și Gerda intră, iar după ei vin, pe rând, toate personajele.
Bunica
Copiii mei! V-ați întors!
Fetița tâlharilor
Și eu am venit! Am plecat să văd lumea. Și... mi-am adus și manșonul.
Gerda
Uite, Kay: trandafirii noștri!
Kay
Cei mai frumoși trandafiri din tot orașul!
Toată distribuția vine în față, în semicerc, cu Kay și Gerda la mijloc.
Toți(cântă)
Trandafirii înfloresc,
Vara trece, ninge iară;
Dar prieteni se găsesc
Și-nfloresc din nou la vară.
Gheața nu-i așa de tare
Cum ne pare câteodată:
Calde lacrimi o topesc
Dintr-o inimă curată!
Toți se prind de mână și fac o plecăciune. Fulgii ridică literele „VEȘNICIE”, iar Trolul scoate capul din culise, se uită și fuge.
Sfaturi de regie
- Spargerea oglinzii se face cu un zgomot puternic (talgere sau o tavă de metal lovită în culise). Trolișorii întorc oglinda pe partea „spartă” și aruncă în sus confetti argintii. Nu folosiți oglinzi sau sticlă adevărată.
- Repetați pe scene, câte una pe zi. Gerda are cel mai mult text: împărțiți-i repetițiile, iar Povestitorul o poate ajuta oricând, reluând firul poveștii.
- Schimbările de decor se fac pe muzică, de către fulgi, ca un dans. Așa nu rămâne niciodată scena goală și nu se pierde ritmul.
- Sărutul Crăiesei e doar un sărut pe frunte, ca un gest de vrajă: Crăiasa își atinge degetele de buze, apoi fruntea lui Kay.
- Fetița tâlharilor are cel mai mult umor. Lăsați copilul să exagereze: mâinile în șold, vocea groasă, apoi plânsul „pe care nu-l plânge”.
- Cuvântul „VEȘNICIE” se formează la final, când cei opt fulgi se așază în rând și întorc literele spre public. Lipiți pe podea opt semne mici, ca fiecare să-și știe locul.
Variante și adaptări
- Cu 12 copii: Povestitorul e învățătoarea, Bunica joacă și Bătrâna, Trolul joacă și Prințul, Narcisa joacă și Prințesa, iar doi-trei copii sunt pe rând trolișori, fulgi și tâlhari. Florile lipsesc, iar replica lor o spune Narcisa. Literele „VEȘNICIE” stau pe jos, iar Kay le aranjează singur.
- Cu toată clasa (până la 32): opt fulgi, trei trolișori, trei flori, trei tâlhari și doi povestitori.
- Versiune scurtă, de 10 minute: păstrați oglinda, Kay și Gerda, fetița tâlharilor și palatul de gheață; grădina bătrânei și palatul prințesei le povestește Povestitorul, în câteva fraze.
- Pentru clasele I–II: scurtați replicile Corbului și ale Crăiesei și lăsați două scene (grădina și palatul) doar povestite, cu personajele care trec prin scenă fără replici.
Text original Vis de Carnaval. Îl poți folosi gratuit la serbări, îl poți printa și adapta grupei tale. Te rugăm să nu-l republici pe alte site-uri.